Strategia „costisitoare” a armatei ruse pe frontul sudic. Cum pot profita ucrainenii

Rușii au pus în aplicare o strategie extrem de costisitoare pe frontul sudic, ceea ce s-ar putea explică prin schimbarea tacticii de luptă după înlocuirea generalului care a pariat pe apărările stratificate, Serghei Surovikin, cu șeful Statului Major, Valeri Gherasimov, care nu a știut să le exploateze, au argumentat experți consultați de Kyiv Independent.

Rușii au construit apărări sofisticate în regiunea Zaporojie FOTO Arhivă

De pe frontul din Zaporojie au tot venit știri fierbinți despre atacuri ucrainene care au reușit să străpungă prima linie defensivă a armatei ruse, lucrând la crearea unei breșe în cea de-a doua.

„Ei lărgesc această breșă în acest stadiu pentru a permite fluxul de vehicule blindate și logistică, astfel încât să o poată exploata”, a explicat pentru Kyiv Independent Michael Kofman, analist în domeniul apărării și cercetător la Carnegie Endowment,

„Tendința este într-o direcție pozitivă”, a adăugat el.

La rândul lor, generalii ucraineni au apreciat că prima linie defensivă, cea principală, a fost cel mai greu de străpuns, astfel că cea de-a doua ar trebui să fie mai slabă.

„Apărarea se baza pe faptul că (rușii) se puteau retrage. Dar dacă nu mai este nimeni care să se retragă din prima linie, cine o va apăra pe cea de-a doua?”, se întreabă Viktor Kivliuk, colonel ucrainean în retragere de la think tank-ul Center for Defense Strategies.

Cum se poate explica tactica armatei ruse după ce a construit o apărare puternică?

Trupele rusești au construit sute de kilometri de fortificații eficiente, în mai multe straturi, potrivite pentru o apărare în adâncime, și totuși au petrecut luni de zile apărându-se în fața primei linii aproape cu toate forțele disponibile. Dar nu s-au rezumat doar la apărare, ci au și contraatacat cu vehicule de luptă de infanterie și piese de artilerie pe care nu își permit să le irosească.

„Rușii au construit o apărare în profunzime în sudul Ucrainei, dar au petrecut cea mai mare parte a contraofensivei fără să o folosească”, a apreciat Kofman.

Strategia armatei ruse

În linii mari, apărarea în profunzime există când o forță pregătește mai multe poziții pe un teritoriu și le folosește pentru a lupta și a se retrage la nevoie, dând la schimb kilometri contra uzurii inamicului.

În regiunea Zaporojie, există trei straturi principale situate perpendicular pe axa atacului ucrainean, alături de straturi de susținere de mai mici dimensiuni care le întăresc în anumite puncte. Totodată, aceste apărări se întind de-a lungul drumurilor principale și înconjoară orașe importante precum Robotîne, pe care Ucraina l-a cucerit la începutul lunii septembrie.

Fiecare linie defensivă are propriile sale straturi, cu tranșee și puncte de rezistență la nivel de pluton, companie și batalion, plus centuri de câmpuri minate, obstacole pentru tancuri și altele.

Toți analiștii au prezis corect că armata ucraineană își va lansa principalele atacuri în direcția Melitopol și Berdiansk, cu scopul de a separa Crimeea ocupată de Rusia și de părțile ocupate din estul țării.

Aceste linii poartă numele generalului rus care a ordonat construirea lor atunci când era responsabil de efortul de război. Între timp, Serghei Surovikin a căzut în dizgrație după rebeliunea eșuată a liderului grupului mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, decedat recent într-un presupus accident aviatic.

Comanda războiului a revenit ulterior generalului Valeri Gherasimov, șeful forțelor rusești care luptau împotriva Ucrainei, sub a cărui coordonare trupele rusești nu au părut să folosească apărarea în adâncime a lui Surovikin așa cum a fost gândită aceasta.

Rușii s-au grupat și și-au menținut terenul, încercând chiar să contraatace și să recupereze teritoriul pierdut. Majoritatea încercărilor lor au eșuat, a argumentat Kivliuk.

Luptând adesea în fața liniilor lor și nu în interiorul lor, rușii și-au folosit infanteria, blindatele și artileria pentru a maximiza pagubele provocate soldaților ucraineni, cheltuindu-și oamenii și echipamentele proprii în loc de kilometrii de teritoriu.

În consecință, prima linie a fost foarte greu de spart, în special pentru trupele neexperimentate în operațiuni cu mai multe brigăzi. Chiar și așa, nici trupele rusești nu au fost scutite de pierderi grele.

„Armata rusă... a pierdut cantități semnificative de blindate de luptă în aceste contraatacuri pentru a împiedica forțele ucrainene să ia avânt. Or, aceasta este o strategie foarte costisitoare”, a subliniat Kofman.

„Inamicul dispune de o mulțime de infanterie, dar nu are suficiente echipamente și vehicule și este forțat să alerge pe jos în ceea ce privește manevrele. Ei fac ceea ce le spun comandanții, dar lipsurile îi împiedică să o facă corect”, a explicat și Kivliuk.

Majoritatea vehiculelor, artileriei, apărării aeriene și comunicațiilor existente de care Rusia are nevoie pentru a se apăra se află între prima și a doua linie, în timp ce nu au prea multe între a doua și a treia, a precizat Kivliuk.

Comandanții ucraineni se așteaptă, de asemenea, la o scădere a densității minelor pe măsură ce avansează, ceea ce le va oferi mai mult spațiu de manevră.

Angajarea rezervelor

Apărarea din sud este în mare parte opera Armatei 58 de arme combinate din districtul militar Sud, care are două divizii.

