Cât mai rezistă UE la șocuri populiste. Explicațiile unui cunoscut profesor de relații internaționale: „Nu oricine critică Uniunea Europeană este de extremă dreaptă”
0Uniunea Europeană trece printr-o perioadă delicată, iar viitorul său nu mai apare la fel de sigur. Profesorul Valentin Naumescu e de părere că ascensiunea euroscepticilor ar pune însăși existența UE sub semnul întrebării, iar următorii ani ar putea fi decisivi.
Uniunea Europeană traversează o perioadă de criză profundă, pe de o parte generată de criza COVID-19, ale cărei urmări nu au fost încă depășite, și de războiul din Ucraina. Și dacă nu erau suficiente, pe fond a apărut o nouă problemă, de această dată un adevărat cal troian care riscă să dărâme tot ceea ce au construit părinții Europei Unite, începând cu anii 60.
Victoriile obținute de partidele de dreapta la ultimele alegeri europene au provocat un adevărat tsunami, culminând cu succesul obținut în Franța.
Euro și bursele europene sunt în picaj, iar panica e la ea acasă după ce președintele Emmanuel Macron a dizolvat Adunarea Națională franceză, ca urmare a eșecului zdrobitor suferit de coaliția aflată la guvernare în fața euroscepticilor lui Marine Le Pen. Iar Germania pare să calce pe urmele Franței.
Acţiunile băncilor franceze au scăzut puternic în urma ştirilor şoc din Franţa referitoare la alegerile anticipate. Spre exemplu, acţiunile Societe Generale şi BNP Paribas au coborât cu 8%, respectiv cu 5%, potrivit News.ro.
Profesor de Relații Internaționale la UBB Cluj, Valentin Naumescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce partidele eurosceptice par de neoprit și până unde ar putea duce această maree a partidelor populiste care au sedus tot mai mulți alegători în UE.
De unde încep partidele să fie „radicale”
Din start, profesorul clujean vine cu o observație pertinentă. În opinia sa, de multe ori presa europeană, în mare parte controlată de acționari cu viziuni de stânga sau chiar mai mult de atât, se grăbește să pună ștampila de partid de „extremă dreapta” oricărei formațiuni politice de dreapta care nu este afiliată.
„Există aici o ușurință prea mare a presei, în vest, care, în general e o presă mainstream progresistă și cam stângistă în abordări, de a eticheta imediat ca fiind extremă dreaptă orice partid sau lider politic care critică Uniunea Europeană. De fapt, nu este așa. Nu oricine critică Uniunea Europeană este de extremă dreaptă. De exemplu, eu am spus-o de multe ori, spun și acum, nu sunt de acord cu etichetarea Giorgiei Meloni ca extremă dreaptă. Meloni și partidul ei, Fratelli d'Italia (n.r. - Frații Italiei), nu înseamnă extremă dreaptă. Da, înseamnă dreapta italiană, dar nu extremism”, punctează Naumescu, care este, de altfel, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană și directorul Centrului EUXGLOB.
El a remarcat și faptul că, odată ajunse la guvernare în unele țări, astfel de partide considerate inițial radicale își schimbă în mare măsură discursul și politica și devin mult mai moderate. În aceste condiții, nu ar fi cu totul exclus ca pe termen mediu chiar și partidul lui Marine Le Pen să se încadreze aici.
„În cazul doamnei Le Pen, vorbim acum de un partid radical. Naționalist, suveranist, mă rog, xenofob. Dar, cei care au urmărit evoluția discursivă din ultimii 5 ani, cel puțin, sau chiar 2-3 ani, ar putea observa, până și la Marine Le Pen, există o anumită încercare de a intra în fluxul mainstream, al partidelor mainstream. Și, în perspectiva acestor alegeri, anumite tonuri, care erau cu adevărat extremiste, radicale, au fost eliminate. De exemplu, Marine Le Pen nu mai vorbește de vreo 2 ani de Frexit, de ieșirea Franței din Uniunea Europeană. Marine Le Pen spune altceva. Spune ceva de genul «Noi dorim să rămânem în Uniunea Europeană, dar să modificăm Uniunea Europeană din interior. Așa cum dorim noi»”, subliniază profesorul.
Există totuși partide care nu par dispuse să devină mai rezonabile, iar un exemplu ar fi aici partidul Alternativa pentru Germania (AfD), care a crescut enorm în această țară și s-a clasat pe locul al doilea, cu aproximativ 16-16,5% din voturi, provocându-le o grea înfrângere Social-Democraţilor lui Olaf Scholz și Verzilor, care au pierdut semnificativ faţă de alegerile din 2019.
