Exclusiv Trump, înapoi la masa negocierilor pentru pace din Ucraina. Expert: „Din punct de vedere al Rusiei, e jackpot acum”

Negocierile directe dintre Ucraina și Rusia au început cu stângul, Kremlinul arătând că nu acceptă ultimatumuri de încetare a focului. Astfel, am putea asista la o reluare a negocierii sub conducerea americanilor, susține Iulia Joja, experta în securitate europeană.

Retragerea SUA de la negocieri este o posibilă tactică de negociere a lui Trump. FOTO: AFP

Statele Unite ale Americii au anunțat, la începutul lunii mai, că nu vor mai media negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia după ce liderul rus Vladimir Putin a refuzat să semneze o încetare a focului. Decizia a fost luată la scurt timp după încheierea acordului privind mineralele din Ucraina.

Vladimir Putin a ținut în noaptea de sâmbătă spre duminică o conferință de presă în care a propus Ucrainei negocieri directe cu Rusia la Istanbul.

Kremlinul a calificat, luni, drept inacceptabil ultimatumul adresat Rusiei de Ucraina și de aliații europeni ai acesteia, care au cerut Moscovei să accepte de luni, 12 mai, un armistițiu pentru 30 de zile, amenințând-o că în cazul unui refuz va fi supusă unor noi sancțiuni.

„Limbajul ultimatumurilor este inacceptabil. Nu se poate discuta cu Rusia în acest mod”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la conferința sa zilnică de presă, relatează agențiile AFP și EFE, citate de Agerpres.

Președintele ucrainean a declarat că îl va aștepta pe Putin la Istanbul pe 15 mai pentru negocieri directe. La conferința de presă de luni, purtătorul de cuvânt al Kremlinului nu a spus nimic despre această declarație a președintelui ucrainean, care a venit după ce președintele american Donald Trump a cerut duminică Ucrainei și Rusiei să se întâlnească „imediat”, fără a aștepta o încetare a focului.

Liderul francez Emmanuel Macron a declarat luni că va avea astăzi noi convorbiri cu Zelenski și cu alți lideri europeni pentru a definitiva înțelegerea de impunere a unor noi sancțiuni contra Rusiei dacă aceasta respinge ultimatumul privind încetarea focului pentru 30 de zile.

Nu se știe dacă aceste sancțiuni vor fi impuse de europeni împreună cu Washingtonul sau doar vor beneficia de asentimentul acestuia. O purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene, Paula Pinho, a declarat luni că UE se coordonează cu Statele Unite pentru ca acestea să sprijine sancțiunile.  

Experta Iulia Joja, care predă Securitate Europeană și Studii Europene la Universitatea George Washington şi Universitatea Georgetown (SUA), susține că mișcarea lui Trump de a renunța la mediere nu a fost surprinzătoare și este posibilă revenirea acestuia la masa negocierilor.  

Joja a susținut că toți actorii importanți doresc ca negocierile să continue: Ucraina și Europa vor garanțiile de securitate americane, SUA vor exploatarea mineralelor rare, iar Rusia are parte pentru prima dată de la al doilea război mondial de o administrație americană „prietenoasă”.

„Nu avea cum să reușească această mediere”.

Adevărul: SUA au anunțat că va renunța la procesul de mediere a păcii în Ucraina, după ce încheiat acordul pentru minerale. Cât de surprinzătoare crezi că este această decizie?

Iulia Joja: Dacă e să ne uităm la perspectiva de ansamblu, de fapt, decizia SUA nu ar trebui să ne surprindă deloc. Ceea ce este surprinzător este acest spectacol din ultimele săptămâni de încercare de mediere. Nu știu care a fost motivul pentru care președintele american a crezut că poate să soluționeze conflictul. Nu știu dacă nu a fost suficient de informat, nu au mers negocierile conform propriilor predicții sau din alte motive.

Realitatea este că în cadrul campaniei sale electorale, președintele Trump a promis de zeci de ori că va soluționa conflictul în 24 de ore, și că după o serie de încercări și de întâlniri, această promisiune nu numai că nu a putut fi împlinită în termenul anunțat, dar nu s-a rezolvat nici în câteva luni. Realitatea este că acum suntem la peste 100 de zile de la preluarea mandatului și că Statele Unite au renunțat să mai încerce să medieze conflictul.

