Rusia şi-a infiltrat reţeaua de agenţi secreţi în Ucraina cu mult înainte de invazie. Aşa se explică preluarea centralei de la Cernobîl

0
0
Trupe ruseşti la centrala Cernobîl FOTO Profimedia
Trupe ruseşti la centrala Cernobîl FOTO Profimedia

Când primele trupe ruseşti au ajuns la centrala nucleară de la Cernobîl, pe 24 februarie, s-au ciocnit cu unităţile ucrainene însărcinate să protejeze locul. Două ore mai târziu, 169 de soldaţi ai Gărzii Naţionale a Ucrainei şi-au depus armele fără luptă.

Acest succes rusesc la Cernobîl nu a fost un accident, ci face parte dintr-o operaţiune de lungă durată a Kremlinului de infiltrare a agenţilor sub acoperire, scrie Reuters, citând cinci surse.

Planificatorii militari apropiaţi preşedintelui Vladimir Putin credeau că, cu ajutorul acestor agenţi, Rusia ar avea nevoie doar de o mică forţă militară şi de câteva zile pentru a forţa administraţia preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski să fugă sau să capituleze.

Jurnaliştii Reuters au vorbit cu zeci de oficiali din Rusia şi Ucraina şi au studiat documente ale instanţei ucrainene şi declaraţii legate de ancheta privind comportamentul oamenilor care lucrează la centrala nucleară de la Cernobîl. Aceste date le-au permis să stabilească că infiltrarea a fost mult mai profundă decât se recunoaşte public.

Oleksi Danilov, secretarul Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ucrainei, a declarat într-un interviu că, la momentul invaziei, Rusia avea agenţi în agenţiile de apărare, securitate şi de aplicare a legii din Ucraina.

Agenţi ruşi au fost trimişi la Cernobîl în 2021 pentru a mitui oficialii şi a deschide calea pentru o preluare fără sânge, scrie agenţia, citând o sursă care ar fi avut cunoştinţe directe despre planurile Kremlinului. Reuters nu a putut verifica în mod independent veridicitatea acestei afirmaţii.

„Deşi Rusia a preluat controlul Cernobîlului, planul său de a prelua puterea la Kiev a eşuat. Potrivit numeroaselor surse din Rusia şi Ucraina, în multe cazuri „agenţii adormiţi” introduşi de Moscova nu au reuşit să îşi facă treaba. Secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei a spus că agenţii şi şefii lor au considerat că Ucraina este slabă, ceea ce a fost o „amăgire completă”, scrie Reuters.

Potrivit agenţiei, oamenii pe care Kremlinul i-a contat drept mandatari în Ucraina şi-au supraestimat influenţa în anii care au precedat invaziei. În planificarea sa, Kremlinul s-a bazat pe „clovni care nu ştiu mare lucru, dar spun mereu ce vrea conducerea să audă pentru că altfel nu vor a fi platit" a relatat o sursă apropiată de conducerea separatiştilor susţinuţi de Moscova. 

Cu toate acestea, potrivit Reuters, serviciile secrete ruse au avut succes într-un domeniu: au semănat neîncredere în interiorul Ucrainei şi au scos la iveală deficienţele Serviciului de Securitate ucrainean, care are sarcina de a urmări trădătorii şi colaboratorii.

Legăturile Cernobîlului cu KGB

Aparatul de spionaj al Moscovei instalat la Cernobîl era însă rezultatul a zeci de ani de acţiune. După dezastrul din 1986, când un reactor a explodat împrăştiind nori radioactivi în toată Europa, KGB-ul sovietic a intervenit. Mai mult de 1.000 de membri ai KGB au luat parte la operaţiunile de curăţare. Şeful de atunci al KGB, Viktor Cebrikov, a ordonat să fie recrutaţi agenţi în rândul personalului centralei şi a dat instrucţiuni ca un ofiţer KGB să ocupe postul de adjunct al şefului centralei, responsabil cu securitatea, potrivit unui document văzut de Reuters. Chiar şi după ce Ucraina a devenit independentă în 1991, şefii spionajului de la Moscova au rămas puternici acolo.

