Iranul își va menţine poziţia faţă de Israel, spune noul președinte al Iranului. Care ar putea fi relațiile cu SUA

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Noul preşedinte reformist al Iranului, Masoud Pezeshkian, va menţine poziţia ostilă a ţării sale faţă de Israel, a confirmat el într-o scrisoare adresată miliţiei şiite libaneze Hezbollah, un aliat apropiat al Teheranului, potrivit agenţiei de presă ISNA, citată de dpa.

Președintele ales al Iranului Masoud Pezeshkian FOTO EPA-EFE
Președintele ales al Iranului Masoud Pezeshkian FOTO EPA-EFE

„Sprijinul Iranului pentru frontul rezistenţei împotriva regimului sionist ilegitim va continua cu vigoare”, a transmis Pezeshkian, în declaraţia adresată liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah.

Miliţia şiită, care operează în Liban, face parte din ceea ce Teheranul numeşte „axa rezistenţei” împotriva Israelului, alături de gruparea islamistă palestiniană Hamas, rebelii houthi din Yemen şi puternicele miliţii active în Siria şi Irak.

De la începutul războiului în Fâşia Gaza, cu peste nouă luni în urmă, numeroase atacuri au fost efectuate asupra teritoriului israelian dinspre aceste ţări.

Hezbollah, în special, şi-a intensificat semnificativ atacurile asupra zonei de nord a Israelului, afirmând că le va opri imediat ce forţele israeliene vor pune capăt războiului în Gaza.

Candidatul reformist iranian Masoud Pezeshkian l-a învins vineri pe rivalul său ultraconservator Saeed Jalili în turul doi şi urmează să fie învestit în funcţia de preşedinte în luna august, scrie Agerpres.

În pofida retoricii moderate, Pezeshkian şi-a exprimat până acum loialitatea faţă de liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, şi faţă de puternicul Corp al Gardienilor Revoluţiei Islamice. În aprilie, el a lăudat atacul pe scară largă al Iranului asupra Israelului.

În Iran, preşedintele este numărul doi în structura de putere; ayatollahul exercită practic funcţia de şef de stat şi are ultimul cuvânt în toate chestiunile strategice, inclusiv în politica externă. Totodată, Ayatollahul este comandantul suprem al forţelor armate iraniene.

Acordul nuclear cu SUA

Pezeshkian, a promis în timpul campaniei sale electorale că va depune eforturi pentru o apropiere de ţările occidentale şi dialog în perspectiva ajungerii la un posibil acord de eliminare a sancţiunilor împotriva Iranului, care să aibă ca rezultat îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Naser Kanani, a afirmat luni că Iranul menţine deschise canalele diplomatice pentru discuţii directe cu SUA pe tema acordului nuclear.

La numai câteva ore, SUA au reafirmat luni că nu intenţionează să reia discuţiile cu Iranul privind posibilitatea restabilirii acordului nuclear şi ridicării sancţiunilor impuse Teheranului, potrivit EFE.

Într-o conferinţă de presă, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a negat că Washingtonul este dispus să reia discuţiile cu Iranul, 

„Nu suntem în poziţia de a ne întoarce la masa negocierilor cu Iranul doar pentru că a fost ales un nou preşedinte", a declarat Kirby, argumentând că acest refuz are la bază susţinerea continuă de către Teheran a grupărilor considerate drept teroriste de către SUA, cum ar fi Hamasul palestinian sau Hezbollahul libanez, precum şi sprijinul acordat de Iran rebelilor houthi din Yemen care atacă nave comerciale în Marea Roşie.

Potrivit SUA, Iranul furnizează, de asemenea, tehnologie şi drone Rusiei în războiul împotriva Ucrainei.

Cum e de așteptat să arate președinția lui Pezeshkian

Președintele ales al Iranului, Masoud Pezeshkian, a sfidat așteptările când a câștigat alegerile împotriva contracandidatului de linie dură Saeed Jalili, relatează BBC.

Publicația britanică scrie că victoria unui reformist este remarcabilă, însă că în Iran reformiștii sunt doar o altă  facțiune ideologică a elitei conducătoare a Republicii Islamice.

Reformiștii au condus administrația între 1997 și 2005, și au făcut parte dintr-o coaliție de facto în momentul președinției lui Hassan Rouhani (2013-2021), un conservator devenit centrist.