În sine, din nou, nu e deloc surprinzător. Eu mă așteptam să renunțe după câteva zile sau să nici nu încerce. Ceea ce este surprinzător însă este faptul că această încercare de mediere, per ansamblu, nu a fost deloc una neutră. Nu mai spun că nu a fost o mediere pro-Ucraina. Până pe 20 ianuarie 2025, Statele Unite erau liderul susținătorilor Ucrainei. Nu numai că nu mai sunt liderul susținătorilor Ucrainei, dar în această mediere, în nenumărate rânduri, Statele Unite s-au arătat a fi de partea Rusiei.

Și trebuie, de asemenea, să accentuăm problema următoare: administrația americană a intrat în acest proces de mediere, propus de ea însăși, fără să definească obiectivele Americii, obiective din punct de vedere al interesului național. Asta înseamnă, evident, definirea relației sau redefinirea relațiilor cu Ucraina și redefinirea relație cu Rusia, al acestei administrații. Dar dincolo de relațiile bilaterale, dincolo de cel mai important punct pentru noi, relația transatlantică a Statelor Unite cu Europa, în raport cu interesele Europei, dacă le dăm pe toate aceste elemente extrem de importante, vitale, la o parte, administrația americană nu a definit care a fost interesul național a Statelor Unite în această mediere, în afară de o singură propoziție, să înceteze omorârea a mii de soldați, a mii de oameni. Deci singurul obiectiv pe care l-a formulat președintele american a fost acela să nu mai moară oameni.

Dincolo de asta, din nou, interesul național în această mediere și interesul transatlantic, definit de către Statele Unite în acest context, în această mediere, nu au fost definite. Deci, din toate punctele de vedere, nu avea cum să reușească această mediere.

E o tactică de negociere sau e chiar o renunțare?

Nu putem să excludem că se va răzgândi. Se răzgândește des. Nu știu dacă i-aș spune...o tactică de negociere. Dar, sigur, nu putem absolut deloc să excludem că o vom lua de la capăt sau că va fi reînceput. Toți actorii relevanți în această chestiune au toți un interes ca aceste negocieri să continue. Ucrainenii, evident, vor să înceteze războiul. Europenii, evident că și-ar dori ca americanii să-și continue leadership-ul și să rezolve războiul. Și rușii au un interes să continue aceste negocieri. Nu neapărat pentru a opri războiul, poate pentru a-l opri cu un rezultat care să convină Rusiei, dar în special pentru a-şi urmări interesul național. Din punct de vedere al Rusiei, e jackpot acum deoarece pentru prima dată de la al doilea război mondial încoace avem o administrație cu adevărat prietenoasă Rusiei. Într-un context în care Rusia este slăbită în comparație cu acum trei ani și așa mai departe.

Și deci, din acest punct de vedere, ar trebui să ne așteptăm ca toți cei trei actori, Europa, susținătorii Ucrainei, Ucraina în sine și Rusia, fiecare din alt punct de vedere, au tot interesul să încurajeze administrația americană să nu renunțe la aceste negocieri.

Și de asemenea putem să ne imaginăm că acest lucru va fi invocat de către administrația americană. Dacă Trump va fi convins de către unii dintre acești actori să reia medierea, sigur că va spune ceva în genul „pentru că s-au rugat de mine am revenit.”

„Un motiv în plus pentru ca americanii și ucrainenii, și rușii, și europenii să cadă la pace”

Care este legătura dintre mediere și acest tratat cu privire la exploatarea mineralelor rare?

În această înțelegere/tratat sunt niște puncte foarte importante. În primul rând, faptul că nu mai apar datorii inventate de către americani cu privire la Ucraina. Nu sunt niciun fel de datorii. În al doilea rând, împărțirea câștigurilor revenite din extragerea de minerale rare este mult mai echitabilă. Nu mai vorbim de o exploatare a unui stat de către alt stat mai puternic, ci vorbim de o înțelegere echilibrată, echitabilă și care ar urma să îi dea capacitatea Ucrainei să plătească din propriii bani armament de acum încolo, pe termen lung, pentru că premisa pe care probabil că acum încet încet și administrația americană o acceptă, este că chiar dacă vom ajunge la o pace, acea pace trebuie să prevadă capacitatea Ucrainei de a rămâne înarmată. De a rămâne pregătită pentru a preveni un alt atac al Rusiei, lucru pe care vor insista, sigur, în primul rând ucrainenii, pentru că este vital pentru ei, literalmente, dar vor insista și europenii, pentru ca aici se suprapun interesele Ucrainei perfect cu cele europene și noi avem, de asemenea, tot interesul să fie Ucraina înarmată, ca să nu ne trezim din nou cu rușii la graniță.