Primul şef al serviciului de informaţii interne al Ucrainei a fost Nikolai Goluşko, care şi-a început cariera în Rusia sovietică. Înainte de numirea sa, el a condus ramura ucraineană a KGB-ului sovietic. Goluşko i-a păstrat pe majoritatea ofiţerilor din epoca sovietică în posturile lor, după cum a scris el într-un memoriu din 2012. După patru luni ca şef al spionajului ucrainean, Goluşko s-a mutat înapoi la Moscova pentru a se reîntoarce la KGB, iar în 1993 a devenit şeful Serviciului Federal de Contrainformaţii al Rusiei, nou creat, precursor al FSB-ului de astăzi.

Kievul, lipsit de resurse şi de experienţă proprie în domeniu, a semnat acorduri prin care SBU a fost de acord să împărtăşească informaţii cu Moscova. În schimb, Moscova i-a furnizat resurse, tehnologie şi ajutor de specialitate pentru investigaţii.

Ofiţerii de informaţii care lucrau la Cernobîl au devenit oficial parte a aparatului de securitate al Ucrainei în 1991, dar au continuat să primească ordine de la Moscova, a declarat o sursă Reuters.

Una din sursele cu care a vorbit Reuters a declarat că Cernobîlul a servit, de asemenea, ca punct de colectare a documentelor transmise de la sediul SBU. Contra cost, oficialii ucraineni transmiteau spionilor ruşi informaţii despre pregătirea militară a Ucrainei.

SBU, precizează agenţia de presă, nu a răspuns la întrebările despre Cernobîl sau despre legăturile istorice cu serviciile secrete ruseşti.

Principalii suspecţi

Valentin Viter

Unul dintre bărbaţii suspectaţi de procurorii şi anchetatorii ucraineni că ar fi ajutat forţele ruseşti este Valentin Viter, un colonel în vârstă de 47 de ani din cadrul SBU. La momentul invaziei ruseşti, Viter era director general adjunct al uzinei de la Cernobîl, responsabil cu protecţia fizică a acesteia.

Viter a fost detaşat de la SBU pentru a lucra la Cernobîl ca şef al securităţii la mijlocul anului 2019. La 18 februarie anul acesta - cu şase zile înainte de invazia rusă - a intrat în concediu medical din cauza unor probleme respiratorii. La acea dată, Rusia îşi întărea trupele din Belarus în vederea pregătirii unei invazii, iar şeful poliţiei naţionale declara că securitatea a fost întărită la centrala de la Cernobîl.

În dimineaţa invaziei ruseşti, pe 24 februarie, Viter se afla la domiciliul său din Kiev. L-a sunat pe şeful unităţii Gărzii Naţionale de la Cernobîl, care se afla la postul său. Oamenii de la uzină ştiau că o coloană de vehicule blindate ruseşti se îndrepta spre ei. Viter, potrivit propriei mărturii, i-a spus comandantului, în limba rusă: „Cruţă-ţi oamenii”. Viter nu avea autoritate oficială asupra Gărzii Naţionale, iar Reuters nu a putut stabili dacă militarul a ţinut cont de cuvintele lui Viter atunci când unitatea s-a predat, după discuţii cu invadatorii ruşi.

Iuri Pindak

Comandantul unităţii din Garda Naţională desfăşurată la Cernobîl era Iuri Pindak. Când soldaţii ruşi s-au retras în cele din urmă din Cernobîl, după o ocupaţie de 36 de zile, l-au luat pe Pindak şi pe majoritatea membrilor unităţii sale ca prizonieri. Ucraina spune că sunt deţinuţi în Rusia sau în Belarus.

Biroul de Stat de Investigaţii al Ucrainei desfăşoară o anchetă pentru a stabili dacă Garda Naţională a încălcat legea prin depunerea armelor, a declarat Iuri Fomicev, primarul oraşului Slavutici, unde locuiesc majoritatea angajaţilor de la Cernobîl. „Luptele pe teritoriul instalaţiilor nucleare sunt interzise de Convenţia de la Geneva", a declarat aceasta, adăugând că acesta a fost „unul dintre motivele” pentru care nu au avut loc lupte grele la situl nuclear.

Viter a fost arestat în vestul Ucrainei, pe motiv că a lipsit de la post. O a doua anchetă asupra lui a fost deschisă pentru suspiciune de trădare prin „asistarea deliberată a unităţilor militare ale ţării agresoare, Federaţia Rusă, în desfăşurarea de activităţi subversive împotriva Ucrainei”. Deocamdată nu au fost descoperite dovezi care să îl lege de serviciile speciale ruseşti.