Ei au militat adesea pentru o societate mai liberă și mai democratică.

Totuși la alegerile recente, spre deosebire de administrația reformistă anterioară de la sfârșitul anilor 1990, promisiunile legate de o societate mai liberă și mai democratică nu au fost incluse în campanie.

Începând cu anii 1990, Iranul a trecut prin mai multe valuri de disidență și opresiune. Reformiștii înșiși s-au confruntat cu represiuni politice severe, multe personalități de rang înalt făcând închisoare în ultimele două decenii.

Deși membri ai establishment-ului, se știe faptul că le lipsește influența asupra centrelor cruciale de putere, cum ar fi Biroul Liderului Suprem, Consiliul Gardienilor, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și Consiliul Suprem de Securitate Națională.

După ce fostul președinte Ebrahim Raisi a fost ucis într-un accident de elicopter în mai, intrând în campanie electorală, Pezeshkian a ales o strategie foarte asemănătoare cu cea a lui Hassan Rouhani în 2013: concentrarea pe dificultățile economice cu care țara se confruntă de ani de zile din cauza sancțiunilor occidentale, respectiv învinuirea rivalilor lor conservatori, acuzați că au provocat această situație pe fondul pozițiilor lor „radicale” anti-occidentale.

Manifestul noului președinte iranian

În cadrul campaniei sale, Pezeshkian l-a recrutat pe Mohammad Javad Zarif, fostul ministru de externe care a contribuit la încheierea acordului nuclear cu SUA în 2015. Deși Zarif nu este un reformist la bază, el a militat intens pentru candidatura lui Pezeshkian.

În manifestul său, președintele ales al Iranului a subliniat că politica sa externă nu va fi „nici anti-occidentală, nici anti-est”. El a criticat politicile fostului președinte Raisi de a apropia Iranul de Rusia și China, insistând că singura modalitate de a rezolva criza economică este prin negocieri cu Occidentul pentru a pune capăt blocajului nuclear și a relaxa sancțiunile.

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost critic față de aceste idei. Khamenei a spus că cei cred în obținerea prosperității prin relații mai prietenoase cu SUA își fac iluzii, subliniind faptul că SUA, și nu Iranul, s-au retras din acordul nuclear.

Conform constituției iraniene, Khamenei este principalul factor de decizie; un cleric șiit în vârstă de 85 de ani, care a fost revoluționar în 1979 și a urcat pe scara puterii înainte de deveni șef de stat în 1989. Este cunoscut pentru animozitatea sa ideologică față de Israel și Statele Unite, pentru neîncrederea sa profundă față de Occident și în ultimele două decenii, sprijinul său activ pentru o doctrină numită „priviți spre Est”, ceea ce înseamnă renunțarea la vechii politici nealiniate și înclinarea spre China și Rusia pe scena globală.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale politicilor Iranului în regiune este legat de ceea ce face Forța Quds (brațul extern al IRGC). Președintele nu are niciun fel de control direct asupra lor și doar Liderul Suprem poate decide asupra acțiunilor lor.

De altfel Khamenei a declarat în mod repetat – inclusiv cu doar trei zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale – că ceea ce face Forța Quds este esențial pentru doctrina de securitate a țării.

Astfel că, atunci când Pezeshkian face referire la o politică externă diferită, cu o abordare mai prietenoasă față de Occident, e de așteptat ca șansele unei schimbări în activitățile Iranului în țări precum Liban, Siria și Yemen să fie mici.

Pe de altă parte, președintele este cel mai înalt diplomat iranian, iar ministerul de externe poate avea o influență în ceea ce privește modelarea și implementarea politicii.

Aceștia au oportunitatea să-și dezvolte viziunea prin lobby politic în spatele ușilor închise, așa cum s-a întâmplat în 2015, când președintele de atunci, Hassan Rouhani, i-a convins pe cei din lina dura, inclusiv pe Khamenei însuși, să accepte acordul.

Mai mult, administrația ar putea avea un impact semnificativ asupra discursului public și promova politici care ar putea să nu se alinieze pe deplin cu poziția lui Khamenei. Asemenea nuanțe sunt singura speranță a reformiștilor de a face ceea ce au promis și de a dărâma ceea ce Pezeshkian a numit „zidurile care au fost construite în jurul țării de către cei din linia dură”, scrie BBC.

În lume

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite