Pricolele creșterii extremei drepte în UE. Slăbirea sprijinului pentru Ucraina este o chestiune de viață sau de moarte

Așa cum era de așteptat, alegerile europene au dus la o creștere a partidelor populiste și naționaliste, în special în Franța și Germania. În loc să părăsească UE, naționaliștii au decis să o preia. Totuși, este o preluare foarte agresivă, iar guvernele europeane au reacționat cu teamă și furie, scrie Daniel Johnson în The Telegraph.

"Cea mai mare îngrijorare legată de aceste rezultate [electorale] nu este că Europa este pe cale să devină fascistă. Nu există un singur bloc de extremă dreapta, ci un spectru de partide, dintre care unele sunt deschise la înțelegeri. După câteva manevre frenetice și regrupări, centriștii, reprezentați de Ursula von der Leyen, vor avea în continuare avantajul", a declarat Johnson.

Cu toate acestea, pentru Ucraina, orice relaxare a sprijinului este o chestiune de viață și de moarte. Partidul francez „Adunarea Națională”, „Alternativa pentru Germania” și alte partide de dreapta sunt prea predispuse pentru a fi influențate de Putin.

Johnson adaugă că un răspuns insuficient la războiul din Ucraina ar putea duce la consecințe grave pentru Europa.

Și istoricul britanic Timothy Garton Ash ne îndeamnă să nu ne încredem în cei care spun că rezultatele alegerilor europarlamentare de duminică, 9 iunie „nu sunt atât de rele”. Votul pentru extrema dreaptă poate trage întreaga UE la dreapta și pune în pericol Ucraina, avertizează în The Guardian istoricul britanic Timothy Garton Ash.

„Vă rog să nu vă lăsați liniștiți de declarația mulțumitoare a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, potrivit căreia „centrul rezistă” în ceea ce am putea numi ziua E - 9 iunie 2024, când au fost anunțate rezultatele a 27 de alegeri naționale diferite pentru Parlamentul European. Acest lucru este adevărat în ceea ce privește distribuția agregată a locurilor între principalele grupuri de partide din Parlamentul European, cu propriul ei grup de centru-dreapta, Partidul Popular European, care a ieșit confortabil în frunte. Dar UE este condusă de guvernele naționale, mai mult decât de parlamentul său ales în mod direct, iar ziua E a adus succese ale dreptei dure în principalele state membre care variază de la semnificative la șocante.

Recuperarea controlului național de la Bruxelles

Nici unul dintre aceste partide eurosceptice nu va fi atât de prost încât să pledeze pentru reînscenarea Brexitului britanic prin încercarea de Frexit, Dexit sau Nexit. În schimb, ele vor continua să tragă UE spre dreapta din interior, cu o linie și mai dură în privința imigrației, cu o opoziție hotărâtă față de măsurile ecologice necesare urgent pentru a aborda criza climatică, cu un sprijin redus pentru Ucraina și - oricât de naționaliste ar fi toate - cu recuperarea controlului național de la Bruxelles. Așa că nu lăsați pe nimeni să vă spună că „nu este atât de rău”. Este rău și ar putea deveni și mai rău“, spune istoricul.

„Cea mai dramatică situație este în Franța. Macron, cu a sa extraordinară încredere în sine care se transformă acum în mod vizibil în orgoliu, a anunțat că dizolvă parlamentul francez și convoacă noi alegeri la 30 iunie, cu un al doilea tur de scrutin la 7 iulie. Este un pariu uriaș, mizând pe excelentul sistem electoral francez cu două tururi de scrutin pentru ca alegătorii din majoritatea circumscripțiilor să prefere un alt candidat în detrimentul Adunării Naționale de extrema dreapta în decisivul tur doi. Dar, având în vedere profunzimea furiei populare, există un risc serios ca – la doar trei zile după ce Marea Britanie se alege cu un guvern de centru-stânga pragmatic și foarte prudent pro-european în alegerile sale din 4 iulie – Franța să obțină un guvern de dreapta dură eurosceptică, legând mâinile lui Macron, principalul susținător al unei Europe mai puternice pe continent. În acest caz, acesta ar fi momentul Brexit al Franței, deși fără ieșirea efectivă“, explică Timothy Ash.

