Grecia, mina de aur a Europei ?

Din nordul Greciei, de la peninsula Halkidiki, până în sud, pe insula Milos, investitorii în industria minieră au văzut în teritoriul statului elen o adevărată „mină de aur”. Companiile miniere de aur din Grecia îşi vor extinde producţia la 425.000 de uncii în câţiva ani, după ce în 2011 au mărit-o la 16.000 de uncii. De această dezvoltare fără precedent va beneficia atât Grecia, cât şi Europa.

Dacă procedurile sunt accelerate, Grecia ar putea deveni unul dintre cei mai mari producători de aur din Uniunea Europeană până în 2016.

Există însă un număr considerabil de întârzieri birocratice pentru acordarea licenţelor, iar grecii din zonele miniere s-au alăturat protestelor din marile oraşe, atât din cauza nivelurilor salariale tot mai joase, cât şi pentru că exploatarea de aur riscă să provoace daune mediului înconjurător.

Potrivit estimărilor transmise de corporaţiile Eldorado Gold şi Glory Resources pentru ediţia grecească a publicaţiei „Capital”, creşterea impresionată a producţiei ar putea garanta un profit de 757 de milioane de dolari, sumă raportată la preţul aurului din 5 octombrie 2012. Dar au existat şi întârzieri destul de costisitoare.

Steve Sharpe, şeful departamentului de dezvoltare al European Goldfields, a declarat pentru Bloomberg că anii în care a aşteptat din partea guvernului de la Atena licenţa pentru exploatare minieră a complexului de mine „Cassandra” din Halkidiki, întins pe 314 kilometri patraţi, au dus la căderea acţiunilor şi la scăderea valorii acestora, deşi existau cumpărători interesaţi.

„Sub nicio formă nu m-aş mai întoarce în Grecia”, a afirmat Sharpe. Totuşi, întârzierile invocate de reprezentantul European Goldfields sunt, în prezent, mai puţin frecvente după ce criza economică a lovit ţara zeilor din Olimp, fapt ce a determinat guvernul elen să caute investitori pentru a asigura locuri de muncă, în contextul în care rata şomajului a atins recordul de 25.1 %.

Mineritul de aur aşteaptă un impuls, mai ales după aprobarea aşa-zisei proceduri „fast-track”, care accelerează procesul de obţinere a aprobărilor guvernamentale necesare, deşi se confruntă cu rezistenţa grupurilor care apăra mediul, dar şi a altor oponenţi.