Iranul, un adversar mai abil decât anticipat în războiul cu drone: Lecțiile unui conflict costisitor pentru SUA

Unul dintre principalele concluzii ale conflictului cu Iranul este că acesta s-a dovedit un adversar mult mai capabil decât estimările inițiale ale Statelor Unite. Dincolo de ofensiva propriu-zisă, Iranul a obligat Washingtonul și aliații săi să se confrunte cu o realitate nouă: impactul major al dronelor ieftine pe câmpul de luptă, scrie New York Times.

Sistem de artilerie C-RAM FOTO Wikipedia Ben Santos

Dronele iraniene, fabricate cu ajutorul tehnologiilor comerciale, au un cost de producție de aproximativ 35.000 de dolari, o fracțiune din costul interceptoarelor de înaltă tehnologie folosite adesea pentru a le doborî. Dronele ieftine au schimbat deja cursul războiului din Ucraina, iar Iranul a profitat de o vulnerabilitate în investițiile americane în apărare, care au favorizat arme de înaltă precizie, dar deosebit de scumpe.

Contracararea dronelor este o prioritate pentru Pentagon de ani de zile, însă, potrivit experților, nu a existat un impuls suficient pentru implementarea la scară largă a soluțiilor.

În primele șase zile ale conflictului, SUA au cheltuit 11,3 miliarde de dolari. Potrivit estimărilor centrului de reflecție conservator American Enterprise Institute, cheltuielile cu războiul s-ar ridica la între 25 și 35 de miliarde de dolari, o mare parte din sumă fiind alocată interceptoarelor. 

În același timp, experții avertizează că stocurile de muniție ar putea fi în scădere alarmantă.

NYT face un inventar al modalităților în care SUA și aliații au contracarat dronele iraniene.

Lovituri aeriene

În scenariile ideale, dronele sunt detectate de avioane de avertizare timpurie de la sute de kilometri distanță, iar avioane de luptă precum F-16 sunt trimise pentru interceptare. Acestea pot folosi rachete APKWS II pentru a distruge țintele de la aproximativ 10 kilometri.

Deși eficiente din punct de vedere al costurilor, aceste misiuni nu au fost întotdeauna posibile din cauza extinderii conflictului. Mai mult, Iranul a vizat inclusiv avioanele de avertizare timpurie, folosite tocmai pentru a detecta aceste drone de la distanță.

O altă opțiune pentru doborârea dronelor sunt sistemele terestre care însă au limitări importante în ceea ce privește detectarea dronelor care zboară la altitudine joasă.

Sisteme de apărare anti-drone

Sistemul Coyote, proiectat special pentru combaterea dronelor la distanțe mici, poate intercepta ținte la aproximativ 14 kilometri. Este considerat relativ ieftin și eficient, însă armata americană a achiziționat un număr relativ redus de unități în ultimii ani.

În timpul atacurilor milițiilor susținute de Iran în 2023 și 2024, numărul redus de sisteme a obligat trupele americane să le mute constant între mai multe baze pentru a face față amenințărilor, potrivit unui raport al think tank-ului Center for a New American Security.

Sisteme de apărare anti-rachetă de pe distrugătoare

Sistemele navale, precum cele de pe distrugătoarele americane, proiectate pentru a doborî avioane și intercepta rachete balistice, au capacitatea de a detecta drone de la circa 50 de kilometri și le pot doborî folosind rachete SM-2. Protocolul militar prevede lansarea a cel puțin două rachete pentru fiecare țintă, ceea ce crește semnificativ costurile.

Aceste sisteme au fost concepute pentru amenințări mai complexe, precum rachete balistice sau avioane, nu pentru valuri de drone ieftine. Iranul exploatează acest dezechilibru lansând simultan mai multe drone Shahed-136, capabile să parcurgă până la 2.400 de kilometri.

„Această categorie de lovituri de precizie cu costuri reduse pur și simplu nu exista în perioada în care au fost dezvoltate majoritatea sistemelor americane de apărare aeriană”, a explicat Michael C. Horowitz, fost oficial la Pentagon în administrația Biden.

Sisteme de apărare terestre

Sistemul Patriot, pilonul apărării aeriene terestre americane, poate intercepta drone de la aproximativ 43 de kilometri. Și în acest caz, protocolul impune lansarea a două interceptoare per țintă.

Deși costisitoare, aceste sisteme sunt esențiale pentru protejarea unor obiective strategice, precum radare de sute de milioane de dolari sau baze militare critice.

Spre exemplu, ținte dificil de reparat sau de înlocuit ar fi radarul în valoare de aproape 1,1 miliarde de dolari de la o bază militară din Qatar sau senzorul de apărare aeriană în valoare de 500 de milioane de dolari de la o bază din Iordania, care au fost avariate la începutul conflictului.

Artilerie

Ca o ultimă soluție, armata SUA ar putea recurge la sisteme precum Centurion C-RAM, care pot distruge drone aflate la mai puțin de un kilometru de țintă. Acestea trag până la 75 de gloanțe pe secundă, iar câteva secunde de utilizare pot costa aproximativ 30.000 de dolari.

Deși relativ eficiente din punct de vedere al costurilor, raza lor foarte scurtă le limitează utilitatea.

Drone interceptoare

Viitorul apărării anti-drone ar putea fi reprezentat de dronele interceptoare controlate de inteligență artificială. Sistemele precum Merops Surveyor sunt proiectate pentru a vâna și neutraliza dronele inamice la mică distanță.

Statele Unite au trimis mii de astfel de unități în Orientul Mijlociu, însă nu este clar dacă au fost deja utilizate în luptă.

Armata SUA a organizat cursuri de instruire privind acest sistem în plin război, potrivit Business Insider.

Alte soluții inovatoare, precum armele cu energie dirijată (lasere), rămân în faza de testare, în ciuda investițiilor de peste un miliard de dolari

Acestea ar costa doar 3 dolari pe lansare și ar avea o rază de acțiune de circa 19 km. Aceste sisteme nu au fost încă utilizate pe teren.

O problemă strategică majoră

Dincolo de costuri, cea mai mare temere a experților este epuizarea stocurilor de muniție. Ritmul rapid de consum ar putea depăși capacitatea de producție, ceea ce ar crea vulnerabilități serioase în eventualitatea unui conflict prelungit.

„Ceea ce mă îngrijorează este că vom rămâne fără aceste echipamente”, a declarat Tom Karako, directorul Proiectului de Apărare Antirachetă din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington. „Nu că nu ne-am permite să le achiziționăm, ci că le vom epuiza înainte de a le putea înlocui.”