Washington Post: Norvegia se întoarce spre extrema dreaptă

Parlamentul norvegian din Oslo

Este aproape sigur că noul Guvern al Norvegiei va include şi formaţiunea politică de extremă dreapta, Partidul Progresului, care a suferit o lovitură puternică de imagine după ce fostul său membru, Anders Behring Breivik, a devenit cel mai odios criminal al ţării, ucigând 77 de persoane în iulie 2011.

Deşi a scăzut vizibil în popularitate, Partidul Progresului este una dintre cele trei formaţiuni care va forma, cel mai probabil, noua coaliţie de guvernământ condusă de Partidul Conservator al Ernei Solberg, comentează publicaţia americană Washington Post.

Confom rezultatelor alegerilor de luni, premierul de stânga, Jens Stoltenberg, va fi înlocuit la putere de lidera conservatoare, Erna Solberg, care are însă nevoie şi de Partidul Progresului pentru a avea majoritate la guvernare.

În 2009, partidul de extremă dreapta din care făcuse parte şi criminalul Breivik se situ ape locul doi în preferinţele electoratului, după laburişti, însumând 22.9% din voturi, spre deosebire de acest an când au întrunit numai 15.9% din preferinţele norvegienilor, citează americanii de la Washington Post. 

Longevitatea Partidului Progresului este una dintre cele mai clare indicaţii ale faptului că naţiunea norvegiană, bogată datorită resurselor de petrol, realizează o turnură către ideologiile de „dreapta“. Fondat în 1973 ca mişcare de protest faţă de taxe şi birocraţie, acest partid populist a avut întotdeaună o voce puternică împotriva imigraţiei şi a cerut să fie folosite mai mulţi bani din fondul de stat al Norvegiei, estimate la 750 miliarde de dolari.

Pentru a putea face parte din coaliţia conservatoarei Solberg, lidera Partidului Progresului, Siv Jensen, a devenit mai „blândă“ în retorica sa despre imigraţie. Dar părerea sa că trebuie cheltuiţi mai mulţi bani pentru ca Norvegia să poată fi cu adevărat competitivă în economia mondială, intră în contradicţie cu votanţii care îl acuză pe actualul premier laburist de creşterea birocraţiei şi lipsa de atenţie în rezolvarea unor probleme evidente ale naţiunii, concluzionează publicaţia americană