De ce nu vrem avioane franceze?

Franţa îşi abandonează întotdeauna aliaţii şi amicii. Cei mai buni martori sunt africanii.

Nicolas Sarkozy a profitat de vizita din 16 aprilie, la Paris, a premierului kuweitian Nasser Al-Mohammed Al-Sabah, pentru a discuta cu acesta vânzarea a 28 de avioane Rafale, produse de Dassault. Agenţia France Presse a transmis informaţia. Îndată ce aceasta a parvenit în Kuweit, liderii noştri s-au grăbit s-o dezmintă. Iar agenţia de presă kuweitiană Kuna a scris că informaţia era nefundamentată.

Nu mă îndoiesc nicio clipă de Agenţia France Presse. Întâi, din motive de profesionalism. Agenţia menţionează tot ce s-a întâmplat în cursul întrevederii, de la discuţii, la comunicatul oficial emis de Elysée. În schimb, dezminţirea dată de Kuna se mărgineşte la citarea unui «responsabil anonim ».

În sfârşit, cine ar putea crede că preşedintele francez s-ar angaja că ţara sa « va fi întotdeauna alături de Kuweit » în cazul unei ameninţări din exterior, dacă în spatele declaraţiei nu s-ar afla promisiunea unui contract suculent?

Şi mai e ceva important în această poveste. E vorba despre atitudinea politică a Franţei la adresa noastră, dar şi a tuturor celorlalte ţări cu care are relaţii. Nu importă soliditatea aparentă a acestor legături : Franţa îşi abandonează întotdeauna aliaţii şi amicii. Cei mai buni martori sunt africanii. Mai aproape de noi, bâlbâielile Franţei după asasinarea ex-premierului libanez Rafic Hariri (întâi, Parisul a întrerupt relaţiile cu Siria, apoi s-a împăcat cu această ţară).

Apoi, când am fost invadaţi de irakieni, în august 1990, Franţa a refuzat să livreze piese şi muniţie pentru avioanele Mirage pe care armata kuweitiană reuşise să le adăpostească în Arabia Saudită. Parisul a încercat atunci, de o manieră de-a dreptul grosolană, să profite de situaţie şi să ne impună un contract de vânzare a altor avioane Mirage, mai noi. Prin contrast cu comportamentul francezilor, americanii ne-au livrat imediat piese şi tehnicieni, fără să ne ceară, în acel moment, vreun ban. În câteva săptămâni avioanele furnizate de americani zburau pe cerul saudit, arătând că eram pregătiţi să participăm la eliberarea ţării noastre.

Revenind la povestea cu Rafale, aş dori ca liderii noştri să-şi motiveze lipsa de transparenţă şi să ne explice de ce atâta jenă, dacă negocierile au fost corecte, legale şi benefice. Mai trebuie să aflăm însă dacă beneficiarul e ţara sau un grup de persoane, care îşi vor păstra şi ele anonimatul?