Bine aţi venit în noua Europă!

Propunerea lui Giorgios Papandreu de a organiza un referendum privind  planul de ajutor european destinat Greciei nu a rezistat decât 72 de ore înainte a fi abandonată, sub presiunea germanilor şi francezilor.

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy nici nu au încercat să menţină o faţadă diplomatică în această ofensivă împotriva unei scăpări democratice jenante. Nu se putea tolera organizarea unui referendum grec, au spus aceştia, şi prin urmare referendumul nu va avea loc. Scena a fost extrem de violentă.

Bine aţi venit în noua Europă! Există un consens acum : numai printr-o uniune bugetară, nu doar monetară, se poate spera la salvarea monedei unice. Ceea ce înseamnă, de asemenea, că intimidările vor deveni o regulă, deoarece suveranitatea naţională va trebui să se plece în mod regulat în faţa dictatelor Băncii Centrale Europene şi ale acestui Minister European al Finanţelor a cărui creare este doar o chestiune de timp. Două instituţii, care, bineînţeles, vor fi sub dominaţia primei economii din zona euro, Germania.

Grecia este o victimă a evenimentelor, dar nici ea nu este inocentă în acest caz, dimpotrivă. Înfrântă economic şi cangrenată de corupţia politică, ţara nu a îndeplinit niciodată obligaţiile de membru al zonei euro şi şi-a permis să trăiască cu mult peste mijloacele sale.

 Dar ce putem spune despre Germania? Ea îşi respectă propriile obligaţii? Berlinul nu încetează să ceară ca moneda unică şi Banca Centrală Europeană, care-i asigură gestiunea, să fie puse în serviciul propriilor ei interese economice, şi nu al întregii zone euro. Toate vorbele mari şi frumoase privind nobilul proiect european sunt astfel călcate în picioare de realităţile dure ale puterii. Germania îşi poate exercita suveranitatea sa naţională deoarece are greutatea economică necesară. Ţările periferice precum Grecia şi Irlanda sunt împinse deoparte fără nicio remuşcare.

 În disperarea lor de a salva euro, elitele politice europene nu par să înţeleagă ceea ce se pregăteşte astăzi: nu o uniune egalitară şi din ce în ce mai coerentă, ci o alianţă nefericită dominată de un singur membru. Ceea ce nu lasă să se întrevadă nimic bun pentru Uniunea Europeană în general.