Război între  italieni, sloveni şi croaţi pe… Prosecco

Unul dintre cele mai apreciate vinuri la nivel mondial, celebrul Prosecco, este sămânţă de scandal între viticultorii italieni, cei sloveni şi cei croaţi. Asta, pentru că Uniunea Europeană ar urma să decidă să acorde unui vin croat numit Prosek distincţia DOC - denumire de origine controlată. Italienii sunt nemulţumiţi, pe motiv că poate fi confundat cu propriul lor vin spumos.

În dispută au apărut şi producătorii sloveni din Italia, care vor să-şi poată comercializa propriul lor vin, numit... Prosekar.

Dincolo de nume, cele trei sortimente nu au nimic în comun. Prosecco este celebru în toată lumea, un vin spumant produs de trei consorţii în nordul Italiei. Prosek e un vin dulce, produs în Croaţia din struguri uscaţi. Iar Prosekar e un cupaj produs pentru consumul propriu, de slovenii din Italia. Potrivit legilor UE, producătorii de Prosekar şi cei de Prosek nu au voie să-şi comercializeze vinul sub aceste denumiri.

Milos Skabar, producător de vin Prosekar: „Încă de la 1600 aveam un proces de vinificaţie pentru vin spumant, cu o metodă veche, care e complet diferită de cea care se foloseşte acum pentru vinurile spumante din regiunea Veneto. Vinul fermentează natural în sticlă, fără zahăr adăugat”.

Aşa că nu e de mirare că producătorii de Prosekar vor să primească recunoaştere europeană pentru vinul lor şi dreptul de a-l comercializa sub denumirea de origine controlată Prosecco.

Andrej Bole, producător de vin Prosekar şi directorul Asociaţiei Društvo Prosekar spune : „Suntem producători mici, dar avem peste 500 de ani de istorie viticolă, în care vinul nostru s-a numit Prosecco în italiană şi Prosekar în slovenă”.

Pe de altă parte, producătorii de Prosecco, varianta italiană, sunt mai îngrijoraţi de pretenţiile croaţilor, care vor reconoaştere pentru vinul lor licoros, Prosek.

Luca Giavi, director general al Prosecco DOC Consortium intervine şi spune că „diverse ţări din toată lumea ne recunosc şi ne protejează marca în faţa falsurilor şi a imitaţiilor şi, dacă Prosek ar fi acceptat, e clar că va fi dificil să explicăm autorităţilor străine că trebuie să ne protejeze în timp ce Uniunea Europeană nu poate să facă asta”.

Stefano Zanette, producător de vin şi preşedinte al Prosecco DOC Consortium explică că „nu este vorba de bani aici, e o chestiune de principiu şi, de data asta, trebuie să luptăm împreună, pentru că Europa trebuie să vadă un front comun”.

Mica localitate Prosecco se află la doi paşi de graniţa Italiei cu Slovenia. Dacă e să le dăm crezare  producătorilor locali, viticultori italieni de etnie slovenă, înainte de faimosul Posecco a fost... Prosekar, un soi de vin dulce.

„Prosekar este vinul original, pentru că a apărut cu 300 de ani înainte de Prosecco”, spune Milos Skabar, producător de vin Prosekar. În război au intrat şi croaţii, care au cerut Uniunii Europene denumire de origine controlată pentru propriul lor vin, numit... Prosek.

Pe mici petice de teren cu vedere la un golf împărţit de Italia, Slovenia şi Croaţia, Milos Skabar readuce la viaţă o tradiţie de a face vin veche de secole cunoscut ca Prosekar, care împărtăşeşte aceleaşi rădăcini ca vărul său mai cunoscut, Prosecco.

Însă această băutură acidulată, aproape necunoscută dincolo de oraşul-port Trieste, unde este produsă pe o fâşie de pământ, între Marea Adriatică şi Slovenia, a ajuns în centrul unei dispute care e pe cale să explodeze: producătorii vinului spumant Prosecco, extrem de popular în Italia încearcă din răsputeri să-i împiedice pe viticultorii croaţi să folosească numele Prosek pentru vinul lor dulce, pentru desert.

Cei câţiva producători de Prosekar speră-şi folosească legăturile cu locul de naştere al Prosecco, puţin mai sus de Trieste, ca să capete o recunoaştere mai largă a vinului lor, însă se tem că şi numele băuturii lor este în pericol.

Miza bătăliei nu este numai caracterul aproape sacru al Prosecco, cel mai vândut vin din lume, ci şi sistemul indicaţiilor geografice al Uniunii Europene, creat pentru a garanta individualitatea şi calitatea mâncărurilor şi băuturilor artizanale. Piaţa are o valoare de aproape 75 de miliarde de euro anual, jumătate în vinuri, potrivit unui studiu din 2020 al Comisiei Europene.