Viter a declarat în apărarea lucă a fugit din Kiev pentru siguranţa familiei sale la două zile după ce Cernobîlul a fost capturat, dar a încercat să rămână în contact cu colegii de la uzină.

Andrii Naumov

Procurorii militari care se ocupă de cazul lui Viter sunt interesaţi de legătura acestuia cu un fost oficial ucrainean pe nume Andrii Naumov. Acesta a dispărut înainte de invazia rusă. El a apărut în Serbia în luna iunie într-o maşină în care au fost găsiţi mulţi bani şi pietre preţioase. Intenţiona să treacă în Macedonia de Nord.

Funcţionar în cadrul Biroului Procurorului ucrainean, în 2018 Naumov a fost numit şef al COTIZ, o întreprindere de stat responsabilă de gestionarea domeniului din zona de excludere radioactivă din jurul Cernobîlului. O mare parte a rolului COTIZ a fost de a promova turismul în zona de excludere, dar întreprinderea a avut, de asemenea, un rol în menţinerea securităţii sitului. După perioada petrecută la Cernobîl, Naumov a fost numit şef al departamentului de securitate internă al SBU, o divizie care investighează alţi ofiţeri suspectaţi de activităţi infracţionale. Anul trecut, agenţia a declarat că a zădărnicit o tentativă de asasinare a lui Naumov de către alţi ofiţeri SBU, dar ulterior, Naumov a fost demis din funcţia de şef de departament. Acum este investigat pentru trădare în Ucraina, dar este reţinut în Serbia.

Viktor Medvedciuk

Unul dintre cei mai vizibili loialişti ai Kremlinului a fost Viktor Medvedciuk, lider al partidului ucrainean Platforma de Opoziţie - Pentru Viaţă. Putin este naşul unuia dintre copiii lui Medvedciuk. Din 2014, Medvedciuk a fost un oponent vocal al protestelor populare care cereau legături mai strânse cu Uniunea Europeană. Medvedciuk a fost acuzat de trădare de stat la 11 mai 2021. Anchetatorii de la SBU au susţinut atunci că Medvedciuk a transmis oficialilor ruşi detalii secrete despre unităţile militare ucrainene şi că intenţiona să recruteze agenţi ucraineni şi să influenţeze pe ascuns politica ucraineană. Cu o zi înainte de invazie, el şi-a părăsit locuinţa din Kiev şi intenţiona să plece din ţară, încălcând termenii eliberării sale pe cauţiune. A fost reţinut la 12 aprilie şi se află de atunci în detenţie.

Oleg Ţariov

O altă figură cheie, potrivit a trei surse familiare cu planurile ruseşti, a fost Oleg Ţariov, un fost membru al parlamentului ucrainean, în vârstă de 52 de ani. El a fost ales de cei care au planificat invazia să conducă noul guvern marionetă pe care Kremlinul voia să-l instaleze la Kiev. Ţariov figurează încă din 2014 pe lista sancţiunilor ucrainene şi americane. După o încercare nereuşită de a câştiga alegerilor prezidenţiale, a fondat o mişcare numută „Novorossia” (Noua Rusie) promiovând ideea de a transforma sud-estul Ucrainei într-un stat separat prorus. La începutul acestui an, el se afla în Crimeea anexată de Rusia, unde deţine două hoteluri. La primele ore ale zilei de 24 februarie, la începutul invaziei, Ţariov le-a spus celor peste 200.000 de urmăritori ai săi de pe Telegram că a trecut pe teritoriul controlat de Kiev. „Mă aflu în Ucraina. Kievul va fi liber de fascişti”, a anunţat el. Dar Zelenski nu a capitulat. Orice aşteptări pe care le avea Moscova că va fugi din Kiev sau că va negocia un acord prin care să cedeze în faţa cererilor Rusiei s-au risipit în curând. În săptămânile care au urmat, forţele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruseşti spre Kiev, iar Ţarinov nu a ajuns niciodată în capitală. Ţariov îşi petrece acum timpul în Crimeea făcând regulat vizite la Moscova, potrivit postărilor sale pe reţelele sociale.

