Războiul din Irak, efect paralizant asupra politicii externe britanice

Marea Britanie a invadat în mod prematur Irakul în 2003, fără a încerca să găsească „o soluţie de ultim recurs“, a declarat miercuri John Chilcot, preşedintele comisiei create în urmă cu şapte ani pentru a ancheta acest război. Iar acest angajament controversat a insuflat un profund sentiment de neîncredere faţă de intervenţiile militare care afecteză şi astăzi politica externă a Marii Britanii, susţin experţii, citaţi de AFP.

Peste 150 de martori, inclusiv Blair, au fost audiaţi între 2009 şi 2011 în cadrul investigaţiei Chilcot. Ancheta a analizat 150.000 de documente şi a costat peste 10 milioane de lire sterline (13 milioane de dolari), dar raportul final a fost amânat în repetate rânduri, parţial din cauza polemicilor privind includerea de material secret în el, inclusiv transcriptul discuţiilor dintre Blair şi Bush.

 "Am ajuns la concluzia că Marea Britanie a decis să se alăture invaziei din Irak înainte ca toate alternativele paşnice pentru a obţine dezarmarea (ţării) să fie epuizate. Acţiunea militară nu era inevitabilă la acel moment", a declarat John Chilcot, preşedintele comisiei create în urmă cu şapte ani pentru a ancheta acest război.

Evaluările privind gravitatea ameninţării reprezentate de armele irakiene de distrugere în masă au fost prezentate cu o siguranţă nejustificată, a mai declarat el.

El a spus de asemenea că planurile Marii Britanii pentru perioada de după invazie au fost 'complet inadecvate'.

"În pofida avertismentelor, consecinţele invaziei au fost subestimate. Planificarea şi pregătirile pentru Irak după Saddam Hussein au fost complet inadecvate", a adăugat Chilcot, al cărui raport face un bilanţ dur al acţiunii premierului de atunci, laburistul Tony Blair.

În plus, circumstanţele în care s-a decis că există o bază legală pentru acţiunea militară a Marii Britanii au fost "departe de a fi satisfăcătoare", se mai arată în raport.

Miniştrii de la acel moment era conştienţi de inadecvarea planurilor americane şi îngrijoraţi de inabilitatea lor de a exercita vreun fel de influenţă asupra acestora.

"Tony Blair a reuşit în cele din urmă doar să obţină acordul preşedintelui american George W. Bush că ar trebui o autorizare din partea ONU privind rolul în post-conflict", a precizat Chilcot.

"În plus, Blair nu a stabilit o monitorizare clară la nivel ministerial asupra pregătirilor făcute de Marea Britanie. Nu s-a asigurat că există un plan flexibil, realist şi bazat pe resurse care să integreze contribuţiile militare şi civile ale Regatului Unit. Eşecurile din timpul pregătirilor au continuat să aibă efect şi după invazie", se subliniază în document.

Tony Blair i-a promis lui George W. Bush că îl va urma în privinţa Irakului "indiferent ce se va întâmpla", a mai dezvăluit Chilcot. "La 28 iulie(2002), Blair i-a scris preşedintelui Bush pentru a-l asigura că va fi alături de el 'indiferent ce se va întâmpla'", a spus preşedintele comisiei de anchetă. 

Acest război, care a dus la moartea a zeci de mii de irakieni, a lăsat urme adânci de ambele părţi ale Atlanticului. "A redefinit politica de securitate britanică", a declarat Malcolm Chalmers de la think-tank-ul RUSI.

John Chilcot a amintit că aceasta a fost prima dată când Londra a luat parte la o invazie şi la ocuparea unui stat suveran după cel de-al Doilea Război Mondial.

Războiul s-a soldat cu moartea a 179 de militari britanici şi a circa 4.500 de americani. De asemenea, a dus la declanşarea unui val de violenţe ce s-a soldat cu sute de mii de morţi în rândul irakienilor şi ce zguduie în continuare Orientul Mijlociu. Intervenţia din Irak a umbrit moştenirea lăsată de Tony Blair, premier al Marii Britanii în perioada respectivă.

Regatul Unit a justificat intervenţia sa în Irak, prin prezenţa armelor de distrugere în masă. Dar, pentru că nu le-au găsit, atenţia a fost mutată asupra preşedintelui irakian Saddam Hussein, obiectivul fiind de a eleibera poporul irakian de un dictator.

Acest război a făcut opinia publică profund sceptică faţă de intervenţiile militare, în special privind intervenţiile prezentate ca umanitare", a declarat Jane Kinninmont.

"Am văzut ce s-a întâmplat şi în Statele Unite", a spus Jane Kinninmont, menţionând că "retragerea SUA din angajamentelor militare din Orientul Mijlociu a devenit un argument major al campaniei lui Barack Obama în 2008.

Acum, în loc să intervină în mod direct, britanicii lucrează mai mult cu puterile din regiune cum ar fi Iordania şi statele din Golf, spune Kinninmont. "Dar problema este că aceste puteri nu sunt încă foarte puternice", a spus ea.

John Bew, de la Kings College din Londra, spune că războiul din Irak a avut un efect paralizant şi a fost la originea non-combatului britanic, ani de zile, în războiul civil din Siria.

Think tank neoconservatoar Henry Jackson Society (HJS) speră că raportul Chilcot nu va constitui o frână suplimentară pentru politica externă britanică.

"Ca şi în cazul oricărui conflict, există mai multe greşeli şi lecţii ale războiului din Irak", a declarat Alan Mendoza, un oficial al institutului.

Cu toate acestea, a adăugat el, "nu trebuie să tragem concluzia că toate acţiunile sunt negative, sau că am fi responsabili pentru toate tulburările care agită Orientul Mijlociu."

Blair îşi asumă greşeala

Fostul premier britanic Tony Blair a declarat că îşi va asuma pe deplin responsabilitatea pentru orice greşeli, fără excepţie sau scuze, după publicarea, miercuri, a raportului comisiei create în urmă cu şapte ani pentru a ancheta implicarea Marii Britanii în războiul din Irak, relatează Reuters. 

 Fostul premier a precizat că a luat cu bună credinţă decizia de a participa la războiul din Irak şi că şi acum crede că a fost mai bine ca Saddam Hussein să fie înlăturat.

De asemenea, Tony Blair susţine că nu crede că înlăturarea lui Saddam Hussein este cauza terorismului cu care ne confruntăm astăzi în Orientul Mijlociu sau în alte părţi ale lumii.

"Raportul ar trebui să lase deoparte acuzaţii de rea credinţă, minciuna şi înşelăciunea", a declarat fostul premier, citat într-un comunicat.

"Că oamenii sunt de acord sau nu cu decizia mea de a acţiona militar împotriva lui Saddam Hussein, eu am luat-o cu bună credinţă şi în ceea ce am crezut că era interesul superior al ţării", a subliniat el.