Deci, în primul rând, datoriile inventate s-au șters, iar în al doilea - câștigul din extragerea viitoare de minerale va permite Ucrainei un grad mai înalt, până la urmă, de independență. Nu va mai fi la latitudinea americanilor sau a europenilor dacă vor avea arme sau nu.  

Acest tratat are și puncte problematice?

Rămâne problema privitoare la durată: să extragi mineralele respective presupune un termen îndelungat. Conform acordului, companii americane private vor face investiții în Ucraina. Ei bine, Ucraina este în război și deci investițiile sunt greu de făcut. Sigur că aceste companii sunt obișnuite să opereze în anumite situații de risc și așa mai departe, dar crește prețul extracției sau al activității per ansamblu. Deci crește prețul produsului, al extracției în cazul acesta. Și atunci, intrăm în raționamentul companiilor private. Companiile vor investi atunci când situația va fi rentabilă. Ceea ce înseamnă, într-adevăr, că șansele cresc substanțial ca Ucraina să poată să atragă aceste investiții dacă e pace. Dacă e război, va fi mult mai greu.

Și atunci și acesta este un motiv în plus, sau un imbold în plus, pentru ca americanii și ucrainenii, și rușii, și europenii să cadă la pace.

Ajutorul militar al SUA pentru Ucraina există în acest moment? Ce se va întâmpla cu acesta?

Există, dar este semnificativ redus. Și de fapt, ceea ce spune administrația este că americanii nu vor să mai contribuie gratuit cu arme, iar președintele a spus asta în mai multe rânduri acest lucru.

Acest acord pe resurse nu prea îi ajută pe ucraineni, pe termen scurt 

Ar fi o variantă să plătească Ucraina armament american cu mineralele ce vor fi extrase în viitor?

Sigur că e o variantă, dar una indirectă în care statul american ar urma să aibă, pe de o parte, o relație cu companiile de armament și, pe de altă parte, una cu companiile de extragere a mineralelor. Deci e o ecuație destul de complicată în condițiile în care voința politică, știm bine, în rândul Congresului American și al administrației americane, este redusă. Asta este realitatea, deoarece nu s-a explicat în fosta administrație, de către fostul președinte, sau de către actualul președinte că banii nu s-au dus de pomană, ci americanii le-au dat arme vechituri, și în schimb și-au procurat arme noi și că majoritatea banilor, de fapt, au fost investiți în propria industrie de armament, cea privată, asta e cu tot o altă poveste. Dar americanul de rând nu a înțeles această poveste. Deci în baza acestei situații, realitatea este că americanii nu vor să mai continue acest aranjament.

Astfel, acest acord pe resurse nu prea îi ajută pe ucraineni. Ar putea să-i ajute dacă administrația americană ar avea suficientă voință politică pentru o astfel de abordare. Nu știu însă, nu cred că știe nimeni în acest moment dacă se va întâmpla acest lucru, pentru că depinde foarte mult de dispoziția președintelui, de contextul internațional, de relația cu europenii, relația cu rușii, relația cu chinezii, situația internă, economică și așa mai departe. 

Deci sunt foarte, foarte multe necunoscute. Știm că președintele nu e o persoană foarte răbdătoare și că această negociere nu a fost una de succes nici ca premise, nici din perspectiva concluziilor. Dar lucrurile se pot schimba în funcție de o serie de factori atât de politică internă de aici din țară, situația internă fiind cea mai importantă pe care se va concentra administrația, cât și de contextul, să spunem, internațional, dar mai ales cel transatlantic. Foarte mult va depinde de finalitatea politicilor cu privire la tarife și taxe, care au rămas cumva suspendate. Foarte mult va depinde de situația economică din SUA.