Ivan Bakanov

În mijlocul haosului de la începutul războiului, Ivan Bakanov, pe atunci şef al SBU, a plecat din Kiev pentru cel puţin trei zile. Când a anunţat demiterea prietenului său din copilărie, Zelenski a citat un articol din Statutul forţelor armate, în baza căruia militarii pot fi eliberaţi din funcţie pentru un comportament necorespunzător care duce la pierderi de vieţi omeneşti sau la ameninţarea unor pierderi. „O astfel de serie de infracţiuni împotriva bazelor securităţii naţionale a statului pune întrebări foarte serioase în legătură cu liderii relevanţi”, a declarat Zelenski. „Fiecare dintre aceste întrebări va primi un răspuns adecvat”, a promis şeful statului.

Premierul marionetă

De asemenea, sursele au confirmat rapoartele serviciilor secrete occidentale potrivit cărora Kremlinul îl pregătea pe Oleg Ţariov, un proprietar de hoteluri din Crimeea, pentru a conduce un guvern marionetă la Kiev.

Iar un fost procuror general ucrainean a dezvăluit pentru Reuters că politicianul ucrainean Viktor Medvedciuk, un prieten al lui Putin, avea un telefon criptat pentru a putea comunica cu Kremlinul. Medvedciuk se află acum într-o închisoare ucraineană în aşteptarea procesului pentru acuzaţii de trădare care datează dinaintea invaziei ruseşti.

La 17 iulie, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski declaneşază „curăţenia“. Într-un discurs video adresat naţiunii, preşedintele Zelenski face un anunţ surprinzător: l-a suspendat pe şeful SBU, Ivan Bakanov, pe care îl cunoaştea de ani de zile. Preşedintele a invocat numărul mare de angajaţi ai SBU suspectaţi de trădare.

Surse din cadrul forţelor de ordine ucrainene au declarat pentru Reuters că unii membri ai personalului SBU au povestit că nu au reuşit să dea de Bakanov timp de mai multe zile după ce Rusia a invadat ţara, ceea ce a sporit sentimentul de haos la Kiev. 

Zelenski a mai spus că au fost depistate 651 de cazuri de presupusă trădare şi colaborare, iar mai mult de 60 de funcţionari din SBU şi din Procuratura Generală au acţionat împotriva Ucrainei în zonele ocupate de Rusia.

Moarte suspectă a unui membru al echipei ucraienen de negociatori

Campania de infiltrare a Rusiei a stârnit suspiciune şi neîncredere la anumite niveluri ale statului ucrainean, ceea ce a împiedicat capacitatea acestuia de a guverna, în special în primele zile după invazie. Un incident dur, care a alimentat tensiunile de pe coridoarele puterii de la Kiev, a fost legat de moartea, la începutul lunii martie, a lui Denis Kirieev, un fost director de bancă.

Acesta făcuse parte din delegaţia ucraineană care a participat la cele câteva runde de discuţii cu negociatori ruşi, la graniţa dintre Ucraina şi Belarus, începând cu 28 februarie. O fotografie îl arăta pe Kirieev stând alături de oficialii ucraineni la masa negocierilor.

Apoi, un consilier al administraţiei Zelenski a declarat, într-un interviu online, că ofiţeri ai SBU l-au împuşcat pe Kirieev în timp ce încercau să îl aresteze ca spion rus. Numai că Agenţia de Informaţii Militare a Ucrainei a afirmat că Kirieev a fost angajatul şi ofiţerul său de informaţii şi că a murit ca un erou în timp ce conducea o misiune specială nespecificată în apărarea Ucrainei.

O sursă apropiată de armata ucraineană a declarat pentru Reuters că Kirieev era într-adevăr un spion dublu, care lucra pentru Ucraina. El avea acces la cele mai înalte niveluri ale conducerii ruseşti şi transmitea informaţii valoroase despre planurile de invazie şi despre alte chestiuni către responsabili de la Kiev.

 „Sute” de angajaţi ai Ministerului Apărării se aflau sub supraveghere

Iuri Luţenko, care a ocupat funcţia de procuror general al Ucrainei între 2016 şi 2019, a declarat pentru Reuters că în momentul în care a părăsit această funcţie, „sute” de angajaţi ai Ministerului Apărării se aflau sub supraveghere, demers aprobat chiar de biroul său, fiind suspectaţi de legături cu statul rus. Luţenko crede că exista un număr similar de suspecţi de spionaj şi în alte ministere.

Rusia


Ultimele știri
Cele mai citite