China spionează Israelul pentru a fura secretele Statelor Unite

Benjamin Netanyahu a ignorat operaţiunile serviciilor de informaţii ale Beijingului şi Moscovei pentru prea mult timp, însă Guvernul israelian a început să le acorde, în sfârşit, atenţie, deşi se poate să fie prea târziu.

În această lună, Consiliul Naţional de Securitate al Israelului (NSC) va prezenta cabinetului recomandările sale privind investiţiile străine în Israel. Pentru că problema este sensibilă, nimeni din cabinet nu vrea să spună lucrurilor pe nume, dar este clar că analiza politicilor şi raportul sunt axate, în principal, pe China. În ultimii zece ani, Beijingul şi-a crescut investiţiile economice şi militare şi interesele în Orientul Mijlociu, inclusiv în Israel, scrie Foreign Policy.

Guvernul israelian a ignorat comportamentul Chinei pentru prea multă vreme, dar de curând acesta a început să-i acorde atenţie. Consiliul Naţional de Securitate trebuie să împace două politici contradictorii, amândouă fiind importante pentru economia Israelului şi pentru interesele sale legate de securitatea naţională.

Prima este o politică adopătată de toate guvernele spectrului politic timp de decenii: încurajarea investiţiilor străine, privatizarea bunurilor şi serviciilor naţionale şi extinderea pieţelor internaţionale pentru bunuri israeliene. În ultimii ani, ca mulţi alţi exportatori, firmele israeliene şi-au îndreptat privirea spre est, spre economiile în creştere ale Asiei-şi Chinei, în mod special.

Un sondaj recent al comunităţii de informaţii a Israelului arată că investiţiile Chinei în Orientul Mijlociu au crescut cu 1.700 la sută între 2012 şi 2017. În total, chinezii au investit 700 de miliarde de dolari în regiune. Aproape jumătate din sumă este în sectorul energetic, 150 de miliarde în cercetare şi dezvoltare, 113 miliarde în industrie, 103 miliarde în transporturi, 68 de miliarde în domeniul militar, 4 miliarde în împrumuturi financiare şi doar 155 de milioane în ajutor umanitar.

Din 1992 până în 2017, comerţul bilateral al Chinei cu Israelul a crescut de la 50 de milioane de dolari la 13,1 miliarde de dolari, făcând din ţara asiatică cel mai mare partener comercial al Israelului în Asia şi al treilea cel mai mare partener comercial din lume, după Uniunea Europeană şi Statele Unite. În prima jumătate a lui 2018, importurile Chinei din Israel au ajuns la 2,77 miliarde de dolari, o creştere cu 47 la sută, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2017.

A doua politică este aceea de apărare a obiectivelor naţionale şi strategice şi a infrastructurii de controlul şi preluarea de către guverne străine şi corporaţii, chiar dacă nu sunt ostile faţă de Israel. Economia sa high-tech face ca Israelul să se confrunte şi cu problema delicată a spionajului străin şi furtului de tehnologii. Rusia şi China şi-au dezvoltat în ultimii ani eforturile de spionaj în acest stat, în special pentru a obţine acces atât la companiile de tehnologie de stat, dar şi la cele private, şi prin intermediul lor la Statele Unite, aliat apropiat al Israelului.

China a ţintit primii doi cei mai mari exportatori de arme, Israel Aerospace Industries şi producătorul de armament Rafael, alături de compania Elbit Systems. Primele două sunt corporaţii deţinute de stat şi toate trei au subsidiari în SUA care ajută la producerea celor mai avansate arme ale Israelului, inclusiv rachete şi componente de avioane. Aceste proiecte şi secrete comerciale sunt râvnite de agenţii de informaţii şi guverne din toată lumea.

Investigaţii ale agenţiilor israeliene de contrainformaţii au descoperit faptul că hackerii chinezi au fost deosebit de interesaţi de legăturile companiilor israeliene cu contractori americani în domeniul apărării. Firmele israeliene colaborează cu echivalentele lor din SUA precum Raytheon, Boeing şi Lockheed Martin în proiecte comune, care includ avioane de război F-16 şi F-15 şi sisteme de apărare antirachetă Arrow. În mod clar, China percepe Israelul ca fiind uşa din spate prin care pot accesa şi penetra secretele programelor SUA.

Israelul este un centru de putere internaţional în ceea ce priveşte războiul cibernetic, care este extrem de important pentru Moscova şi Beijing. Dacă pot fura tehnologii avansate, ar putea crea haos în SUA şi în alte democraţii occidentale.

