Diplomație spirituală. Cum lucrează liderii religioși în spatele scenei războiului din Ucraina

Într-o lume în care diplomația tradițională e tot mai fragmentată, o nouă formă de influență își face simțită prezența: diplomația spirituală. Vizitele recente în Ucraina ale unor lideri religioși influenți și eforturile lor tăcute, dar consecvente, în culisele geopoliticii par să aducă rezultate concrete, scrie, pentru Kyiv Post, jurnalistul polonez Michał Kujawski.

Mark Burns, consilierul spiritual al lui Trump în vizită în Ucraina/FOTO:X

Pastorul Mark Burns, consilier spiritual al fostului președinte american Donald Trump, s-a aflat recent în Ucraina, unde a vizitat inclusiv orașul Krivoi Rog – scena unui atac rusesc recent soldat cu numeroase victime civile, printre care și copii. În timpul vizitei, Burns a cerut continuarea sprijinului militar pentru Ucraina, subliniind că nu este vorba despre o miză politică, ci una profund umanitară. El a denunțat, de asemenea, răpirea a peste 20.000 de copii ucraineni de către forțele ruse, precum și distrugerea a sute de lăcașe de cult.

Evangelicii americani au o voce puternică în spatele ușilor închise din Washington. Iar vizita lui Burns a avut ecou. Nu doar în rândul credincioșilor, ci și la nivel instituțional. La sfârșitul lunii februarie, administrația Trump a retras finanțarea Laboratorului de Cercetare Umanitară de la Universitatea Yale, care documenta deportările de copii ucraineni în Rusia, folosind imagini satelitare și surse deschise. După vizita lui Burns, finanțarea a fost reluată. Coincidență sau nu, este clar că această misiune religioasă a avut o greutate care nu poate fi ignorată.

Munca discretă a rabinul-șef al Ucrainei, Moshe Azman

În imaginile surprinse în timpul vizitei apare și rabinul-șef al Ucrainei, Moshe Azman, o figură tot mai activă pe scena internațională. De la Kiev la Tel Aviv, din Congresul american până în sinagogile Europei, rabinul Azman duce cu el o poveste a rezilienței. Deși nu este diplomat în sensul clasic, nici întâlnirile sale nu sunt strict despre credință. Prezența sa în marile capitale sugerează o muncă discretă, dar valoroasă.

Sprijinul Israelului pentru Ucraina a fost ezitant la începutul invaziei ruse, dar lucrurile s-au schimbat în 2025, când adjuncta miistrului de externe Sharren Haskel a propus un proiect de lege pentru a permite transferul către Kiev al armelor rusești capturate de armata israeliană de la Hezbollah. Poate că rabinul Azman n-a semnat documentul, dar punțile de legătură nu se construiesc doar în săli de conferințe.

O altă poveste emoționantă vine din Polonia, unde rabinul-șef Michael Schudrich a contribuit decisiv la eliberarea unei femei ucrainene, Olena Piech. Aceasta, evreică din Donețk stabilită în Odesa, a fost arestată și torturată de forțele de ocupație ruse în timpul unei vizite la mama sa, grav bolnavă. A fost condamnată pentru „trădare”, un verdict absurd, după cum remarcă și jurnalista Monika Andruszewska, care documentează crimele rusești pentru Centrul Lemkin. Piech a fost umilită pentru că purta o stea a lui David – o ironie crudă, în condițiile în care Rusia acuză constant Ucraina de nazism, dar recurge ea însăși la metodele istoriei întunecate.

Eliberarea Olenei a fost posibilă și datorită implicării unor organizații internaționale precum Comitetul Național ICOM Polonia, Uniunea Europeană, Vaticanul și, evident, rabinul Schudrich. Este o dovadă că, uneori, lumina vine de acolo de unde nu o așteptăm.

Diplomația spirituală nu oprește războiul, dar schimbă destine

Desigur, nu toate vocile religioase sunt aliniate cu principiile morale ale păcii. Pozițiile Papei Francisc și ale Vaticanului sunt tot mai controversate, mai ales atunci când par să răsune ecoul propagandei ruse. Deși Biserica Catolică predică pacea, apelurile la capitulare sau criticile aduse președintelui Zelenski pentru restricționarea Bisericii Ortodoxe Ruse trec linia roșie. Totuși, la firul ierbii, munca tăcută a preoților catolici care ajută comunitățile ucrainene rămâne valoroasă.

Pe de altă parte, Biserica Rusă s-a transformat într-un soi de anexă a serviciilor secrete. A devenit cunoscută pentru achiziții de terenuri în zone strategice, precum coasta Norvegiei, și pentru sprijinul declarat față de război și de figura patriarhului Kirill – mai aproape de spionaj decât de spiritualitate.

Diplomația spirituală nu oprește războiul, dar schimbă destine. Atinge inimile oamenilor, influențează deciziile politice și construiește punți între lumi altfel paralele. Vizita pastorului Burns și implicarea tăcută a rabinilor Azman și Schudrich ne reamintesc că uneori, în lupta pentru adevăr și dreptate, harul face diferența, subliniază jurnalistul polonez.