Cum ar putea schimba soarta pilotului american dispărut cursul războiului din Iran

Soarta membrului dispărut al echipajului unui avion de luptă american doborât deasupra Iranului ar putea fi o variabilă decisivă într-un conflict deja volatil, una care ar putea remodela nu doar strategia militară, ci și calculele politice ale Washingtonului, relatează The Telegraph.

Elicopterele de salvare au fost luate în vizor după doborârea avionului FOTO captură video

Oficiali americani au confirmat vineri că pilotul avionului F-15, doborât în adâncimea teritoriului iranian, a fost salvat de forțele americane într-o operațiune cu risc ridicat. Recuperarea, desfășurată pe teren ostil, a implicat elicoptere Black Hawk care au zburat la joasă altitudine prin văi montane, sprijinite de avioane de transport C-130 și drone de recunoaștere. Cel puțin în această etapă a misiunii, au precizat oficialii, operațiunea s-a desfășurat fără alte pierderi americane.

Totuși, ușurarea generată de salvarea pilotului este umbrită de incertitudinea privind soarta celui de-al doilea membru al echipajului, un operator de sisteme de armament care rămâne de negăsit. Soarta sa - capturat, ascuns sau decedat - ar putea influența următoarea fază a războiului.

Imaginea aeronavelor americane operând relativ necontestat deasupra teritoriului iranian ar putea deja influența gândirea de la Washington. În contextul în care Donald Trump ia în calcul posibilitatea unei invazii terestre, un astfel de succes operațional ar putea încuraja o abordare mai agresivă.

Însă situația ar putea escalada în cazul unei capturări și în acest caz mai multe scenarii potențial periculoase sunt posibile

Unul dintre ele evocă un precedent istoric apăsător: criza ostaticilor din 1979. Timp de 444 de zile, diplomații americani ținuți captivi la Teheran au dominat agenda publică, influențând opinia publică și contribuind la înfrângerea electorală a președintelui Jimmy Carter. O dinamică similară s-ar putea repeta dacă Iranul capturează militarul dispărut și decide să facă public acest lucru.

Dacă Iranul difuzează imagini de propagandă cu pilotul, Trump s-ar confrunta imediat cu presiuni din partea Congresului, a familiilor militarilor, a grupurilor de veterani și a opiniei publice americane pentru a opri operațiunile și a negocia eliberarea acestuia. În aceste condiții, continuarea loviturilor aeriene ar putea deveni nesustenabilă din punct de vedere politic, poate silind Washingtonul să încheie un armistițiu în termeni mai puțin favorabili.

Eliberare negociată

Un alt scenariu ar fi ca Iranul să acționeze cu discreție - să captureze militarul fără a face public acest lucru, folosindu-l în schimb drept pârghie în negocieri. În acest scenariu, militarul capturat devine un activ strategic.

Un militar american capturat ar putea valora mult mai mult pentru Iran decât un simplu armistițiu, notează The Telegraph. Teheranul ar putea încerca să grupeze mai multe cereri: încetarea ostilităților, controlul asupra tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz, limitarea operațiunilor militare americane viitoare și chiar relaxarea sancțiunilor.

Iranul a urmărit constant să transforme blocarea  Strâmtorii Ormuz într-un control permanent al tranzitului. Inițiativele recente ale parlamentului pentru formalizarea taxelor și restricțiilor de navigație scot în evidență această intenție. Deținerea unui aviator american ar oferi Teheranului o putere de negociere pe care nu a avut-o în discuțiile strict militare.

Pentru Trump, un astfel de scenariu presupune riscuri, dar și o cale de ieșire. Presiunea internă pentru recuperarea aviatorului ar fi intensă, dar un acord negociat ar putea fi prezentat ca îndeplinind mai multe obiective simultan: recuperarea unui militar american, slăbirea capacităților militare iraniene și obținerea unui acord. Ar reprezenta o posibilă rampă de ieșire din escaladare.

Militarul dispărut este ucis

Cel mai periculos scenariu rămâne însă moartea aviatorului - fie în timpul capturării, fie într-o tentativă eșuată de salvare. Un astfel de deznodământ ar putea schimba fundamental natura conflictului, putând fi un declanșator pentru o invazie terestră.

Dacă operatorul de sisteme de armament moare și există dovezi că forțele iraniene l-au ucis după catapultare sau dacă o tentativă de salvare eșuează, soldându-se cu victime americane, Trump se va confrunta cu presiuni imediate pentru a răspunde, notează The Telegraph. Într-un asemenea context, apelurile la reținere ar putea fi înlocuite de cereri pentru acțiuni decisive, inclusiv operațiuni terestre.

Trump a sugerat deja o posibilă escaladare, anunțând că Statele Unite vor lovi Iranul „extrem de dur în următoarele două-trei săptămâni”, amenințând că va lovi infrastructura electrică și alte sisteme critice. Însă o campanie terestră de amploare ar necesita o justificare, iar moartea unui militar american ar putea oferi una.

Un astfel de conflict ar întâmpina obstacole formidabile. Geografia Iranului reprezintă, în sine, o provocare majoră. Munții Zagros se întind pe 1.000 de mile, cu vârfuri de peste 4.200 de metri și văi înguste care pot transforma trupele atacatoare în ținte vulnerabile. Doar câțiva apărători pot opri coloane întregi.

Dincolo de teren, mai este și populația locală. Rapoarte indică faptul că autoritățile locale oferă recompense pentru capturarea sau uciderea americanilor, în timp ce triburi locale s-au mobilizat pentru căutare. Cunoașterea detaliată a reliefului le-ar oferi un avantaj considerabil în fața oricărei forțe invadatoare.

Situația a fost comparată cu incidentul „Black Hawk Down” din 1993, din Mogadishu, unde o misiune planificată să dureze o oră a degenerat într-o confruntare de 18 ore, soldată cu moartea a 18 soldați americani și a sute de somalezi. 

Până acum, ritmul și amploarea războiului au fost în mare măsură dictate de Washington. Însă în contextul în care un membru al echipajului este încă dispărut, acest control ar putea începe să se erodeze. Soarta operatorului de sisteme de armament ar putea deveni astfel un punct de inflexiune pentru direcția viitoare a conflictului.