Analiză Scurgerea de informații despre conversațiile dintre SUA și Rusia declanșează un joc global de tipul „Cine a făcut-o și de ce?”
0O convorbire telefonică, dezvăluită prin scurgeri de informații , între trimisul special al SUA, Steve Witkoff, și un înalt oficial rus, despre cum să-i convingă pe liderii lor să relanseze negocierile de pace blocate privind Ucraina, a declanșat miercuri un joc global de „indicii” pentru a afla cine a făcut-o, scrie The Wall Street Journal.
Diplomați, analiști și detectivi amatori încearcă acum să răspundă la întrebările esențiale: cine a avut capacitatea tehnică să intercepteze o convorbire între două capitale atât de securizate – și cui i-ar fi servit publicarea ei? The Wall Street Journal descrie un tablou al suspiciunilor în cascadă.
În Europa, unele servicii se tem că scurgerea ar putea fi opera unei agenții occidentale interesate să blocheze ceea ce în mai multe capitale este privit drept un plan de încetare a focului favorabil Moscovei. Rușii au îmbrățișat rapid acest scenariu. Alte voci de pe continent întorc lupa chiar spre interiorul aparatului rus: grupări care profită economic de pe urma războiului ar fi interesate să torpileze orice încercare de negocieri. Un oficial european merge chiar mai departe și sugerează că episodul ar putea fi o demonstrație de forță internă, un mesaj că Witkoff este, metaforic vorbind, „în buzunarul” Kremlinului.
Nici varianta americană nu lipsește din ecuație: un posibil „lup singuratic” dintr-o agenție federală, îngrijorat că Donald Trump ar putea împinge Ucraina către un compromis avantajos pentru Rusia.
Bloomberg afirmă că a avut acces la audio-ul integral al două convorbiri telefonice: una între Witkoff și consilierul prezidențial rus Iuri Ușakov, și o alta între Ușakov și Kirill Dmitriev, negociator influent în relația cu administrația Trump. Agenția nu a dezvăluit nicio informație privind proveniența materialelor, însă confirmarea parțială a autenticității de către Ușakov sugerează că înregistrările sunt reale.În pofida acestei confirmări indirecte, sursa scurgerii rămâne neclară.
În timp ce unele scenarii indică posibile rivalități interne din Kremlin, altele acordă o probabilitate mai mare unei operațiuni de interceptare realizate de structuri de informații occidentale.Experți citați în contextul scandalului înregistrărilor consideră improbabil ca Rusia să fi lăsat deliberat să scape astfel de materiale, întrucât ar compromite un consilier apropiat al lui Vladimir Putin și pe unul dintre interlocutorii cei mai prietenoși ai Moscovei în administrația Trump, scrie The Telegraph.
Totodată, deși Ucraina ar avea un motiv solid pentru expunerea discuțiilor, riscul diplomatic și dificultatea tehnică de a intercepta o convorbire pe WhatsApp în afara teritoriului ucrainean fac această opțiune mai puțin credibilă.Potrivit unor foști oficiali din serviciile secrete americane, cea mai probabilă sursă ar fi chiar din interiorul sistemului de informații al SUA.
Faptul că Bloomberg a primit acces la audio brut sugerează furnizarea materialelor de către cineva implicat direct în operațiuni de colectare sau cu acces la date clasificate. Totuși, o astfel de scurgere ar reprezenta un gest extrem de riscant pentru orice angajat al CIA sau NSA. Publicarea acestor înregistrări ar putea compromite o eventuală penetrare de lungă durată a comunicațiilor lui Ușakov, ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare despre motivația reală din spatele divulgării. Moscova afirmă că scurgerea convorbirii reprezintă o tentativă deliberată de a submina negocierile de pace privind conflictul din Ucraina și o formă de „război hibrid” dus împotriva Federației Ruse.
„Toată lumea încearcă să descifreze ce s-a întâmplat”
„Toată lumea încearcă să descifreze ce s-a întâmplat”, explică Emily Ferris, cercetătoare la Royal United Services Institute din Londra. Haosul ultimelor săptămâni, spune ea, este amplificat de acest episod, care lasă impresia că în ecuația ruso-americană nimeni nu mai are încredere în nimeni.
