Un grup de cercetători şi universitari români cere ştergerea Elenei Ceauşescu din baze de date ştiinţifice: „O chestiune de reparaţie morală”

FOTO Arhivă

Chris Isloi, cercetător în neuroştiiinţe şi psihologie în Londra, şi Andrei Dumbravă, de la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi, au solicitat mai multor reviste ştiinţifice prestigioase şi universităţi să retragă titlurile onorifice, teza de doctorat şi semnătura Elenei Ceauşescu din cercetări publicate în domeniul chimiei. Soţia dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu era lăudată de comunişti ca „savant de renume mondial”.

Numele Elenei Ceauşescu ca autor principal apare în circa 20 de articole ştiinţifice şi cărţi publicate de edituri sau jurnale ştiinţifice internaţionale. România nu i-a retras pînă azi teza de doctorat despre care se ştia că nu ar fi avut cum să o scrie sau să o susţină întrucât îi lipseau cunoştinţele elementare de chimie, relatează Guardian.

Aceasta a devenit baza volumului „Stereospecific Polymerization of Isoprene”, publicat de editura academică britanică Pergamon Press.

Semnătura soţiei fostului dictator comunist apare pe două cărţi publicate de Elsevier iar numele său se regăseşte şi în bazele de date ştiinţifice Taylor & Francis şi Wiley.

Profesorul Mircea Teodorescu, de la Departamentul de Bioresurse şi Ştiinţa Polimerilor a Universităţii Politehnice Bucureşti, este coautorul unor lucrări coordonate de Elena Ceauşescu între 1984 şi 1989.

 La acea vreme, Teodorescu era asistent universitar la laboratorul de cercetare a cauciucului la Institutul de Cercetări Chimice.

El spune că ordinele comuniste cereau ca Elena Ceauşescu să apară ca autor principal inclusiv în proiectele de cercetare realizate în comun cu alte instituţii.

Teodorescu e de părere că este o chestiune de „reparaţie morală” retragerea titlului de doctor şi a calităţii de autor principal al lucrărilor ce pot fi încă accesate în baze de date ştiinţifice.

În scrisoarea lor către Elsevier, trimisă pe 10 decembrie, Teodorescu, Isloi, Dumbravă şi alţi colegi descriu gestul lui Ceauşescu ca „un act nemilos de confiscare intelectuală”, solicitând în numele „ democraţiei româneşti câştigate cu greu” „retragerea lucrărilor care îi poartă semnătura, întrucât paternitatea ei asupra acestor lucrări nu este doar frauduloasă, ci o ofensă la adresa protestatarilor anticomunişti ucişi” la Revoluţie, dar şi al muncii cinstite a savanţilor români. 

„De la primirea scrisorii lor, am demarat imediat o investigaţie asupra a patru articole din Acta Polymerica, o revistă pe care nu o mai publicăm din  2003, în conformitate cu standardele Comitetului de etică”, a spus purtătorul de cuvânt al Wiley.

Elena Ceauşescu a câştigat o faimă de savant peste hotare în urma intervenţiilor lui Nicolae Ceauşescu pe lângă oficiali cărora le-a cerut să-i obţină soţiei sale titluri onorifice de la universităţi din Marea Britanie şi SUA.

Ion Mihai Pacepa, fostul şef al serviciilor de informaţii din România, care a fugit din ţară în 1978, a dezvăluit în cartea sa „Orizonturi roşii” (1987)  că Ceauşescu i-a solicitat acest lucru.

„Am încercat din răsputeri să-i explic că preşedintele american nu are aceeaşi putere ca cel român”, a scris Pacepa.

Dennis Deletant, istoric şi profesor emerit de studii româneşti la University College London, a povestit că în 1979 rectorul Universităţii din Londra a luat legătura cu el pentru a-i pune în atenţie faptul că diplomaţii români făceau mari eforturi pentru un titlu onorific înaintea unei vizite de stat a cuplului prezindenţial român.

„Ambasada României la Londra a depus eforturi stăruitoare pentru a convinge anumite instituţii academice britanice să recunoască ‘realizările ştiinţifice’ ale Elenei – presa română o trâmbiţa ca „o om de ştiinţă de renume mondial”, deşi teza ei de doctorat era munca unui profesor la Universitatea din Iaşi, după cum ştiam din surse româneşti sigure”, a spus el.

Deletant spune că s-a opus ferm cererii formulate de rectorul Universităţii din Londra în sensul acordării unui doctorat onorific pentru Elena.

A fost trimis şi un emisar al Academiei Române ca să pledeze în favoarea cauzei lui Ceauşescu ce voia recunoaşterea meritelor ştiinţifice ale soţiei sale de către Societatea Regală, cea mai veche societate ştiinţifică naţională din lume.

„După ce i-a oferit emisarului ospitalitate generoasă, în care alcoolul a jucat un rol important, profesorul Todd i-a cerut să-i răspundă cu toată sinceritatea: Merită Elena un titlu onorific din partea Societăţii? Răspunsul primit a fost nu ”, povesteşte Deletant.

Universitatea din Londra şi Societatea Regală au respins cererile româneşti.

Elena Ceauşescu a studiat între 1950 şi 1957 ani la Institutul Politehnic din Bucureşti şi a lucrat ca „laborantă” la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie(ICECHIM) în cadrul unui departament specializat în elastomeri, un polimer sintetic asemănător cauciucului.

Andrei Dumbravă, de la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi, spune că Elena Ceauşescu era doar un muncitor necalificat la Institut înainte să obţină o diplomă în chimie şi apoi un doctorat.

În cartea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite: the Rise and Fall of the Ceauşescus”, Edward Behr scrie că deşi diploma sa de licenţă nu se regăseşte nicăieri în arhive, în 1960 era deja angajată ca cercetător la Institut, ca în 1965 să devină directorul acestei instituţii.

Mircea Corciovei, cercetător la ICECHIM, îşi aminteşte că nu avea ocazia să-şi dea seama de cunoştinţele Elenei Ceauşescu pentru că nu se preocupa de partea ştiinţifică a funcţionării instituţiei, ci doar de chestiuni administrative şi politice. A descoperit însă că nu ştia ce este cromatografia şi nici formula acidului sulfuric care se învaţă la gimnaziu.