Nu este de mirare că ambele ţări au ambasade mari la Tel Aviv, care folosesc ca centre pentru avansarea propriilor interese. Până de curând, China a fost intersată în achiziţionarea unei bucăţi de teren în cartierul de lux Herzliya Pituach pentru noua sa ambasadă. Acesta este situat foarte aproape de sediul Mossad şi de agenţiile de informaţii militare Unit 8200 de la Glilot Junction, la nord de Tel Aviv.

În tentativele lor de a penetra instalaţiile de apărare şi a fura tehnologii legate de securitate, Rusia şi China au avut de-a face cu un rival de temut-Shin Bet, serviciul domestic de securitate al Israelului, care este specializat în contrainformaţii şi protejarea de informaţii.

Însă sectorul civil, în special firmele care produc tehnologii care pot fi folosite atât pentru scopuri paşnice, cât şi militare, este mai puţin protejat. Timp de mulţi ani, guverne israeliene succesive au neglijat şi ignorat riscurile de securitate reprezentate de China. Dimpotrivă, au încurajat oameni de afaceri chinezi să investească în Israel şi să cumpere bunuri israeliene.  Însă atunci când vine vorba despre China, aşa-numitul sector privat este ficţiune. Guvernul controlează economia. Oricine deviază de la liniile partidului este sancţionat sever.

Şi astfel, în ultimii 15 ani, companiile chineze au invadat Israelul. Au cumpărat ce mai mare companie de lactate din ţară, au câştigat licitaţii pentru a construi drumuri şi linii de tramvai în Tel Aviv şi tunelurile Carmel în Haifa. China şi-a exprimat şi intenţiile de a cumpăra companii israeliene de asigurări şi bănci.

Companiile chineze de construcţii dezvoltă acum două porturi mari în Haifa şi Ashdod, care se ocupă cu cea mai mare parte a comerţului israelian. Chiar mai îngrijorător de atât este faptul că companiile chineze au câştigat dreptul de a opera şi a conduce noile porturi pentru următorii 25 de ani. Ambele porturi sunt, de asemenea, baze pentru Marina israeliană, inclusiv infrastructură maritimă securizată care găzduieşte flota de submarine a Israelului. Decizia de a construi portul Haifa a fost rezultatul războiului din 2006 din Liban. În timpul războiului, rachetele Hezbollah au lovit Haifa, ţintind portul şi vasele Marinei.

Ani de zile, prim-ministrul Benjamin Netanyahu şi adjunctul său, ministrul pentru Transport şi Informaţii Yisrael Katz-care acum este şi ministru interimar de Externe- i-au încurajat pe chinezi că obţină acces la piaţa israeliană şi le-au lăudat reuşitele.

Doar câţiva oficiali au încercat să-l avertizeze pe Netanyahu şi pe cabinetul său, inclusiv şefii Shin Bet şi Efraim Halevy, fostul şef al Mossad. Însă avertismentele lor nu au fost luate în serios. 

Neglijenţa birocratică a Israelului a fost schimbată doar datorită presiunii externe. Administraţia SUA percepe China ca pe principalul său rival şi şi-a îndreptat atenţia de la Orientul Mijlociu la Asia, Pacific şi Peninsula Coreeană.

Preşedintele american i-a declarat război comercial Chinei şi încearcă să-i limiteze expansiunea economică şi militară. Una dintre cele mai mari îngrijorări ale Statelor Unite a fost implicarea Chinei în portul Haifa, care este gazdă a vizitelor frecvente ale vaselor din Flota a şasea a SUA, inclusiv portavioane.

De aceea implicarea Chinei în Israel i-a atras atenţia Washingtonului. Administraţia Trump i-a cerut Israelului să-şi reducă legăturile cu China şi consilierul american pe probleme de securitate naţională John Bolton a cerut asta în mod direct. Israelul nu vrea să insulte sau să umilească China, care este destul de sensibilă în termeni de mândrie şi probabil că s-ar răzbuna într-un fel sau altul. Dar Israelul nici nu poate să ignore o cerere din aprtea celui mai important aliat strategic al său.

Viitorul raport al Consiliului de Securitate Naţională al Israelului probabil că se va concentra pe viitor şi va căuta o soluţie care satisface Washingtonul fără să jignească Beijingul-oferind un set de recomandări cabinetului, care se referă la nevoie economice, în timp ce apără instalaţiile strategice de apărare şi interese în domenii precum apa, terenul, energia, hrana, telecomunicaţiile şi finanţele. 

Un lucru este clar: dacă raportul va conduce la noi legi şi reglementări, acestea vor avea termeni generici care să evite să numească o ţară anume. Se vor referi la toate guvernele şi corporaţiile străine, deşi toată lumea ştie că ţintele principale sunt Rusia şi China.