De unde au arme şi bani jihadiştii din Statul Islamic

Două societăţi internaţionale semnalează că organizaţia teroristă Statul Islamic (SI) dispune de un arsenal important de arme şi de diverse surse de finanţare. Amnesty International explică de unde au arme jihadiştii din cadrul SI, în timp ce centrul de reflecţie IHS enumeră principalele şase surse de venit ale acestora.

Ce arme folosesc jihadiştii din Statul Islamic

Amnesty International a publicat marţi un raport în care semnalează că Statul Islamic dispune de un arsenal important şi variat de arme, îndemnând la controale mai stricte pentru a preveni înarmarea acestei organizaţii teroriste care ocupă teritorii vaste în Irak şi Siria.

Potrivit ONG-ului internaţional, jihadiştii din cadrul SI folosesc arme şi muniţie provenind din cel puţin 25 de ţări. Jihadiştii luptă cu puşti de asalt de tip Kalaşnikov de fabricaţie rusească, cu puşti Tabuk de fabricaţie irakiană, Bushmaster E28 de fabricaţie americană, CQ chinezeşti, G36 germane sau FAL belgiene, relatează AFP, citată de Mediafax.

Organizaţia jihadistă a capturat importante cantităţi de arme după preluarea controlului asupra unor baze ale armatei şi ale poliţiei irakiene la Fallujah, Saqlawiya şi Ramadi (în vestul Irakului), Tikrit (în nord), precum şi în Siria. În mare parte, aceste arme provin din transferuri „iresponsabile“ de armament către Irak, se arată în raportul publicat de Amnesty International.

„O proastă reglementare şi o absenţă a supravegherii enormelor fluxuri de armament către Irak, (care durează) de mai multe decenii, au fost o mană pentru SI şi alte grupări armate, care au avut un acces fără precedent la arme de foc“, apreciază cercetătorul Patrick Wilcken. „ Arsenalul imens şi variat pe care-l foloseşte gruparea armată (SI) ilustrează felul cum comerţul iresponsabil cu armament alimentează atrocităţi la scară largă“, denunţă el.

Stocurile de armament ale armatei irakiene au fost „umflate“ în timpul războiului dintre Iran şi Irak (1980-1988), prezentat în raport drept „un moment major în dezvoltarea pieţei globale a armamentului modern“. Irakul a fost de asemenea „inundat“ de armament după invazia lansată în 2013 de Statele Unite, iar acest flux a continuat în baza unor acorduri încheiate după retragerea trupelor americane în 2011.

Statul Islamic distribuie armamentul capturat pe diferite fronturi. De exemplu, armele confiscate în iunie 2014 la Mosul, în nordul Irakului, au fost utilizate două săptămâni mai târziu la 500 km distanţă de acest oraş, în nordul Siriei, menţionează acelaşi raport.

Amnesty subliniază că ţările exportatoare - inclusiv cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU - erau deplin conştiente de riscurile pe care le implică transferurile de armament către Irak, o ţară în care corupţia este „endemică“, iar mecanismele de control sunt foarte slabe.

ONG-ul îndeamnă la introducerea unui embargo total asupra livrărilor de armament către forţele guvernamentale siriene şi la o reglementare în sensul „prezumţiei refuzului“ exportului de armament către Irak, care să condiţioneze transferurile de evaluări stricte.

Principalele şase surse de venit ale Statului Islamic

Potrivit unui alt studiu, publicat luni de IHS, Statul Islamic are un „venit“ lunar cuprins între 75 şi 80 de milioane de dolari.

IHS a identificat şase surse principale de finanţare a Statului Islamic, şi anume „producţia şi traficul de petrol şi gaze, impozitarea activităţilor comerciale în teritoriul pe care îl controlează, confiscarea de terenuri şi proprietăţi, traficul de droguri şi antichităţi, activităţi infracţionale cum ar fi jefuirea băncilor şi răpirile pentru răscumpărare, precum şi întreprinderile publice“. Organizaţia teroristă obţine aproape jumătate din venituri din taxe şi 43% din traficul de petrol şi gaze, un sector slăbit între timp de bombardamentele coaliţiei internaţionale antijihadiste şi ale Rusiei. În opinia lui Ludovico Carlino, un analist al IHS, Statul Islamic „percepe o taxă de 20% pentru toate serviciile“, de exemplu pentru electricitate, reţeaua de telefonie mobilă sau industrie.

„Statul Islamic controlează un aparat de stat - în Siria şi Irak - şi impune taxe populaţiei, confiscă proprietăţi, creează averi cu întreprinderi publice, inclusiv prin traficul de petrol şi gaze. Alte grupări teroriste nu au aşa ceva“, a explicat pentru AFP Columb Strack, un alt analist al IHS.

Potrivit centrului de reflecţie cu sediul la Londra, Statul Islamic nu depinde de donaţii de la persoane fizice bogate, inclusiv din Golf, spre deosebire de reţeaua teroristă Al-Qaida, rivala sa.

Cu toate acestea, Statul Islamic ar întâmpina dificultăţi în echilibrarea bugetului, potrivit studiului menţionat. Recent, Statul Islamic a trebuit să reducă salariile combatanţilor săi şi să crească tarifele la unele servicii, precum furnizarea de curent electric, relevă studiul IHS, care avertizează că organizaţia extremistă sunnită este în căutare de noi surse de finanţare.

Coaliţia internaţională şi Rusia atacă în portofoliul Statului Islamic, bombardând câmpuri petroliere şi de gaze, în special în estul Siriei. În opinia lui Columb Strack, atacurile aeriene împotriva surselor de venit ale Statului Islamic sunt pe cale să dea rezultate. Analistul de la IHS situează apogeul puterii Statului Islamic în vara anului 2014, după preluarea controlului asupra oraşului irakian Mosul. „De atunci, ei (jihadiştii) au pierdut teren şi au început să-şi piardă banii“, notează el, potrivit Agerpres.