Papa Benedict al XVI-lea, unul dintre cei mai contestaţi preoţi care au ocupat această funcţie. Cum şi-a câştigat porecla de „Cardinalul Panzer”
0
La câteva zile după ce a devenit Papă, Joseph Aloisius Ratzinger stârnea deja primele controverse. „Biserica Catolică este unica şi adevărata biserică a lui Hristos”, a spus Benedict şi a numit toate bisericile care nu-l recunosc pe Papă „biserici particulare”. Anii de pontificat ai acestuia au continuat apoi în acelaşi ritm, cu relaţii tensionate faţă de comunităţile musulmane şi evreieşti.
Joseph Aloisius Ratzinger a devenit primul papă care a demisionat după anii 1400. Anii în care el a fost Papa Benedict al XVI-lea rămân însă marcaţi de controverse, mai ales în ceea ce priveşte relaţia faţă de alte religii. De-a lungul anilor, actualul papă a avut câteva discursuri denumite cel puţin „neinspirate” de cei vizaţi.
Una dintre primele declaraţii ale lui Benedict a fost că singura religie adevărată din lume este Catolicismul, iar asta a şocat deopotrivă toţi creştinii.
„Biserica Catolică este unica şi adevărata biserică a lui Hristos”, a spus Benedict şi a numit toate bisericile care nu-l recunosc pe Papă „biserici particulare”.
El a insistat asupra faptului că Hristos a întemeiat o singură biserică, iar toate celelalte comunităţi nu se trag din succesiunea apostolică, episcopii lor nu sunt descendenţii direcţi ai apostolilor care-l însoţeau pe Hristos. Afirmaţiile au fost făcute într-un text emis de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (CDC), organismul suprem în materie de dogmă al Vaticanului.
În document se susţine că Papa recunoaşte succesiunea apostolică în privinţa Bisericii Ortodoxe, subliniază însă că Ortodoxia suferă de „rana” de a nu recunoaşte primatul papal. De altfel, Suveranul Pontif a fost poreclit, din cauza intransigenţei sale doctrinare, „Der Panzerkarindal” („Cardinalul Panzer”, o trimitere la tancurile folosite de nazişti).
În 2006, discursul pe care l-a susţinut în faţa studenţilor de la Universitatea Regensburg i-a marcat relaţia cu comunitatea musulmană.
Arătaţi-mi exact ce este nou în ceea ceavea de spus Mahommed. Veţi afla că vorbele sale conţin numai idei rele şi inumane, precum ordinul său de a răspândi prin sabie credinţa pe care o propăvăduia.
Papa s-a apărat apoi şi a susţinut că a fost citat în afara contextului. Însă răul fusese deja făcut, iar imaginea sa în rândul comunităţii musulmane era compromisă. Acelaşi lucru se va întâmpla câţiva ani mai târziu, cu comunităţile evreieşti.
În mai 2006, aflat la Auschwitz, Papa Benedict a descris Holocaustul drept lucrarea „unei găşti de criminali”. Evreii au perceput comentariul ca fiind o încercare de a exonera poporul german de responsabilitatea pentru operaţiunile de exterminare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Primul papă german după 482 de ani, Benedict al XVI-lea este cel de-al 265-lea cap al Bisericii Romano-Catolice. El ia numele de Benedict al XVI-lea, ca un omagiu adus Sfântului Benedict din Nursia, întemeitorul ordinului benedictinilor, dar şi Papei Benedict al XV-lea, supranumit „Papă al păcii”.
La 11 zile după ce a oficiat slujba religioasă la funeraliile predecesorului săi, Papa Ioan Paul al II-lea, el a fost ales papă al Bisericii Catolice, la 19 aprilie 2005, urmând să deţină în acelaşi timp funcţia de episcop al Romei şi cea de şef al statului Vatican. El aparţine aripii conservatoare a bisericii şi este cunoscut pentru consecvenţa cu care apără dogmele Bisericii Catolice.
În vârstă de 78 de ani, în momentul alegerii sale ca papă, Benedict este cel mai în vârstă suveran pontif de la Clement al XII-lea, ales în 1730. A studiat Teologia şi Filosofia între anii 1946 şi 1951, iar în anul în care a absolvit a fost hirotonit preot. În 1953 a devenit doctor în Teologie, iar în 1957, docent pentru Teologie fundamentală al Universităţii din München.
La doar 31 de ani, în 1953, el a primit funcţia de profesor pentru Dogmatică şi Teologie fundamentală la Institutul superior de Filosofie şi Teologie din Freising. În acelaşi timp a predat însă şi la universităţile din Bonn, Regensburg, Tübingen şi Münster. În 1977, Papa Paul al VI-lea l-a numit pe Ratzinger Arhiepiscop de München şi Freising, iar două luni mai târziu l-a ridicat la rang de cardinal.
În 1981, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, iar în 2002 Ratzinger a devenit decan al Colegiului Cardinalilor şi Episcop de Ostia. 1986 este anul în care a fost numit preşedinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice. Joseph Ratzinger vorbeşte fluent germana, franceza, italiana, engleza, spaniola şi latina şi este autorul a numeroase cărţi şi monografii cu teme religioase, dar şi de morală şi filosofie.
În aprilie 2005, Benedict şi-a inaugurat pontificatul cu un discurs dur, în care şi-a exprimat răspicat lipsa dorinţei de a prezenta un program de guvernare.
„Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă supune împreună cu întreaga Biserică, cuvântului şi voinţei Domnului şi de a mă lăsa îndrumat de El, aşa încât să fie El însuşi cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre”, a spus Benedict în faţa a peste 500.000 de credincioşi adunaţi în Piaţa Sfântul Petru din Roma.
Toată lumea se aştepta ca în urma sentimentelor pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a stârnit în inimile credincioşilor, Benedict să nu se ridice la acelaşi nivel. După primul său discurs însă, comentatorii au hotărât totuşi să-i dea credit.
Actualul Papă a stârnit, în cei patru ani de pontificat, reacţii diverse. Conservator, nu s-a ferit să-şi facă publice opiniile pe plan politic şi religios, călcându-i pe urme fostului Suveran Pontif, Ioan Paul al II-lea, dar evitând, pe de altă parte, tradiţiile începute de acesta.
Iar exprimarea liberă a opiniilor i-a atras, nu de puţine ori, contestarea publică. A fost acuzat chiar că a şubrezit influenţa Vaticanului şi că a creat chiar diviziuni în interiorul Biserii Catolice. În 2007, tradiţionaliştii au fost încântaţi atunci când el a făcut o declaraţie care permitea ca liturghia să fie efectuată în limba latină în tot mai multe ocazii.
Papa Benedict al XVI-lea a fost acuzat de cotidianul „The New York Times” că a acoperit, în perioada când Suveranul Pontif era cardinal, abuzurile sexuale comise de un preot american pedofil. Papa a acoperit această afirmaţie spunând că a fost informat târziu, când preotul respectiv era bătrân şi bolnav.
Vaticanul a apărat acţiunea papei Benedict al XVI-lea. Potrivit cotidianului american, cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei în anii '90, ar fi respins urmărirea în justiţie a unui preot acuzat că a violat circa 200 de copii surzi la o şcoală din Wisconsin, între 1950 şi 1970.
Purtătorul de cuvânt al Suveranului Pontif, Federico Lombardi, a trimis cotidianului New York Times un răspuns prin care a ţinut să precizeze faptul că „membrii Congregaţiei au fost sesizaţi, pentru prima dată, abia la sfârşitul anilor '90, după peste două decenii după ce responsabilii diocezei şi poliţiei au fost anunţaţi.
Preotul Lombardi a amintit şi că autorităţile civile americane l-au anchetat pe Murphy în anii '70, în urma acuzaţiilor victimelor sale, dar investigaţia a fost abandonată.
„Este important de subliniat că chestiunea canonică prezentată Congregaţiei nu a avut nicio legătută cu nicio procedură civilă sau penală împotriva preotului Murphy”, se arată în comunicatul remis cotidianului New York Times.
Vaticanul a mai adăpugat faptul că nu a existat nicio informaţie privind aceste abuzuri, deoarece „preotul Murphy era bătrân, bolnav şi trăia în izolare”.
„Congregaţia pentru doctrina credinţei a sugerat ca arhiepiscopul din Milwaukee să ia în calcul să restrângă activităţile religioase ale preotului Murphy şi să ceară clerului să accepte responsabilitatea deplină pentru gravitatea actelor sale”, a încheiat Vaticanul.
În cadrul unei vizite făcute în Africa, Suveranul Pontif a declarat că „SIDA nu poate fi învinsă prin distribuirea prezervativelor, ci este chiar agravată astfel”.„Nu poţi rezolva problema împărţind prezervative.
Din contră, problemele se vor înmulţi”, a spus Benedict al XVI-lea, aflat în drum spre Camerun.
Un alt scandal care a afectat imaginea lui Joseph Ratzinger a pornit de la acuzaţiile făcute de presa internaţională cum că, în tinereţe, actualul Papă ar fi fost ofiţer SS. „Benedict al XVI-lea nu a făcut niciodată parte din Tineretul Hitlerist”, a declarat ca răspuns purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi.
„Doresc să clarific minciunile scrise de presa israeliană şi internaţională. Papa nu a fost niciodată membru al acestei mişcări care avea legături ideologice cu nazismul”, a adăugat Lombardi. Potrivit acestuia, Papa a fost înrolat „împotriva voinţei sale” într-o unitate antiaeriană „pentru apărarea oraşelor”.
În plus, Benedict a vorbit în faţa unei adunări formate din 20.000 de tineri catolici americani, cărora le-a povestit despre faptul că tinereţea sa a fost distrusă de regimul nazist.
„Acest regim l-a interzis pe Dumnezeu, devenind indiferent la tot ceea ce este cu adevărat bun”, a susţinut Papa în faţa auditoriului.
Pentru a întări faptul că a fost înrolat cu forţa în armata hitleristă, Papa a făcut public, prin vocea fratelui său, şi faptul că unul dintre verii săi, bolnav de trisomie (dizabilitate psihică), a fost eutanasiat de nazişti.
Poziţia lui Ratzinger nu a fost la fel de tranşantă într-un alt scandal care a zguduit Biserica Catolică, atunci când au fost publicate anumite declaraţii ale Episcopului Richard Williamson, făcute în urmă cu 20 de ani, în care nega amploarea Holocaustului. El punea sub semnul întrebării moartea a peste şase milioane de evrei şi nega existenţa camerelor de gazare.
La vremea aceea, episcopul alături de alţi prelaţi au fost excomunicaţi de capii Bisericii Catolice. Papa Benedict a revocat excomunicarea celor patru, dar odată cu republicarea declaraţiilor lui Williamson, a izbucnit un scandal de proporţii. Episcopul şi-a cerut scuze, însă acestea nu au fost de ajuns.
Se încarcă comentariile...