O parte din aceste forțe au luptat în bătălia de la Herson și s-au retras peste râul Nipru la sfârșitul anului trecut, cu pierderi considerabile. Este posibil ca trupele rusești să fi fost nevoite să angajeze rezerve doar pentru a avea numărul necesar de soldați care să apere prima și a doua linie.

Aceasta a inclus retragerea celei de-a 76-a Forțe de Asalt Aeropurtate din regiunea Lugansk, precum și a unor elemente ale Armatei 41 de Arme Combinate și ale grupării Dnipro.

Rezervele strategice rusești de la Dnipro și din alte zone ale frontului au fost desfășurate în sud, a precizat Kofman.

Kivliuk a adăugat că rușii au angajat două divizii aeropurtate refăcute, a 44-a și a 104-a, pe care le-a descris ca fiind regimente de apărare teritorială care au fost zdrobite împreună. Mai multe divizii aeropurtate din acea zonă au trebuit să fie reînființate de mai multe ori, potrivit Institutului pentru Studii de Război (ISW).

Divizia a 7-a de asalt aerian a fost retrasă și ea din Herson, toate aceste unități ajungând în zone precum Tokmak și, pe flancurile sale, Kopani și Verbove.

Această retragere lasă mai puține forțe disponibile pe alte fronturi. Totuși, forța de asalt a lui Gherasimov, de până la 100.000 de soldați în apropiere de Kupiansk, pare încă puternică.

Putin a afirmat că 270.000 de persoane s-au înrolat voluntar în armata rusă în ultimele șase-șapte luni. Doar că echiparea acestora și trimiterea lor pe frontul de sud la timp pentru a face diferența ar fi o adevărată performanță.

O schimbare de tactică 

Există mai multe ipoteze care pot fi luate în calcul în mod rezonabil pentru deciziile tactice ale armatei ruse.

Cea mai evidentă dintre aceastea este dezacordul doctrinar. Surovikin dorea o apărare pozițională clasică, în care să fie epuizat orice fel avans de-a lungul mai multor linii de apărare, în timp ce Gherasimov preferă o apărare activă cu contraatacuri regulate pe flancuri, a argumentat Kofman.

În această versiune a evenimentelor de pe front, este posibil ca Gherasimov să fi fost prea încrezător și să fi supraestimat ceea ce forța sa putea obține cu ajutorul unei apărări active.

Celălalt expert consultat de Kyiv Independent, Kivliuk a observat că Gherasimov de dinainte de 2022, un general priceput căruia îi era groază de o invazie la scară largă, deoarece conștientiza limitele armatei sale, era un om foarte diferit de cel din prezent.

În afară de asta, este inevitabil ca transferul comenzii războiului între doi generali foarte diferiți, drept răspuns la scandalurile politice interne, să provoace perturbări.

Un alt motiv ar putea fi faptul că armata rusă nu a avut suficiente forțe pentru a păzi aceste linii, ceea ce este un fapt asupra cărora analiștii de la Institutul pentru Studii Războiului atrag atenția de mai multă vreme. Pe lângă lipsa unor efective suficiente, rușii nu sunt obițnuiți să organizeze retrageri din luptă la scară largă.

Este posibil ca rușii să fi fost îngrijorați de faptul că, dacă ar fi fost forțați să se retragă prin propriile linii, să se redesfășoare și să repoziționeze rezervele, asta ar putea duce la zone de colaps și la un scenariu asemănător celui de la Harkov. Kofman a spus că acesta este un element cheie.

Kivliuk crede însă că explicația este una mai simplă.

„Personalul Diviziei 58 a deschis un manual și a urmat instrucțiunile. Sunt cerute trei linii, așa că au făcut trei linii. Acolo scrie - două treimi din trupe la prima linie, o treime la restul, astfel că asta au și făcut”, a precizat el.

Pregătiri pentru iarnă

Nu cu mult timp în urmă, observatorii se arătau pesimiști și aruncau îndoieli asupra contraofensivei din sud, care a început la începutul lunii iunie.

După ce brigăzile de atac s-au împotmolit și au pierdut vehicule, unii dintre ei s-au grăbit să califice operațiunea ca pe o întreprindere sortită eșecului. Din dosarele scurse de la Pentagon a reieșit că serviciile de informații americane aveau o părere proastă despre șansele de reușită ale acesteia chiar înainte de a începe.

Progresul recent mai constant este ceea ce mulți sperau să vadă. Unii oficiali ucraineni l-au numit un punct de cotitură.

Trupele ruse încă controlează teritorii dar pare să se afle într-o situație tot mai gravă. Cu pierderi în creștere și rezervele strategice desfășurate, ar putea fi nevoită să ia decizii dificile cu privire la locul în care să-și retragă trupele și să-și sacrifice eficiența pe acea axă. Nicio mobilizare nu le poate veni în ajutor suficient de repede.

Generalul american Mark Milley, șeful Statului Major Întrunit, a recunoscut progresele „constante” ale Ucrainei, dar a declarat că Kievul mai are la dispoziție aproximativ 30-40 de zile de vreme bună pentru a duce la bun sfârșit bătăliile neterminate, ceea ce înseamnă foarte puțin timp.

Șeful serviciului de informații al Ucrainei, Kirilo Budanov, i-a răspuns că vremea nu va opri contraofensiva.

Experții au declarat că, deși vremea joacă un rol important, comentariul lui Milley este, la prima vedere, prea simplist,

Factorii mai importanți vor fi pregătirea de luptă, disponibilitatea forțelor și proiectilele de artilerie - aspecte care vor permite Ucrainei să își exploateze reușitele.