Comisia Europeană, aşteptată să ia o decizie

Guvernul italian a promis că va apăra numele Prosecco şi alţi fabricanţi de produse protejate cu rădăcini geografice distincte, de la brânza italiană Parmigiano Reggiano la Champagne din Franţa, se mobilizează, în timp ce Comisia Europeană se pregăteşte să ia o decizie privind petiţia Croaţiei de a-şi eticheta vinul de nişă cu numele tradiţional Prosek.

"Problema pentru noi nu este că aceşti producători, care fabrică un număr foarte mic de sticle, vor intra pe piaţa noastră. Ci este confuzia apărută printre consumatori”, susţine Luca Giavi, director general al consorţiului Prosecco DOC, care promovează vinul Prosecco şi se asigură de calitatea acestei băuturi.

Prosecco are vânzări anuale de 2,4 miliarde de euro, majoritatea exporturi. „Toată lumea percepe situaţia ca pe o ameninţare pentru succesul nostru”, afirmă producătorul Stefano Zanette.

Croaţia argumentează că numele şi tradiţia Prosek sunt vechi de sute de ani, înainte ca Prosecco să devină protejat în sistemul UE şi că locul său ca vin pentru desert îl diferenţiază de Prosecco.

"Consumatorii nu vor fi derutaţi de asta”, a promis Ladislav Ilcic, membru croat al Parlamentului European, în cadrul unei dezbateri. “Prosek ar trebui să primească denumirea de origine protejată şi producătorii ar trebui să aibă acces complet la piaţă”.

Federaţia Europeană a Vinurilor de Origine pregăteşte un document prin care susţine Italia . Organizaţia crede că decizia Comisiei Europene de a analiza acest caz a sfidat propria sa bătăţie de a convinge alte naţiuni şi blocuri comerciale să recunoască sistemul de indicaţie geografică al UE.

Disputa, al cărei câştigător va fi decis în următoarele luni, va aduce în discuţie, probabil, povestea de origine a Prosecco, care vine din satul italian bilingv Prosecco, aflat în apropiere de graniţa cu Slovenia, unde culturile viticole erau înfloritoare. Aici, strugurele cunoscut ca Glera, baza pentru Prosecco şi Prosekar, îşi are originea.

Însă în afară de rădăcinile etimologice, Prosekar, Prosecco şi Prosek au puţine lucruri în comun.

Prosecco, făcut în mare parte din struguri Glera grape, este produs de trei consorţii care se întind în nouă provincii italiene. Acestea scot peste 550 de milioane de sticle pe an.

Prosek este un vin dulce făcut în Dalmatia, din struguri croaţi nativi, nu din Glera, şi poate fi roşu sau alb.

Prosekar, pe de altă parte, este făcut 50% din struguri Glera şi 50% din alte soiuri, şi este produs de o mână de viticultori.

Istoria vinului  Prosecco

Prosecco e o băutură mai veche decât ar crede multă lume. Deşi în Occident e un „fenomen” relativ nou, oamenii au impresia greşită că acesta e un vin nou apărut, în ultimele decenii. De fapt, prosecco e prezent în paharele noastre de peste 2000 de ani.

Chiar dacă descendenţa e un pic neclară, istoricii sunt de părere că prosecco datează din timpul romanilor, când strugurele din soiul Glera se cultiva în viile ce înconjurau satul Prosecco, o zonă cândva cunoscută drept Puccino. La începutul secolului 18, producătorii de vin de aici au reînceput să cultive Glera iar popularitatea soiului s-a răspândit rapid în toată regiunea.

Pe de altă parte, în timpul secolului 16, în mica regiune Trieste a apărut un vin, Ribolla, care a fost „anunţat” drept re-crearea celebrului vin Pucinian din antichitate. Acest vin fusese excelent primit de către Plinius cel Bătrân şi de către Livia, soţia împăratului Augustus, care credea că are proprietăţi vindecătoare, folosindu-l pentru a alina diverse suferinţe ale stomacului sau pur şi simplu pe cele provocate de accidente.

Problema care a apărut apoi a fost faptul că localnicii nu aveau cum să facă diferenţa între vinul Ribolla din Trieste şi celelalte vinuri cu acelaşi nume, dar care nu aveau acele proprietăţi „magice”. Acele vinuri erau inferioare, fiind produse în Gorizia şi vândute la preţuri mult mai mici în Istria. Oamenii de marketing ai epocii şi-au dat seama rapid că era nevoie de o schimbare a numelui vinului, pentru a-l diferenţia de poşircile ieftine. Şi cum adevăratul Ribolla fusese făcut cunoscut drept un vin istoric, i s-a spus „castellum nobile vinum Pucinum”, fiind numit după un castel de lângă sătucul Prosecco. Din fericire, sub noua denumire, vinul a avut un succes instant, fiind cunoscut rapid de vizitatorii regiunii.

