Video Opt tuneluri ale căii ferate din Defileul Jiului vor fi modernizate. Bumbești–Livezeni, magistrala săpată în stâncă

Opt tuneluri construite în urmă cu peste opt decenii pe calea ferată Bumbești–Livezeni, în Defileul Jiului, vor fi modernizate. Magistrala cuprinde 39 de tuneluri, cu o lungime totală de aproape opt kilometri, construite cu mari eforturi în prima parte a secolului XX.

Tunel în Defileul Jiului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Opt dintre tunelurile feroviare din Defileul Jiului urmează să fie reabilitate la aproape opt decenii de la inaugurarea căii ferate Bumbești–Livezeni, una dintre cele mai dificile construcții de infrastructură realizate în România în secolul XX.

Opt tuneluri intră în șantier după opt decenii

Proiectul „Lucrări de reabilitare poduri, podețe și tuneluri – SRCF Craiova” a fost lansat la licitație în februarie 2025 și vizează proiectarea și execuția intervențiilor la opt tuneluri, două poduri și patru podețe de pe linia ferată 116 Filiași–Livezeni. Achiziția, împărțită în șase loturi, are o valoare totală estimată la 148 de milioane de lei, fără TVA.

„Obiectivele generale ale proiectului sunt îmbunătățirea siguranței traficului feroviar pe rețeaua de cale ferată, creșterea eficienței activității de operare și întreținere a rețelei feroviare din România, eliminarea riscurilor și restricțiilor asociate, cum ar fi restricțiile de viteză și de tonaj, limitările de gabarit și riscurile de inundații, eliminarea sau reducerea costurilor generate de accidentele și incidentele feroviare și diminuarea efectelor adverse asupra mediului”, informa CFR într-un comunicat.

Cele opt tuneluri au împreună o lungime de 2.066 de metri. Șase dintre ele, cu lungimi cuprinse între 96 și 410 metri, se află în zona Valea Sadului–Meri–Lainici, iar celelalte două, de 559 și 86 de metri, sunt situate între Pietrele Albe și Livezeni. Cele trei loturi dedicate tunelurilor au o valoare estimată la 97,65 milioane de lei, fără TVA.

Cele șase loturi au fost atribuite companiei Strabag în toamna anului 2025. În raportul CFR din iulie 2026 privind stadiul proiectelor de infrastructură feroviară, acestea figurau însă în continuare la categoria „proiecte în achiziție”, fără să fie indicată începerea proiectării sau a lucrărilor. Documentația prevede între patru și șase luni pentru proiectare și între șase și 11 luni pentru execuție.

Cum a început construcția căii ferate din Defileul Jiului

Calea ferată care străbate, pe mai mult de 30 de kilometri, Defileul Jiului, legând județele Hunedoara și Gorj și regiunile istorice Transilvania și Oltenia, a fost construită în prima parte a secolului XX, într-unul dintre cele mai sălbatice ținuturi ale României.

Jiul de Vest și Jiul de Est se unesc la Petroșani, înainte de a străbate cea mai spectaculoasă parte a traseului lor spre Dunăre: Defileul Jiului, care începe la marginea orașului minier din Hunedoara. Aici, Jiul intră din nou în munți, strecurându-se printre versanții abrupți ai masivelor Vâlcan și Parâng, pe un traseu de peste 30 de kilometri, până la Bumbești-Jiu (județul Gorj).

Valea adâncă a Jiului este străbătută de Drumul Național 66 Petroșani–Târgu Jiu, amenajat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe marginea șoselei s-au păstrat clădirile vechilor vămi austro-ungară și română, care au funcționat până la 1 Decembrie 1918, iar în zona de mijloc a defileului se află Mănăstirea Lainici, clădită și pictată în urmă cu două secole.

Mănăstirea Lainici a rămas una dintre puținele așezări omenești din defileu, alături de câteva gospodării risipite în poienile aflate mai sus de valea adâncă și de haltele feroviare despărțite de tuneluri, poduri și terasamente săpate în stâncă.

Calea ferată, așteptată din secolul al XIX-lea

Calea ferată din Defileul Jiului cuprinde peste 30 de tuneluri și mai mult de 120 de viaducte, poduri și podețe, toate pe o distanță de doar 31 de kilometri.

