Afganistan, iadul mamelor
0„Politico“ (SUA) 3 mai 2011
Nu mai este o surpriză pentru nimeni, din păcate, că Afganistanul este din nou considerat cel mai rău loc din lumea întreagă în care să fii mamă. O arată un raport al organizaţiei Salvaţi Copiii. Este extrem de greu să construieşti o democraţie stabilă, când sănătatea, educaţia şi şansele de dezvoltare a copiilor şi de realizare profesională a mamelor sunt la un nivel atât de scăzut. Strategii Statelor Unite (şi nu numai) trebuie să ţină minte un lucru: investiţia în populaţie, în creşterea ratei de supravieţuire a copiilor, în dezvoltare este o investiţie în siguranţa naţională a Statelor Unite. Susţinerea civililor afgani este demult o componentă importantă a strategiei de securitate americane, pentru că încurajarea dezvoltării economice este unul dintre cele mai bune instrumente de apărare împotriva instabilităţii şi extremismului.
În Afganistan, ca oriunde altundeva, acest lucru presupune să asculţi temerile femeilor, care reprezintă jumătate din populaţie şi dau naştere generaţiilor viitoare. Femeile afgane au povestit femeilor din trupele americane că sunt furioase pe guvern şi că le este teamă în fiecare clipă. Din cauza violenţei, a corupţiei, a opresiunii? Nu. Le este teamă să nu piardă sarcina, să nu moară la naştere. Ele îşi fac griji că nu au în gospodărie lucruri simple, cum ar fi medicamentele şi săpunul.
Femeile afgane nu au mai deloc acces la sistemul de sănătate, motiv pentru care una din 11 va muri de complicaţii în perioada sarcinii sau la naştere. Pentru comparaţie, în SUA, doar una din 2.100 de femei riscă să moară în acest mod. Washingtonul a cheltuit anul trecut circa 667 de miliarde de dolari pentru apărare, dar a acordat asistenţă umanitară şi de dezvoltare în valoare de doar 17 miliarde de dolari. Cu cât ar fi fost mai bune rezultatele, pe care le-am obţinut în Afganistan - şi cu cât le-am fi obţinut mai devreme - dacă am fi investit mai mult în spitalele, şcolile, în mamele şi copiii din Afganistan? Investiţiile în sistemul de sănătate şi în educaţie pot contribui la dezvoltarea ţărilor sărace. Uitaţi-vă la Coreea de Sud, care era în 1953 ca Afganistanul acum.