FP: De ce seamănă Kim Jong-un cu Bashar al-Assad şi cum poate lipsa lui de experienţă să provoace un război

Kim Jong-un pare că urmează o linie descendentă asemănătoare fostului lider sirian, Bashar al-Assad. Oare implicaţiile vor fi aceleaşi? FOTO Reuters

Lipsă de experinţă, dorinţă de afirmare şi aspiraţii de lider. Acestea par a fi coordonatele care descriu actuala dictatură a noului lider nord-coreean, Kim Jong-un. Totodată, aceste caracteristici îl transformă în personajul unei poveşti care deja s-a consumat într-o altă parte a lumii. Asemănarea dintre Kim Jong-un şi fostul lider sirian, Bashar al-Assad, face ca desfăşurarea actualelor evenimente să se potrivească cu situaţia din Siria.

Există un risc real ca Peninsula Coreeană să urmeze panta descendă a Siriei, din moment ce un conflict deschis între cele două Corei este pe cale să înceapă. Regimurile de la Phenian şi de la Damasc au un punct comun care poate duce la un război: un conducător lipsit de experienţă şi cu o legitimitate şubredă, atrage atenţia „Foreign Policy”.

Fostul preşedintele sirian Hafez al-Assad, care a condus ţara între 1970 şi 2000, era nemilos, dar chibzuit şi flexibil. A ştiut cum să-şi exercite puterea şi cum să o păstreze în sânul familiei. El a ştiut cum să păstreze ţara într-un echilibru  între Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii (SUA), Egipt şi Israel, dar a exercitat o influenţă persistentă în Orientul Mijlociu. 

Lipsa de experienţă şi războiul civil sirian

Dar, atunci când s-a pus problema succesiunii la conducere, Hafez al-Assad  l-a pus în fruntea statului pe fiul său, Bashar, în loc să aleagă o persoană calificată sau un militar. Tânărul Bashar al-Assad nu a fost niciodată pregătit să conducă, el fiind specializat în oftalmologie la Londra. La doar 29 de ani, s-a văzut brusc aruncat în rolul de dictator.

Moartea lui Hafez al-Assad din 2000 a arătat lumii un Bashar al-Assad lipsit de abilităţi de a gestiona un regim complex. S-a dovedit a fi nemilos şi inflexibil, ceea ce a dus la lipsa sprijinului din partea propriului popor. În acest mod, a condus Siria într-un război civil sângeros, în mare parte din cauza lipsei de experienţă. Răspunsul său faţă de revolta populaţiei l-a făcut să fie dispreţuit chiar şi în ochii celor apropiaţi lui, ceea ce a dus la o dependenţă a conducătorului sirian de Hezbollah şi de Iran.

Aceleaşi coordonate, altă ţară

Asemănarea Siriei cu Coreea de Nord este izbitoare, remarcă „Foreign Policy“ într-o analiză. Fondatorul dinastiei, Kim Il Sung, era un lider puternic, un erou eliberator şi un comunist. L-a numit la conducere pe fiul său, Kim Jong Il. Însă, spre deosebire de Bashar al-Assad, tânărul Kim avea în spate 30 de ani de viaţă politică, fiind membru al Partidului Muncitorilor din Coreea şi al Comisiei Militare Centrale. Această tranziţie, nu numai că era aşteptată, dar a implicat un succesor cu o poziţie centrală în partid şi cu capacităţi de a manevra puterea militară a ţării. Sub conducerea lui Kim Jong Il, Coreea de Nord a rămas un stat sub influenţa partidului comunist.

Apoi la putere a urmat fiul lui Jong Il, Kim Jong-un, care a fost, până de curând, un necunoscut. Chiar şi el se aştepta ca fratele său mai mare, Kim Jong Nam, să fie cel care va prelua puterea. Dar, fratele său a căzut în dizgraţia tătălui, astfel Kim Jong-un a avut la dispoziţie o perioadă scurtă de a „creşte” înainte de a ajunge în structurile superioare ale puterii de la Phenian.

A devenit general şi vicepreşedinte al Comisiei Militare Centrale în 2010 în ciuda faptului că nu a avut nicio experienţă politică sau militară anterioară. O campanie de propagandă majoră a fost iniţiată pentru a convinge poporul nord-coreean să fie alături de noul lor „lider genial”, aşa cum era caracterizat. La doar un an după acest moment, Kim Jong Il a murit, ceea ce l-a propulsat pe Kim Jong-un în fruntea unui stat înarmat nuclear.

Acesta încearcă să-şi consolideze poziţia şi să convingă poporul că are nevoie de el pe post de scut împotriva pericolelor mortale. 

Dar oare cât de mult poate el să mai menţină acest rol fără să se poticnească într-un război cu Coreea de Sud, se întreabă FP. În nenumărate rânduri, liderul nord-coreean a depăşit măsura, exemplele cele mai elocvente fiind testarea unui dispozitiv nuclear şi lansarea unor rachete balistice. Ceea ce nu se ştie cu siguranţă este dacă Kim Jong-un este un trepăduş al oficialilor militari şi de partid sau doar depăşeşte măsura într-un mod care scoate în evidenţă lipsa profundă de experienţă, afirmă „Foreign Policy”.

Jocul puterii pe cartea fricii

Regimurile autoritare sunt vulnerabile în momente tensionate şi tind să reacţioneze la provocări, să aibă parte de dezertări şi să cadă în vâltoarea revoltelor, din moment ce le lipseşte sprijinul partidului şi al armatei.

Singura carte pe care Kim o poate juca pentru a rămâne la putere este cea a fricii. Nu ar trebui să fim surprinşi de faptul că îşi propune să păstreze ţara la limita războiului, că va ridica în continuare temeri legate de alianţele internaţionale îndreptate împotriva ţării sale şi că va permite mai multe teste militare. Dar, în cazul în care aceste manevre din interiorul Coreei de Nord generează ameninţări care nu pot fi tolerate de restul regiunii, poate începe un adevărat război, avertizează FP. 

„Dacă acesta va începe un război, Coreea de Nord va pierde cu siguranţă şi, mai mult ca sigur, guvernul ţării va fi răsturnat. Dar, probabilitatea este ca lipsa lui de experienţă, cum a fost şi cazul lui Bashar al-Assad, să-l arunce neintenţionat într-un război care va duce la distrugerea propriei ţări“, conchide publicaţia americană.