A fost plănuită încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când a început construcția primelor căi ferate din Transilvania. În 1870 a fost finalizată calea ferată a cărbunelui Simeria–Petroșani, care lega bazinul carbonifer al Văii Jiului de magistrala feroviară Arad–Alba Iulia. În deceniile următoare a fost construită și calea ferată Craiova–Târgu Jiu, iar până în 1916 a fost finalizat tronsonul Târgu Jiu–Bumbești.

Primele lucrări pe cea mai dificilă parte a traseului, între Livezeni, în Petroșani, și Bumbești-Jiu, au început în primăvara anului 1924. Atunci, autoritățile vremii estimau că tronsonul de peste 30 de kilometri va fi construit în cel puțin trei ani, iar pentru traversarea munților urmau să fie realizate doar trei tuneluri, cu lungimi cuprinse între 300 și 900 de metri.

Planurile inițiale ale constructorilor s-au lovit de realitatea din teren și de resursele subevaluate pentru un asemenea proiect. Direcția Căilor Ferate a trebuit să angajeze atât tehnicieni pentru construcția căii ferate, cât și alpiniști capabili să escaladeze stâncile care se înălțau deasupra prăpăstiilor, pentru a putea efectua măsurătorile necesare.

Primele tuneluri, construite în anii interbelici

În primul deceniu de construcție, lucrările au fost întrerupte de mai multe ori, iar planurile căii ferate au fost refăcute, fiind necesar un număr mai mare de tuneluri.

Până în 1932 au fost realizate primele terasamente, două tuneluri (Pleșa – 233 metri și Leurzoaia – 213 metri), trei viaducte și peste 25 de poduri și podețe, însă criza economică a blocat șantierul. Construcția a fost reluată la mijlocul anilor ’30. Între timp, proiectul a suferit noi modificări: numărul tunelurilor necesare era estimat la 36, iar lungimea totală a acestora, la 6,5 kilometri. Cel mai lung dintre ele urma să aibă 328 de metri.

1/26

Defileul Jiului Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (68) JPG

„Fiind nevoie să se treacă de mai multe ori de pe un mal al Jiului pe celălalt, linia impune construcția a șapte poduri peste Jiu, în afară de numeroase alte poduri și podețe cu deschizături variabile peste diferiți afluenți ai Jiului. Traseul, urmând valea acestui râu, întâlnește în unele locuri rampe care produc o rezistență de până la 14 la mie, precum și curbe a căror rază minimă este de 300 de metri. De la Bumbești, linia urcă mereu în susul râului până la Livezeni, diferența de nivel dintre aceste localități fiind de 286 de metri”, arăta, în 1937, inginerul Ion Macovei, directorul de atunci al Căilor Ferate Române.

Jumătate din traseu, finalizată înainte de război

Până în 1941 au fost realizați primii zece kilometri dintre Bumbești-Jiu și Meri, iar proiectul ajunsese la 60 la sută din execuție.

„Cei de față s-au urcat în vagoane și, pe linia nouă, peste poduri frumoase, la zeci de metri deasupra apei, peste viaducte și prin tuneluri lungi de sute de metri, printre stânci ce parcă stau să se năruie peste vagoane, trenul a pornit domol către Meri, parcurgând cei 10 km aproape într-o jumătate de oră. Gara Meri, frumos pavoazată. Un arc de triumf și câteva zeci de dinamite au salutat oaspeții, alături de entuziasmul sutelor de lucrători ce-și părăsiseră o clipă uneltele de lucru, pentru a face o primire cât mai călduroasă primului tren”, nota ziarul Gorjanul, la inaugurarea primului tronson, din noiembrie 1941.

Războiul a îngreunat lucrările rămase, dar acestea au continuat între 1942 și 1945. Între timp, alți cinci kilometri au fost construiți între Livezeni și Iscroni, până la intrarea în defileu, iar mai multe tuneluri au fost străpunse. În vremurile tulburi ale războiului, pe șantierul din Defileul Jiului au muncit români, dar și evrei aduși în lagărul din Târgu Jiu, prizonieri sovietici de război trimiși în Lagărul 9 din Vulcan și deținuți.

