De ce SUA nu ar trebui să se poarte cu mănuşi cu Rusia. Putin este un bătăuş clasic care alege victime slabe, evitând confruntarea cu rivalii puternici
0Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a intrat în a treia fază. Prima a început pe 24 februarie cu încercarea haotică a Moscovei de a ocupa Kievul. S-a încheiat cu eşec datorită logisticii ruseşti teribile (vă amintiţi convoiul de 65 de kilometri de echipamente ruseşti?) şi abilităţilor apărătorilor ucraineni, care au putut folosi eficient rachetele Stinger şi Javelin trimise din Occident.
A doua fază a început la mijlocul lunii aprilie, când dictatorul Vladimir Putin şi-a concentrat trupele asupra regiunii Lugansk. Această fază a fost caracterizată de un foc neîncetat de artilerie rusă. Aşa că la începutul lunii iulie, trupele ucrainene au fost nevoite să părăsească regiunea. În a treia fază, apărătorii Ucrainei deţin poziţii defensive puternice în regiunea Doneţk şi folosesc eficient sistemele HIMARS cu rază lungă trimise de Occident, scrie istoricul militar şi scriitorul Max Booth într-un articol pentru Washington Post. El observă că HIMARS a schimbat foarte mult natura războiului, permiţând ucrainenilor să distrugă peste 100 de ţinte de mare valoare, inclusiv depozite de muniţie şi centre de comandă ruseşti.
„Dacă Ucraina este capabilă să lupte atât de eficient cu doar 12 instalaţii HIMARS, imaginaţi-vă de ce va fi capabilă dacă mai există o duzină de astfel de arme şi sunt înarmate cu rachete ATACMS. Aceste rachete vor permite creşterea razei de acţiune de patru ori, "- scrie Bout, adăugând că HIMARS ar trebui, de asemenea, consolidat prin furnizarea de tancuri şi avioane lu luptă din Vest.
Sisteme HIMARS folosite de armata ucraineană FOTO Profimedia
Dacă Occidentul va furniza toate aceste arme, Ucraina va putea să organizeze o contraofensivă şi să-şi recâştige teritoriile din sud şi est, punând capăt războiului. Administraţia lui Joe Biden transferă foarte încet din ce în ce mai multe HIMARS şi s-a gândit pentru prima dată la posibilitatea de a oferi Ucrainei avioane occidentale (asta în ciuda faptului că Washingtonul a îngropat iniţiativa poloneză de a trimite avioane MiG-29 înapoi în martie). Dar rachetele ATACMS nu sunt încă pe ordinea de zi.
Consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui SUA, Jake Sullivan, a explicat săptămâna trecută că administraţia nu doreşte „să păşească pe o cale care duce la al treilea război mondial”. Ucraina nici măcar nu poate folosi HIMARS pentru a opri bombardarea rusă asupra Harkovului. Pentru că Rusia trage de pe teritoriul său.
Booth subliniază că aceste calcule strategice nu au sens. Sullivan chiar crede că Putin va începe al treilea război mondial dacă SUA vor da Ucrainei rachete cu o rază de acţiune de 300 de kilometri, dar dictatorul rus nu o va face dacă armata ucraineană primeşte rachete care distrug ţinte la o distanţă de 70 de kilometri? Şi dacă livrările de HIMARS, NASAMS, obuziere de 155 de milimetri, drone Phoenix Ghost, rachete Javelin şi Stinger nu provoacă pe nimeni, de ce potenţialele livrări de tancuri şi avioane sunt considerate provocatoare, se întreabă acesta.
Autorul este de acord că preşedintele Biden a făcut ceea ce trebuia netrimiţând armata SUA la război împotriva Rusiei. Dar restul este perfect acceptabil: de la raachete ATACMS la F-16 şi tancurile Abrams.
„Uniunea Sovietică nu a ezitat să furnizeze Coreei de Nord şi Vietnamului de Nord avioane de luptă pentru a doborî avioanele americane. Piloţii sovietici au zburat chiar în numele Coreei de Nord. De ce nu plătim înapoi în natură? - sugerează Booth.
Chiar şi la începutul războiului, a existat teama că Putin acţionează iraţional şi, prin urmare, ar putea folosi arme nucleare. Dar dacă ultimele cinci luni ne-au învăţat ceva, este că nu se va lua o decizie de sinucidere iraţională. Putin şi-a retras trupele de la Kiev când şi-a dat seama că vor fi învinse. După aceea, a recurs la utilizarea fără milă a unei cantităţi mari de artilerie în regiunea Lugansk. Putin a ignorat orice discuţie despre loviturile ucrainene asupra ţintelor militare de pe teritoriul Rusiei. El nu a atacat Polonia, care a devenit principalul nod pentru furnizarea de arme Ucrainei. El nu a reacţionat în niciun fel la intrarea Finlandei şi Suediei în NATO. Deşi asta înseamnă că şi mai multe trupe ale alianţei vor sta în apropierea graniţelor ruse.
Aceasta este esenţa poveştii lui Putin. Este un bătăuş clasic care alege victime slabe (Georgia, Ucraina, rebeli din Siria) evitând în acelaşi timp confruntarea cu rivalii puternici (SUA, NATO). Putin este suficient de sensibil pentru a înţelege că, dacă armata sa s-ar confrunta cu astfel de dificultăţi în Ucraina, nu ar avea nicio şansă într-un război cu NATO. SUA şi Rusia sunt egale în puterea nucleară. Dar în armele convenţionale, armata americană este mult mai puternică.
„Poziţia lui Biden este mult mai puternică decât a lui Putin. Dar preşedintele american se comportă de parcă ar fi cel mai slab. Este suficient să-i permitem lui Putin să ne reţină şi să ne împiedice să facem tot ce ne stă în putere pentru a ajuta Ucraina. Putin ar trebui să se teamă de noi mai mult decât nouă de el ”, subliniază Bout.
Războiul a costat deja scump Rusia: a pierdut aproximativ 1.000 de tancuri şi aproximativ 40.000 de soldaţi ucişi şi răniţi. Dacă Ucraina primeşte mult mai multe HIMARS, precum şi rachete ATACMS, tancuri şi avioane, nu va mai rămâne nimic din armata rusă. A patra fază a războiului poate fi decisivă. Dar numai cu condiţia ca SUA să înceapă în sfârşit să ajute Ucraina să câştige.