Paradoxul sancțiunilor. Costurile uriașe pe care le suportă Italia pentru iahtul de lux confiscat de la un oligarh rus

Italia plătește de ani buni zeci de mii de euro pe zi pentru întreținerea superiahtului confiscat de la miliardarul rus Andrei Melnicenko. Acum, nava evaluată la 600 de milioane de dolari ar putea aduce o nouă factură de milioane de euro pentru inspecții și reparații.

Sailing Yacht A, cel mai mare iaht cu pânze din lume. FOTO: AFP

Din 2022, de când autoritățile italiene au confiscat superiahtul „Sailing Yacht A” al miliardarului rus Andrei Melnicenko, statul italian achită aproximativ 24.600 de euro pe zi pentru întreținerea navei. Acum, iahtul evaluat la 600 de milioane de dolari are nevoie de o verificare tehnică obligatorie și de posibile reparații, care ar putea costa alte milioane de euro.

Practic, de mai bine de patru ani, una dintre cele mai spectaculoase nave cu vele din lume stă blocată în portul Trieste, unde Italia o păstrează sub sechestru în urma sancțiunilor impuse Rusiei după invazia Ucrainei.

Deși nu navighează, „Sailing Yacht A” nu poate fi lăsat pur și simplu la cheu fără întreținere, iar o navă futuristă de mari dimensiuni, cum este superiahtul oligarhului rus, are nevoie permanent de energie, personal specializat, verificări și lucrări de conservare pentru a nu se degrada.

Potrivit publicației italiene Il Piccolo, până în ianuarie 2027 iahtul trebuie să treacă printr-o nouă inspecție pentru reînnoirea certificatului de clasă, un document care confirmă că nava respectă standardele tehnice și de siguranță necesare pentru a putea naviga.

Verificarea în sine nu reprezintă cea mai mare cheltuială, notează presa italiană, dar, în cazul în care inspectorii descoperă probleme care necesită intervenții majore, costurile de reparaţii pentru o navă precum „Sailing Yacht A” pot ajunge la milioane de euro.

Două șantiere navale se luptă pentru lucrările la iaht

În acest moment, șantierele navale din Trieste și Genova se luptă pentru obţinerea contractului de milioane de euro, finanțat de statul italian.

Există, însă, și posibilitatea ca iahtul să plece din Trieste pentru lucrări în regiunea Liguria. În acest caz, nava ar putea să nu mai revină în golful unde a fost ținută din martie 2022.

Pentru autoritățile italiene, mutarea navei ar reprezenta o decizie importantă, deoarece „Sailing Yacht A” a devenit deja o prezență cunoscută în portul Trieste, dar și o cheltuială constantă pentru bugetul public.

Un iaht de 600 de milioane de dolari nu poate fi abandonat

Reînnoirea certificatului de clasă nu presupune doar o verificare de rutină sau o operațiune de cosmetizare. Inspectorii analizează dacă nava mai îndeplinește cerințele privind siguranța, structura și funcționarea echipamentelor esențiale.

În cazul unei nave obișnuite, astfel de verificări sunt deja complexe. Pentru „Sailing Yacht A”, lucrurile sunt mult mai complicate din cauza dimensiunilor și a tehnologiei folosite.

Iahtul a fost proiectat de celebrul designer francez Philippe Starck, are o lungime de aproximativ 143 de metri și un tonaj brut de 12.558 de tone. Nava combină un sistem de propulsie diesel-electric cu trei catarge uriașe realizate din fibră de carbon și un sistem automatizat de navigație.

Superiahrul are aproximativ 143 metri lungime. FOTO: AFP

Spre deosebire de un iaht clasic cu motor, „Sailing Yacht A” folosește o instalație de navigație extrem de sofisticată, iar catargele, mecanismele hidraulice, sistemele automate și structurile care preiau presiunea în timpul navigației necesită verificări speciale.

În plus, perioada lungă în care nava a stat „imobilizată” poate crea probleme suplimentare, deoarece, chiar și atunci când o navă nu navighează, apa sărată poate afecta anumite componente, iar instalațiile trebuie menținute permanent în stare bună.

Echipajul trebuie să monitorizeze sistemele electrice, să prevină coroziunea, să verifice motoarele și să se asigure că echipamentele de siguranță funcționează. Fără aceste intervenții, o navă de sute de milioane de dolari se poate deteriora rapid.

Inspecția costă sute de mii de euro, reparațiile pot ajunge la milioane

Factura pentru verificarea tehnică ar putea fi relativ mică în comparație cu lucrările care ar putea urma. Pentru o navă de dimensiunea „Sailing Yacht A”, costurile pentru inspectorii tehnici, documentație și reînnoirea certificatelor ar putea ajunge la câteva sute de mii de euro.

Estimările pentru o verificare complexă se situează între 300.000 și 750.000 de euro, însă aceasta este doar prima etapă.

Dacă inspectorii identifică probleme la corpul navei, sistemele electrice, propulsie sau echipamentele de siguranță, costurile cresc ameţitor. Curățarea și tratarea carenei, repararea unor instalații, lucrările la motoare și înlocuirea unor componente ar putea costa între 2 și 5 milioane de euro.

Iaztul futurist stă de aproximativ 4 ani în Portul Trieste. FOTO: AFP

În cazul unor probleme mai serioase, care ar implica intervenții la sistemul de propulsie, catarge sau efectele produse de anii de staționare, „nota de plată” ar putea depăși 10 milioane de euro.

Italia a cheltuit deja zeci de milioane pentru întreținere

Noua factură vine după ani în care statul italian a plătit pentru păstrarea iahtului în condiții corespunzătoare. Potrivit sursei citate, întreținerea navei costă aproximativ 24.600 de euro pe zi, adică aproape 9 milioane de euro anual.

În total, unele estimări indică faptul că Italia a cheltuit deja aproximativ 40 de milioane de euro pentru conservarea navei, în timp ce alte calcule vorbesc despre o sumă apropiată de 47 de milioane de dolari. Cheltuielile includ personalul, energia, serviciile tehnice și toate operațiunile necesare pentru ca nava să rămână funcțională în perioada în care se află sub sechestru.

Andrei Melnicenko contestă confiscarea navei

Situația este complicată și de disputa juridică privind proprietarul iahtului, pentru că Andrei Melnicenko a contestat în instanță confiscarea navei, evaluată la aproximativ 600 de milioane de dolari.

Dacă miliardarul rus va câștiga procesul, el ar putea recupera „Sailing Yacht A”, în timp ce autoritățile italiene ar putea rămâne cu factura pentru anii în care au asigurat păstrarea și întreținerea navei, pentru că nu poate fi obligat să ramburseze autorităților italiene zecile de milioane cheltuite pentru conservarea acesteia.