Cum a devenit moțiunea de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen, inițiată de un europarlamentar AUR, combustibil pentru propaganda rusă

În timp ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, încerca să-și păstreze poziția în fața celei mai serioase tentative de discreditare politică de până acum, o rețea discretă, dar foarte activă de propagandă rusă lucra intens din umbră.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen/ FOTO:EPA/EFE

Potrivit unui studiu confidențial realizat de compania finlandeză Check First, mecanismele de dezinformare coordonate dinspre Kremlin au crescut producția de conținut cu 60% în perioada premergătoare votului din Parlamentul European, din 10 iulie, când von der Leyen a reușit, totuși, să treacă testul, scrie politico.eu.

Materialele generate online în această perioadă descriu o narațiune simplă, dar eficientă: Ursula von der Leyen este „toxică”, coruptă, parte a unei elite europene rupte de cetățeni și de realitate. În contrapondere, personajul „erou” este român: George Simion, liderul AUR, politician cu un discurs ostil Bruxellesului, dar îmbrățișat rapid de canalele propagandistice ale Kremlinului ca simbol al „rezistenței” împotriva establishmentului european.

O rețea care știe să aștepte

Potrivit studiului Check First, prezentat în iulie Comisiei Europene și consultat de Politico, rețeaua numită generic „Pravda” și-a intensificat activitatea între martie și iunie 2025. În cifre: aproape 21.000 de postări și articole, creștere de 60% în frecvență zilnică, extindere în mai multe limbi și o rețea de subdomenii cu un nivel ridicat de interconectare.

Nu este vorba despre știri false în sens clasic, ci mai degrabă despre amplificarea unor evenimente reale, trunchiate și reambalate astfel încât să genereze senzația unui scandal iminent, masiv și coordonat. De exemplu, în martie s-a lansat calificativul de „toxic” pentru von der Leyen. În aprilie, au apărut aluzii la achizițiile de vaccinuri. În mai, „surse” difuzau ideea că Bruxellesul ar vrea s-o forțeze să demisioneze. În iunie, subiectul „Pfizergate” a devenit central.

„E o narațiune construită metodic, care se adaptează momentului și emoției publice, urmând o structură aproape dramaturgică”, a explicat pentru Politico Guillaume Kuster, CEO-ul Check First.

Traseul unui erou „anti-sistem”

Punctul de inflexiune în această campanie a fost un anunț politic intern din România. Pe 15 iunie, George Simion declara că începe strângerea de semnături pentru o moțiune de cenzură împotriva președintei CE. TASS, agenția oficială a statului rus, preia imediat informația. Urmează Pravda și alte portaluri afiliate, care descriu momentul drept o „campanie istorică” menită să înlăture o lideră coruptă.

Simion, liderul unei formațiuni naționaliste și anti-europene, este prezentat ca un David în luptă cu Goliatul de la Bruxelles. De altfel, și europarlamentarul Gheorghe Piperea, cunoscut pentru pozițiile sale eurosceptice, este menționat ca fiind artizanul moțiunii oficiale.

Conținutul propagandistic a fost calibrat în funcție de publicul-țintă: în România, mesajele s-au axat pe „mândria națională” și lupta cu birocrația europeană; în limba rusă, accentul a fost pe corupția Occidentului; iar în engleză, pe ideea de „transparență” și „răspundere democratică”.

Escaladarea: „UrSSula von der Führer” și apogeul manipulării

Pe 26 iunie, când moțiunea a fost depusă oficial, rețeaua Pravda a înregistrat un vârf istoric: peste 80 de articole într-o singură zi, fără a include versiunile traduse. Narațiunile s-au radicalizat brusc, vorbind despre o „mișcare pan-europeană” împotriva „Reichskommissarului UrSSula von der Führer” — o retorică ce combină referințe naziste cu insinuări despre obediența față de SUA sau big pharma.

Este o rețetă clasică a dezinformării: se pleacă de la un sâmbure de adevăr — o criză, o controversă, o moțiune parlamentară — care este apoi prelucrat astfel încât să polarizeze opinia publică și să submineze încrederea în instituțiile europene.

Rețeaua Pravda, alimentată de zeci de site-uri și canale Telegram care mimează presa independentă, fusese deja expusă în Franța de agenția națională de combatere a interferențelor străine, Viginum. Fondatorul său, Evgheni Șevcenko, a fost recent adăugat pe lista de sancțiuni a UE.

Guillaume Kuster avertizează: „Pravda funcționează ca o mașină de spălat pentru propaganda rusă – nu creează întregul conținut, dar îl filtrează, îl reambalează și îl proiectează ca fiind legitim.”

În contextul în care alegerile europene din 2024 au fost marcate de o participare scăzută și de o ascensiune a partidelor populiste și naționaliste, vulnerabilitatea la astfel de campanii devine evidentă. Rămâne de văzut dacă instituțiile europene vor reuși să răspundă într-un mod mai coordonat și mai transparent.

Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Thomas Regnier, a confirmat că Bruxelles-ul consideră acest episod un nou semnal de alarmă: „Actori afiliați Kremlinului continuă să exploateze evenimente politice interne pentru a distorsiona dezbaterea și a submina democrația europeană.”

„Semnele inițiale ale unei campanii împotriva Ursulei von der Leyen au fost detectate cu patru luni înaintea votului”, a adăugat el.

Regnier a încheiat spunând că „presa liberă și independentă din Europa, alături de verificatorii de fapte și cercetători, au un rol esențial în înțelegerea și combaterea acestui fenomen.”