Firmele americane, companiile americane fie că sunt de armament, fie că sunt de extragere de minerale au capacitatea de a investi, și aici vorbim de investiții mari în Ucraina, și în funcție de situația economică din SUA. Deci avem o serie de necunoscute extrem de importante, la fel de mari pentru americani și pentru administrație, precum problema Ucrainei în sine.

Cine ar putea să negocieze pacea în lipsa americanilor?

S-au mobilizat europenii. Europenii în contextul situației din ultimele săptămâni, au venit cu niște propuneri sau cel puțin o propunere într-un format de leadership cu Franța și Marea Britanie, cele două mari puteri europene, cele două puteri nucleare. Apoi, a apărut și Germania.

„Am putea să vedem o reluare a procesului de negociere sub conducerea americanilor”

Cum ar putea europenii să conducă acest proces?

Nu va fi acceptat un singur stat, nu va fi doar Franța sau doar Marea Britanie sau doar Germania, ci varianta pentru a găsi suficientă putere politică de a împinge Rusia la masa de negocieri. Va fi extrem de dificil acest lucru, dar acest lucrul nu poate fi făcut decât dacă există un numitor comun și o poziție comună a celor trei, eventual patru, mari state europene. Franța, Marea Britanie, Germania, care nu are putere nucleară, dar care conduce economia europeană și care acum s-a pus pe producție de armament european, inclusiv pentru ucraineni, sub o conducere nouă care de-abia acum începe, și eventual Italia, care încearcă și ea să-și reliefeze un rol, așa cum am văzut, e o putere mai mică, dar e importantă și Georgia Meloni a încercat să preia o parte din leadership în relația transatlantică în baza unor rațiuni politice, ea fiind cea mai apropiată de administrația Trump.

Deci e singura modalitate credibilă prin care europenii ar putea să preia eventual acest proces de negociere, definind modul în care noi, europenii, vrem să se încheie acest război și ce punem pe masă pentru a contribui la acest lucru. Evident că noi vrem să facem acest lucrul împreună cu americanii, măcar într-un rol de susținere sau un acord tacit. Nu ne permitem acest lucru dacă avem opoziție din partea americanilor, e clar.

Deci asta ar fi alternativa cea mai viabilă și acolo avem lideri care sunt mai răbdători, care au mai multă experiență cu războiul din Ucraina. Pentru că Trump de-abia a venit la putere, spre deosebire de Macron și Meloni. Asta ar fi formula în care lucrurile ar putea fi preluate într-un format mai nou în care să convingi americanii măcar pentru o susținere tacită dacă nu o susține mai puternică. Astfel, americanii ar trebuie să spună: „ok, voi europenii preluați negocierile, iar noi vă ajutăm cu una două chestiuni”. Ar fi un proces care are șanse să se finalizeze într-o pace sustenabilă.

Pe de altă parte, războiul este cel mai mare din Europa în ultimii 70 de ani și ar trebui să ne așteptăm la un proces sustenabil îndelungat, într-un format nou de pace, care să ducă către o pace durabilă, .

E clar că așa ceva nu se poate rezolva într-o zi. Ar dura luni. Deci asta ar fi alternativa.

De ce nu s-a întâmplat până acum?

Pentru că a trebuit să încerce mai întâi americanii, nu-i așa? Și pentru că în Europa lipsea leadership-ul german care de-abia acum vine la putere, cu niște promisiuni și cu o relevare clară a unei politici pro-ucrainene, pro-europene și așa mai departe. Europenii știm că se mișcă mult mai încet, asta e natura Uniunii Europene. Atunci trebuie să avem răbdare. Am putea să vedem un dute-vino, o reluare a procesului de negociere sub conducerea americanilor. Și una nu exclude pe cealaltă.

Dar mă aștept, așa ar trebui, ca în următoarele săptămâni și luni europenii să lucreze la un format propus și o formulă propusă de negocieri care să fie acceptată și de partea cealaltă a Atlanticului, să pună Ucraina în centru, așa cum au promis europenii, și care să încerce un proces de negociere cuprinzător în următoarele luni care ar putea să se întindă chiar și spre anul viitor.