Iluzia urnelor. Cine vrea, de fapt, alegeri rapide în Ucraina și de ce nu sunt posibile
0Zvonul că la Kiev s-ar pregăti alegeri menite să pună capăt războiului sună bine pe hârtie, dar în realitate este, cel puțin deocamdată, o ficțiune convenabilă pentru unii și o diversiune pentru alții.
Săptămâna trecută, cotidinaul Financial Times a livrat o „bombă” mediatică: pe 24 februarie, la patru ani de la invazia pe scară largă a Rusiei, președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar urma să anunțe organizarea de alegeri în luna mai, simultan cu un referendum privind un eventual acord de pace cu Moscova.
Potrivit surselor citate, scrutinul ar trebui să aibă loc până la 15 mai – termen-limită impus, susține publicația, de administrația Donald Trump pentru acordarea unor garanții de securitate. Deși Financial Times are o reputație solidă în materie de dezvăluiri, de această dată relatarea pare să ignore realitățile din Ucraina și constrângerile juridice și logistice evidente.
Întrebat în aceeași zi despre informație, Zelenski a replicat că a aflat despre propriile sale planuri din ziar. Poziția sa este neschimbată: fără garanții de securitate clare și funcționale, discuția despre alegeri este prematură. În plus, 24 februarie este o dată cu o încărcătură simbolică uriașă pentru ucraineni – o zi de doliu și reflecție, nu de calcule electorale.
Parlamentul de la Kiev a prelungit recent legea marțială până la 4 mai. Constituția ucraineană interzice organizarea alegerilor în timpul legii marțiale – o prevedere logică într-o țară bombardată zilnic, unde milioane de cetățeni sunt refugiați sau mobilizați pe front. Nu poți vorbi despre competiție democratică autentică atunci când sirenele antiaeriene întrerup dezbaterile, iar secțiile de vot pot deveni ținte.
Chiar și în ipoteza unui armistițiu, experții estimează că ar fi nevoie de cel puțin șase luni pentru organizarea unui scrutin. Listele electorale trebuie refăcute, secțiile reorganizate, votul în diaspora – unde se află milioane de ucraineni – trebuie asigurat. Este un efort logistic și financiar uriaș, imposibil de comprimat în câteva săptămâni.
Kremlinul bate toba nelegitimității
Între timp, Kremlinul pregătește deja narativul delegitimării. Vladimir Putin susține de luni bune că mandatul lui Zelenski a expirat în 2024 și că acesta ar ocupa ilegal funcția. Constituția ucraineană spune însă limpede că președintele își exercită atribuțiile până la încheierea legii marțiale. Dincolo de ipocrizia evidentă a unui lider care conduce un regim autoritar, problema Moscovei nu este durata mandatului, ci faptul că Zelenski s-a dovedit un adversar mult mai tenace decât se anticipase.
Nici măcar potențialii rivali interni ai președintelui nu par dispuși să ofere Kremlinului concesiile dorite. Timpul politicienilor ucraineni dispuși să negocieze suveranitatea țării pare să fi apus, scrie publicația rusă independentă Novaia Gazeta.
În acest context, ideea că Rusia ar putea influența scrutinul prin organizarea de secții de vot pe teritoriul său pentru ucrainenii refugiați este pur teoretică. Kievul nu ar accepta niciodată o asemenea formulă. Iar refuzul ar deveni, previzibil, pretext pentru nerecunoașterea rezultatelor de către Moscova.
Un rol deloc neglijabil în alimentarea suspiciunilor privind „agățarea de putere” a lui Zelenski îl are emisarul special american Steve Witkoff, perceput de unii drept canal de transmitere a sensibilităților Kremlinului către Casa Albă. Tema a fost preluată inclusiv de Donald Trump, deși Washingtonul nu a formulat oficial vreo condiție explicită privind organizarea de alegeri înaintea unui acord de pace.
Este adevărat că în așa-numitul plan de pace Witkoff–Dmitriev apare o clauză privind organizarea de alegeri după încheierea unui acord, într-un calendar de doar 100 de zile. Dar oricât de mult ar vrea Kievul să demonstreze bunăvoință, există limite obiective. Nouă femei nu pot aduce pe lume un copil într-o lună – iar o democrație nu poate organiza alegeri credibile peste noapte, sub amenințarea rachetelor.
Este posibil ca discuții exploratorii, purtate din dorința de a nu fi percepuți drept obstacol în calea păcii, să fi fost interpretate drept decizii ferme. De aici până la titluri spectaculoase mai e doar un pas.
Societatea ucraineană, profund politizată și pasională, își dorește alegeri. Absența urnelor produce frustrare, iar dezbaterile s-au mutat în mediul online. Dar pentru majoritatea cetățenilor, alegerile înseamnă un lucru esențial: pacea a venit. Votul ar fi semnul revenirii la normalitate, nu un artificiu tactic.
Putin cere alegeri, dar tot ele le face imposibile
Paradoxul este evident: actorul care cere cu insistență alegeri este chiar cel care le face imposibile. Rusia nu doar că nu încheie războiul, dar refuză inclusiv un armistițiu care ar permite negocieri serioase. În decembrie, Putin declara cinic că ar putea „garanta securitatea” în ziua votului, eventual abținându-se de la lovituri în profunzimea teritoriului ucrainean.
Întâlnirile dintre Putin și Trump, inclusiv cea din Anchorage, au arătat cât de ușor pot fi diluate exigențele occidentale. Renunțarea la insistența pentru un armistițiu imediat a oferit Moscovei timp suplimentar pentru ofensiva din Donbas și pentru atacuri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, în plină iarnă.
Nici eșecurile de pe front, nici costurile umane nu au transformat Kremlinul într-un partener mai conciliant. În aceste condiții, scenariul unor alegeri iminente în Ucraina poate fi, realist vorbind, exclus.
Pe 24 februarie nu va începe o campanie electorală. Va începe, mai degrabă, al cincilea an al unui război brutal, în care urna de vot rămâne suspendată între dorința legitimă a unei națiuni și realitatea crudă a frontului.
Se încarcă comentariile...