„Numai puțin mai puțin îngrijorătoare este Germania. În timp ce coaliția creștin-democrată CDU-CSU de centru-dreapta a fost clar câștigătorul, extrema-dreapta Alternative für Deutschland (AfD) a ocupat locul al doilea, cu puțin sub 16% din voturi, mai mult decât a obținut oricare dintre cele trei partide din coaliția de guvernare a țării, inclusiv social-democrații cancelarului Olaf Scholz. Iar AfD este un partid atât de extrem, încât chiar și Le Pen a decis că nu vrea să fie în același grup parlamentar european cu acesta, după ce Maximilian Krah, fermecătorul său candidat principal, a declarat într-un interviu că nu toți membrii SS sunt criminali.

Între timp, în Italia, formațiunea de extrema-dreapta Frații Italiei a premierului post-neofascist Giorgia Meloni a ieșit pe primul loc, la fel ca și partidul de extremă dreapta Libertatea din Austria. În Țările de Jos, Partidul pentru Libertate al islamofobului Geert Wilders a obținut rezultate doar puțin mai slabe decât cele ale partidului de centru-stânga. Cel mai îngrijorător este faptul că multe dintre aceste partide se descurcă foarte bine în rândul alegătorilor tineri, în special al bărbaților tineri. Potrivit unui sondaj realizat înainte de alegeri, aproximativ 36% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani din Franța au susținut Adunarea Națională.

Da, există rezultate mai încurajatoare din Polonia și Ungaria; dar dacă lecția din aceste țări (ca și din Marea Britanie) este că trebuie să ai într-adevăr naționaliștii populiști la putere timp de câțiva ani înainte ca aceștia să înceapă să fie respinși, aceasta este o consolare mică“, consideră istoricul.

Ucraina, în pericol

„Chiar dacă dreapta dură nu va forma următorul guvern francez în această vară, aceste rezultate vor complica foarte mult obținerea unei acțiuni unitare și decisive din partea UE în probleme precum tranziția ecologică. Cel mai urgent, va deveni și mai dificil să se facă o schimbare esențială în bine a sprijinului militar pentru Ucraina, într-un moment în care această țară este - să fim clari - în pericol serios de a pierde în cele din urmă cel mai mare război din Europa din 1945 încoace.

Deși partidele de extremă dreapta sunt divizate în privința Ucrainei, Meloni numărându-se în prezent printre susținătorii puternici ai țării aflate în conflict, impactul net al acestor rezultate va fi negativ. În Germania, aproximativ un sfert din voturi au mers către partide - de dreapta dură (AfD), de stânga dură (Die Linke) și un curios amestec populist dintre cele două (Alianța Sahra Wagenknecht) - care susțin o versiune de „pace” care înseamnă efectiv capitularea Ucrainei. Din nefericire, social-democrații lui Scholz dau semne clare că sunt tentați să îi liniștească pe acești pacificatori. Consecințele continentale și globale ale unei victorii a Rusiei fasciste a președintelui Vladimir Putin ar aduce Europa și mai aproape de o întoarcere la vremurile sale vechi și rele, avertizează Timothy Garton Ash.

„Toate acestea înainte de a ajunge la cele mai importante alegeri din acest an pentru Europa, care nu au loc în Europa. O victorie a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din noiembrie din SUA ar slăbi și probabil ar diviza și mai mult Europa, deoarece naționaliștii populiști de dreapta dură, printre care este foarte posibil să se numere și Meloni, s-ar alinia ca partid european al lui Trump.

Acum avem nevoie de o combinație între guvernele naționale și instituțiile europene care, împreună, să asigure locuințele pe care tinerii nu și le pot permite în prezent, locurile de muncă, șansele de viață, securitatea, tranziția ecologică, sprijinul pentru Ucraina. Se va trezi Europa înainte de a fi prea târziu?“, se intreabă istoricul.