Unde s-a greșit
În ce privește creșterea unor partide precum AfD, Valentin Naumescu spune că existau toate semnele că acest lucru se va întâmpla.
„Această creștere a partidelor de dreapta, care sunt de mai multe tipuri, nu sunt toate la fel, între paranteză fie spus, era previzibilă. Se vorbea de acest val al votului de dreapta, a votului pentru partidele fie naționaliste, fie conservatoare, fie eurosceptice, de cel puțin un an. Deci, din punctul acesta de vedere, nu poate fi o surpriză pentru nimeni”, adaugă el.
Valentin Naumescu a explicat și motivele care au dus la acest salt al partidelor de dreapta. În mare măsură, acestea au fost provocate și de unele erori ale Bruxelles-ului, care nu a găsit întotdeauna cele mai bune soluții pentru a face față provocărilor. Iar scăderea nivelului de trai, asociată cu cea a scăderii calității vieții, a afectat zeci de milioane de cetățeni europeni, cu precădere în ultimii ani.
„În ultimii 10-15 ani nivelul de trai a început să scadă în Uniunea Europeană, din tot felul de motive. Vorbim aici de creșterea prețurilor, de inflație, iar oamenii au sentimentul că muncesc mai mult și pentru mai puțini bani. Apoi, cred că, în primul rând, a deranjat și deranjează migrația ilegală, care a crescut într-un regim mult prea îngăduitor, mult prea tolerant și foarte costisitor pentru statele respective. Mulți oameni nu mai doresc să mai suporte pe umerii lor această corvoadă socială. Apoi, pachetul Green Deal, care începe să fie asociat cu costuri economice, cu împăvărarea economiilor și, practic, cu nivel mai mic de bunăstare materială al cetățenului”, sunt câteva dintre problemele pe care le enumeră.
Clasa mijlocie, tot mai subțire în UE
De asemenea, europenii au fost afectați din plin de creșterea unor taxe și impozite care îi afectează pe tot mai mulți. Toate acestea coroborate ajung în final să subțieze clasa mijlocie în mai multe state membre UE. De altfel, statisticile oficiale ale Eurostat arată că lupta împotriva sărăciei în Uniunea Europeană nu a dat rezultate, cel puțin în ultimii ani, iar circa 20% din cetățeni se confrună cu probleme de sărăcie. Spre exemplu, în 2021, 95,4 milioane de persoane din UE, reprezentând 21,7% din populație, erau expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, ceea ce nu arată deloc bine.
„Sunt exagerate cheltuielile de asistență socială, pe care le practică guvernele noastre, având grijă de tot felul de categorii, care, sigur, ele votează, era vorba de partide de stânga, progresiste, în loc să aibă grijă de cei care muncesc. Pentru noi se vine cu tot felul de reforme care înseamnă tăieri, bugetare sau, mă rog, salariale, în cazul celor de la privat, iar pentru alții cu tot mai multe beneficii sociale, pentru cei care sunt asistați social. Deci lucrurile acestea s-au acumulat. Și oamenii încep să compare cu propria lor viață de acum 10-15 ani. Și spun că își permit mult mai puține lucruri și că au o viață mai grea”, continuă Naumescu.
Se pune problema existențială a UE
Întrebarea care se pune, într-o Uniune Europeană tot mai eurosceptică, este dacă valul acesta al euroscepticisumului a atins nivelul maxim. Există desigur riscul ca acest val să crească până să ajungă un tsunami, caz în care se pune însăși problema supravițeuiri Uniunii Europene, pe termen mediu și lung.
„Acum ne punem întrebarea care este esențială: oare acest val contestatar a ajuns la nivelul lui maxim? Sau va continua să crească? Pentru că nu este tot una. Dacă este la nivelul maxim acum, putem spune că vom supravițui ca Uniune Europeană. E încă la un nivel gestionabil”, arată profesorul clujean.
Ultimele evenimente nu arată deloc bine, mai spune el, însă nu este momentul pentru exagerări. Aici el amintește și gestul lui Marcus Soder, liderul CDU/CSU, care cere alegeri anticipate în Germania, după modelul Franței, având în vedere că CDU/CSU a obținut mai mult decât toată coaliția de la putere a lui Scholz la un loc (SPD-FDP-Verzi).
„Deci se pare că valul acesta de instabilitate politică ar putea să se extindă dincolo de Franța. Am văzut și demisia premierului belgian în seara alegerilor. Totuși, eu nu cred că este neapărat momentul acum să amplificăm mărimea, magnitudinea acestui cutremur”, încheie într-o notă optimist-moderată Valentin Naumescu.
Se încarcă comentariile...
