Democraţia, la active toxice
0
Frankfurter Allgemeine Zeitung, Frankfurt: Cine supune poporului său o chestiune de destin trece în Europa drept un pericol general. Acesta este mesajul pieţelor şi, de luni seara, şi al politicului.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Două zile – atât a ţinut noua stabilitate resimţită de elitele europene. Două zile între naşa Merkel, la care s-a uitat lumea, şi depresie. Un psiholog clinician ar putea descrie acest fenomen astfel : o patologie. El ar putea să descrie cât de bolnav este psihicul colectiv, cât de neadevărate şi autoamăgitoare sunt fanteziile de mărire şi de conştiinţă pe care le dezvoltă. Spaimă în Germania, Finlanda, Franţa, chiar şi în Anglia, spaimă pe pieţele financiare şi la bănci. Disperare pentru că premierul grec Giorgios Papandreu plănuieşte să transforme referendumul într-o întrebare legată de destinul ţării sale. Marţi au curs ştirile legate de ameninţările bancherilor şi ale politicienilor, iar bursele s-au prăbuşit. Mesajul a fost clar: Grecii ar trebui să fie proşti să zică DA. Iar Papandreu este un jucător de jocuri de noroc pentru că i-a întrebat. Dar înainte ca spirala panicii să se mai învârtă mai departe, este bine să facem un pas înapoi pentru a vedea clar ce se desfăşoară sub ochii noştri, ai tuturor. Este spectacolul unei degenerări a acelor valori care păreau odată întruchipate în ideea de Europa. Unii protagonişti ai pieţelor financiare se gândesc la continuarea declinului. Ziarul britanic „The Telegraph“ aminteşte de o glumă răspândită în cercurile financiare, şi evident şi în cabinetul britanic: Ar fi bine dacă în Grecia ar avea loc un puci şi ar veni la putere o juntă militară pentru că juntele militare nu au dreptul să fie membre ale UE. Iar revista„Forbes“, care în orice caz nu este un no-name în lumea finanţelor, merge şi mai departe: „Această glumă este atât de tristă şi amară pentru că – dacă ignorăm mica problemă că Grecia ar fi atunci o dictatură militară – ea reprezintă în realitate o soluţie bună pentru Grecia“.
Nu trebuie să cunoşti toate raporturile glumei cu subconştientul pentru a înţelege cum au fost distruse acordurile morale ale perioadei post-belice, în numele unei conştiinţe financiar-economice superioare. Asemenea procese se desfăşoară în secret, ele îşi fac treaba în semiconştienţă, iar câteodată durează decenii până când se va forma din ele o nouă ideologie. Aşa s-a întâmplat întotdeauna în fazele de incubare ale marilor crize autoritare ale secolului 20.
O dovadă că democraţia a fost inventată în Grecia
Trebuie să luăm act de ce a spus Papandreu şi de ceea ce sună acum în urechile Europei ca prostiile unui bolnav imprevizibil: „Voinţa poporului te leagă“. Dacă poporul respinge noul acord cu UE, „acesta nu va fi aprobat“. Ne amintim că în Germania, în urmă cu puţine zile, se înţelegea prin termenul democraţie necesitatea de aprobare din partea Parlamentului, smulsă de instanţa supremă şi salutată de toate partidele. Pentru asta a trebuit să fie amânat chiar şi un summit UE. Nimic dintre acestea nu mai este valabil pentru Grecia.
Premierul grec îşi pune poporul să se pronunţe asupra chestiunii sorţii sale. Cetăţenii economi model şi politicienii reacţionează cu panică – dar numai pentru că pieţele financiare reacţionează cu panică. Ei toţi sunt prizonierii aşteptărilor faţă de pieţele financiare.
Devine din ce în ce mai clar că experienţa pe care o trăieşte Europa acum nu este un episod, ci o luptă pentru putere care se dă între primatul economicului şi cel al politicului. Politicul a pierdut déjà mult teren. Dar procesul se accelerează. Neînţelegerea totală a pasului făcut de Papandreu este o neînţelegere a principiilor opiniei publice democratice - şi a faptului că pentru ea trebuie să fii pregătit să plăteşti un preţ.
Nu e clar acum că lăsăm valorificarea proceselor democratice în grija agenţiilor de rating, analiştilor sau a unor asociaţii bancare? Toate acestea au fost întrebate şi luate cu asalt în ultimele 24 de ore de parcă ar avea ceva de spus în legătură cu faptul că grecii vor să se pronunţe ei înşişi asupra viitorului lor. [...]
Se încarcă comentariile...