Englezul Fynes Moryson nota în 1593, după ce a vizitat zona, că „Aici am găsit vinul numit Prosecho, mult apreciat de către Plinius”. Acesta a fost primul document în care e menţionat prosecco. Moryson a început apoi să documenteze vinul, trecându-l în categoria celor superioare: „Acestea sunt cele mai bune vinuri ale Italiei: Lagrima di Christo, vinurile de lângă Cinque Terre, din Liguria: La Vernaza şi albul Muskadin, în special cel din Montofiaschoni, în Toscana, Cecubum şi Falernum din Regatul Napoletan şi Prosecho din Histria”.

A fost o victorie colosală pentru prosecco. Vinificarea a început să se răspândească mai întâi în Gorizia, apoi prin Venezia în Dalmaţia, Treviso şi Vicenza. Prosecco a devenit o băutură populară printre scriitorii din regiune,

Până recent, prosecco a fost un vin dulce, similar cu Asti, produs în Piemont. Abia după 1960, când s-au schimbat metodele de producţie, au apărut diferenţe care l-au individualizat şi l-au făcut din ce în ce mai popular.

E drept, reţetele acestui vin fuseseră schimbate considerabil încă de la începutul secolului 20, când Şcoala de Oenologie din Conegliano Veneto şi-a perfectat propria metodă. De atunci, vânzările prosecco au continuat să crească, din 1998 luând chiar un avânt deosebit, e drept, pe undeva şi datorită preţului mai scăzut ca al altor vinuri spumante. În ziua de azi sunt mai mult de 8000 de mărci şi aproape 300 de producători care aruncă pe piaţă circa 200 milioane de sticle de prosecco anual.

 Potrivit unui articol din anul 2008, al “New York Times”, Prosecco a crescut brusc în popularitate în pieţele de desfacere din afara Italiei, crescând în vânzari cu procente semnificative pe tot mapamondul încă din anul 1998, fiind ajutat in acelaşi timp ţi de preţul său relativ scazut. A fost introdus publicului larg pe piaţa americană în anul 2000 de “Mionetto”, unul dintre cei mai mari importatori de Prosecco din S.U.A. Consumul a crescut în Marea Britanie, care a devenit la mijlocul anilor 2010 cea mai mare piaţă de export pentru Prosecco, importând un sfert din toată producţia italiană.

Pâna în anul 2008, Prosecco-ul vintage a fost protejat ca şi DOC – Denominazione di origine controllata, in Italia, sub denumirile Prosecco di Conegliano -Valdobbiadene, Prosecco di Conegliano si Prosecco di Valdobbiadene. Din 2009, acesta a fost promovat la statutul de DOCG – Denominazione di Origine Controllata e Garantita. Pentru a-i proteja în continuare numele, o asociaţie a cultivatorilor traditionali de Prosecco, s-a adresat UE pentru a obţine statutul de PDO – Protected designation of origin – pentru acest Prosecco din regiunea Nordica a Italiei. Începand cu 1 ianuarie 2010, Prosecco este, în conformitate cu Ordinul Ministrului Italian al Agriculturii din 17 iulie 2009, nu doar numele unui soi de struguri (acum numit Glera), ci exclusiv o indicatie de natura geografică. Acest lucru a fost confirmat în reglementarea Uniunii Europene cu Nr. 1166/2009 din 30 noiembrie 2009.

Spre deosebire de ţampanie, care foloseşte metoda tradiţională, iar a doua fermentaţie are loc direct în sticlă, cei mai mulţi producatori de Prosecco folosesc metoda Charmat, care presupune ca cea de-a doua fermentaţie să aiba loc în cisterne din oţel inoxidabil (este o metoda mai accesibilă ca preţ). Cu toate acestea, producătorii din zona Conegliano Valdobbiadene DOCG au voie săutilizeze şi metoda tradiţională, folosită în regiunea Champagne din Franţa. Prosecco este un vin făcut din soiul de struguri Glera, cunoscut în trecut chiar sub numele de Prosecco, preluat după oraşul cu acelaşi nume de lângă Trieste, de unde provine. Numele i s-a schimbat în 2010, după un ordin al Ministerului  Agriculturiia Italian care a decis ca “Prosecco” să reprezinte indicaţia geografică, şi nu soiul de viţă, care altfel ar fi putut fi folosit în orice colţ al lumii pentru a produce vin sub denumirea de Prosecco.