Cum percep civilii din Iran escaladarea conflictului și amenințarea SUA: „Unii sunt de părere că totul ar trebui dărâmat și reconstruit”

Pe măsură ce președintele Donald Trump amenință să escaladeze dramatic războiul, lovind infrastructura critică și economia, mulți civili din țară spun că se tem că ei vor plăti prețul, relatează Washington Post.

Israelul a lovit o sinagoga din Teheran FOTO EPA-EFE

Trump a declarat luni, în cadrul unei conferință de presă, că iranienii de rând susțin atacurile americane extinse, chiar dacă a amenințat să lanseze lovituri devastatoare asupra infrastructurii țării, care ar trimite Iranul înapoi în epoca de piatră dacă Teheranul refuzî în continuare să deschidă Strâmtoarea Ormuz. Ultimatumul dat Iranului se încheie în această noapte cu excepția unor negocieri de ultimă oră care să-l facă pe Trump să se răzgândească.

„Tot ce pot să vă spun este că ei vor libertate. Au trăit într-o lume pe care voi nu o cunoașteți. Este o lume violentă, groaznică, unde, dacă protestezi, ești împușcat”, a declarat Trump într-o conferință de presă luni. „Ei vor să continuăm bombardamentele.”

Dar interviurile cu iranieni sugerează o realitate mult mai nuanțată, mulți dintre ei exprimându-și îngrijorarea față de o escaladare a războiului care să lovească și mai mult economia în dificultate a Iranului, producând suferință civililor.

Un profesor de 27 de ani din Teheran a relatat modul în care atitudinea sa inițială față de conflict s-a schimbat brusc. La început, a spus el, se simțea oarecum optimist după loviturile americane și israeliene care l-au ucis pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Dar acel sentiment a dispărut pe măsură ce atacurile s-au extins la ținte economice și industriale.

„Atitudinea s-a schimbat complet”, a spus profesorul, care s-a refugiat între timp în orașul Qom și a vorbit sub anonimat de teamă unor represalii. „Am fost extrem de supărat și la fel și cei din jurul meu.”

„Nu mai este vorba doar despre regim,” a adăugat el. „Aceste ținte sunt direct legate de viața oamenilor și de viitorul economic al țării. Această distrugere naște un sentiment mult mai profund de insecuritate.”

Potrivit unui raport al unui consorțiu de organizații pentru drepturile omului, aproape 1.500 de civili au fost uciși de la 28 februarie, loviturile asupra infrastructurii cu dublă utilizare, civilă și militară, constituind un factor major în creșterea numărului de victime.

Din perspectiva multor iranieni, astfel de ținte reprezintă mai mult decât active strategice. „Ideea este că infrastructura constituie, în ultimă instanță, un bun național - unul care aparține oamenilor, nu regimului”, a spus un manager de fabrică din Teheran în vârstă de 37 de ani .

„Chiar dacă avem nemulțumiri serioase față de guvern, nu putem – sub nicio formă – să aprobăm distrugerea infrastructurii,” a spus el, calificând astfel de atacuri „practic îndreptate împotriva populației însăși.”

Comunicarea cu cei din Iran a devenit tot mai dificilă în contextul unei blocări aproape totale a internetului impusă de guvern. Mulți se bazează pe VPN-uri sau pe conexiuni prin satelit interzise pentru a se informa și comunica cu exteriorul.

În ciuda unor semnale diplomatice, pare să existe puțin progres spre dezamorsarea conflictului. Trump a amânat de două ori lovituri asupra infrastructurii cheie, invocând posibilitatea negocierilor, dar atacurile recente sugerează că tensiunile rămân ridicate. Săptămâna trecută, o lovitură americană asupra unui pod suspendat în apropiere de Teheran a provocat prăbușirea unei părți a structurii, ucigând opt persoane, potrivit autorităților locale.

Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a condamnat atacul, scriind pe rețelele sociale: „Lovirea structurilor civile, inclusiv a podurilor neterminate, nu va obliga iranienii să se predea.”

„Aceasta doar transmite înfrângerea și prăbușirea morală a unui inamic confuz. Fiecare pod și clădire va fi reconstruit mai puternic,” a adăugat el. „Ceea ce nu se va recupera niciodată: daunele aduse prestigiului Americii.”

De la începutul conflictului, Statele Unite și Israelul au efectuat peste 15.000 de lovituri aeriene, vizând o gamă largă de ținte, inclusiv fabrici, universități și unități medicale. Atacurile au forțat civilii să se refugieze în alte părți ale țării și, în unele cazuri, să părăsească țara.

„Aceste lovituri au avut efectul opus celui intenționat,” a declarat un om de afaceri de 50 de ani din Sanandaj, care a trecut recent granița în Turcia. „Chiar și cei care doreau schimbarea regimului spun acum că nu au vrut să se întâmple în acest mod.”

Alții au descris dificultatea de a evita victimele civile în zonele dens populate. „Teheran este un oraș complex, unde clădirile militare și rezidențiale sunt una lângă alta,” a observat un bărbat în vârstă de 40 de ani la graniță. „De aceea clădirile civile sunt afectate atunci când o rachetă vizează o clădire militară.”

Înainte de război, unii iranieni își exprimau speranța că presiunea externă ar putea duce la schimbări politice. Un importator în vârstă 32 de ani din Teheran e de părere că ani de gestionare greșită a economiei l-au făcut pe mulți indiferenți față de distrugerile provocate de bombardamente.

„Pentru mine și pentru mulți tineri, senzația este că aceste resurse nu ne-au fost niciodată cu adevărat accesibile,” a spus el. „Unii sunt de părere că totul ar trebui dărâmat și reconstruit, chiar dacă prețul este ridicat.”

Dar pe măsură ce conflictul continuă, această perspectivă pare să se schimbe.

Un actor de 45 de ani și-a amintit că s-a creat „o undă de entuziasm de scurtă durată” la începutul războiului, după ce a aflat moartea lui Khamenei. „Dar nimeni nu se aștepta ca situația să dureze atât de mult, să devină atât de lungă și obositoare,” a spus el. „Acest sentiment inițial a fost rapid înlocuit de oboseală – o epuizare colectivă profundă.”

După ce a părăsit temporar Teheranul, s-a întors într-un cu totul alt oraș. „Mi-au spus că distrugerile sunt întinse, dar nu înțelegeam s cu adevărat ce înseamnă până nu m-am întors,” și am văzut eu însumi,  a spus el. „Când am revenit la Teheran, nu l-am mai recunoscut”, a spus el, cu referire la numărul mare de clădiri distruse de bombardamente.

Chiar și în zonele mai puțin afectate, a descris o schimbare profundă de atmosferă. „Suntem obosiți și nu credem cu adevărat că ceva bun va rezulta din acest atac străin.”