„La linia ferată Bumbești–Livezeni, care se construiește pe Valea Jiului, sute și mii de internați au lucrat luni de-a rândul în picioarele goale, în plină iarnă, cu mâinile slăbite de munca istovitoare. Muncile grele și lungi le făceau în ploaie și viscol, sfârtecând munții pietroși ai Văii Jiului”, informa, în 1945, România Liberă, acuzând tratamentele la care erau supuși deținuținii dintr-un lagăr de muncă aflat pe șantier.

Șantierul Național din Defileul Jiului

Din 1946, linia Bumbești–Livezeni a fost declarată obiectiv strategic, iar mii de oameni au fost mobilizați pe șantierul celor 17 kilometri rămași, care reprezentau cea mai dificilă porțiune a traseului.

„Un imens șantier: 2.500 de muncitori – dintre care 1.000 ai C.F.R.-ului, restul ai antreprizelor – sunt ocupați la această lucrare. Cum pe linia Bumbești–Livezeni nu există vreo așezare omenească, au fost amenajate locuințe și cantine pentru muncitori. Este interesant de arătat că înălțimea celui mai mare viaduct este de 25 de metri și că acum se construiește un altul de 32 de metri și că există două tuneluri, la 20 de metri unul de altul, în lungime de câte 500 de metri fiecare. La punctul Murgi, pe acest vast șantier, se află o uzină de aer comprimat pentru 17 ciocane pneumatice care găuresc stâncile, în vederea introducerii dinamitei”, nota ziarul „Universul” în 1946.

La începutul anului 1948, statul român a deschis în Valea Jiului un „șantier național”, cu obiectivul de a finaliza linia până la 7 noiembrie 1948. Valea extrem de îngustă și configurația terenului au făcut din această cale ferată una dintre cele mai dificile din țară, fiind necesare nenumărate lucrări de artă și soluții tehnice complicate.

„Vor fi în total șapte poduri peste Jiu, cu o deschidere de câte 62 de metri. Podul «Noroaie» va avea o înălțime de 27 de metri. Două sectoare excelează prin marea aglomerare a lucrărilor de artă pe o distanță mică. La ieșirea din stația Lainici, pe o distanță de 890 de metri, sunt de executat șase viaducte și două tuneluri, plus ziduri de sprijin. La punctul numit «La locuri rele», pe o distanță de 1.500 de metri, vor fi cinci tuneluri, șase viaducte și ziduri de sprijin. Totuși, în ciuda condițiilor tehnice foarte grele, această linie va fi una de mare trafic, pe unde trenurile rapide vor putea circula cu viteză”, nota presa vremii.

Calea ferată inaugurată în 1948

Până în toamna anului 1948, majoritatea lucrărilor de artă erau finalizate. În unele locuri însă, alunecările de teren au distrus porțiuni ale traseului, acoperindu-le cu mii de metri cubi de piatră. Cele mai dificile lucrări au fost cele la tuneluri, săpate în stâncă extrem de dură, cu ajutorul dinamitărilor repetate.

„În perioada de la 1 aprilie la 1 noiembrie 1948, un număr de 27.988 de brigadieri, mobilizați și organizați de U.T.M., împreună cu muncitorii și tehnicienii de pe șantier, sub conducerea și îndrumarea Partidului Muncitoresc Român, au realizat lucrările programate de guvern pe șantierul național”, declara, în 1948, Pavel Constantinescu, responsabilul brigăzilor de tineret.

Calea ferată din Defileul Jiului a fost inaugurată la 31 octombrie 1948 de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regimul comunist a prezentat-o drept una dintre marile sale realizări, deși cea mai mare parte a construcției avusese loc înainte de 1945.

Construcția căii ferate a fost finalizată în toamna anului 1948. Pe traseul său, lung de peste 30 de kilometri, au fost realizate 39 de tuneluri, cu o lungime totală de opt kilometri, 123 de viaducte, poduri și podețe, lucrări ample de consolidare a stâncilor pe o lungime de circa trei kilometri și aproximativ trei milioane de metri cubi de terasamente.

Calea ferată din Defileul Jiului și drumul național traversează Parcul Național Defileul Jiului, pe sub versanți abrupți și stâncoși. Parcul este acoperit în proporție de peste 80 la sută de păduri de fag, în care trăiesc numeroase specii de animale, rareori deranjate de prezența oamenilor, datorită caracterului greu accesibil al zonei.