Transcrierea discuției dintre Witkoff și Yuri Ușakov, mâna dreaptă a lui Vladimir Putin pe teme de politică externă, a apărut marți seară pe Bloomberg. Fără detalii despre autori, fără mențiuni geografice – un material publicat cu mănuși, tocmai pentru a nu lăsa urme.
Un oficial din administrația Trump susține că interceptarea ar fi opera unui serviciu străin și că adevărata țintă n-a fost Witkoff, ci Ușakov – de altfel prezent și într-un al doilea înregistrat scurs în presă, alături de Kirill Dmitriev, alt emisar al Kremlinului.
Principalul suspect?
Conform unei surse din serviciile de securitate europene, numeroase țări ar avea capacitatea tehnică de a asculta convorbirile lui Ușakov, atâta vreme cât acesta folosește un telefon mobil obișnuit. Principalul suspect? „Probabil o țară europeană”, spune acesta, deși nu exclude nici o operațiune internă a diverselor facțiuni din aparatul rus, interesate să submineze rolul lui Dmitriev ca negociator.
Convorbirea din 14 octombrie a oferit primele indicii despre așa-numitul plan de pace în 28 de puncte, criticat dur în ultimele zile pentru concesiile majore pe care le-ar presupune în favoarea Moscovei. Witkoff îl sfătuia atunci pe Ușakov ca Putin să-l sune pe Trump și să înceapă discuția cu o laudă legată de acordul asupra Fâșiei Gaza – „după asta, conversația va decurge excelent”, îi promitea el.
Ulterior, apelul Putin–Trump chiar a avut loc, iar rezultatul a fost imediat vizibil: în ziua următoare, în timpul vizitei lui Volodimir Zelenski la Casa Albă, Trump a refuzat cererea Ucrainei privind rachete Tomahawk, împingând Kievul într-o poziție defensivă pe plan diplomatic. Poziția ucraineană rămâne fermă: doar presiunea militară poate forța Rusia să negocieze credibil.
Trump, obișnuit să ocolească canalele diplomatice formale și să mizeze pe intermediari precum Witkoff sau Jared Kushner, a minimalizat episodul, numind discuția „parte firească a negocierilor”. Chiar și așa, unii republicani critică rolul prea apropiat al lui Witkoff față de Moscova. De cealaltă parte, consilierul prezidențial ucrainean Mihailo Podoliak l-a apărat.
De la Moscova, reacția nu a întârziat: Ușakov a declarat la televiziunea de stat că scurgerea urmărește „să saboteze” dialogul SUA–Rusia. Respinge ferm orice implicare: „Nu știu, ascultă, toarnă, dar nu suntem noi.”
În același timp, oficialul rus a acuzat capitalele europene că se amestecă inutil în tentativele de negociere, sugerând chiar că unele discuții la nivel înalt ar circula prin aplicații criptate precum WhatsApp – un detaliu care ridică inevitabil întrebări despre vulnerabilitățile tehnologice.
„Americanii și europenii privesc situația prin lentile diferite”
Nu este prima dată când diplomația legată de Ucraina se lovește de interceptări controversate. Episodul din 2014, când a circulat convorbirea în care Victoria Nuland rostea celebra frază „Fuck the EU”, a fost atribuit tot Rusiei și a expus tensiunile dintre Washington și Bruxelles. Astăzi, rolurile sunt inversate: Europa se prezintă mai dură decât administrația Trump în privința ambițiilor revanșiste ale Kremlinului.
„Americanii și europenii privesc situația prin lentile diferite”, afirmă Ferris. Europa se teme că orice pauză ar permite Rusiei să se reîncarce militar și să testeze din nou limitele NATO. Statele Unite, în schimb, urmăresc „un orizont scurt”: un armistițiu, o diminuare a conflictului, o fereastră de respiro.
Indiferent cine a făcut publică înregistrarea, consecințele sunt aceleași: mai multă ceață, mai multă confuzie, un teren unde Moscova se simte confortabil. „Pentru ruși, aceasta este situația ideală”, spune Ferris. „Nu au niciun motiv să se grăbească”.
Iar dinspre Ministerul rus de Externe, mesajul rămâne imuabil: obiectivele „operațiunii militare speciale” nu se schimbă, a reiterat adjunctul Serghei Riabkov.
Se încarcă comentariile...
