Contraofensiva ucraineană se face „la picior, ca-n Primul Război Mondial“. Armamentul care ar schimba soarta atacului

Rușii au împânzit sute de hectare de terenuri agricole din Ucraina cu mine din metru în metru, astfel că înaintarea se face foarte greu, la picior - explică expertul în securitatea europeană Iulia Joja. Într-o ofensivă modernă s-ar folosi bombardiere, dar ucrainenii nu au.

Ucrainenii înaintează la pas cu pierderi mari. FOTO Profimedia

Iulia Joja, care predă Securitate europeană la două universităţi din Washington şi la Institutul Diplomatic al SUA, explică pentru „Adevărul“ de ce nu merge ofensiva ucraineană așa cum ne-am fi așteptat.

Experta susține că o tactică actuală pentru a trece de câmpurile de mine montate de ruși este bombardarea zonei și apoi înaintarea infanteriei. Problema este că ucrainenii nu au bombardiere și sunt șanse mici să primească.

Adevărul: Ce se întâmplă cu contraofensiva ucraineană? Ritmul în care se avansează este foarte lent vis-a-vis de așteptările existente înainte de începerea atacului, unii o califică drept un eșec. Cum vedeți situația?

Iulia Joja: Din păcate, vedem că încet, încet se formează un oarecare consens, cel puțin la nivel politic, până și președintele Zelenski a recunoscut, conform căruia contraofensiva merge mai încet decât ar fi de dorit. Sunt experții militari și din serviciile secrete, inclusiv, așa cum am văzut recent, șeful serviciului de inteligență britanic, care spun că rămân în continuare optimiști.

Experții amintesc că o contraofensivă este foarte dificil de executat. În primul rând, realitatea pe care o văd eu este că suntem în doar la prima lună din cele trei în care este posibila contraofensiva, până începe sezonul ploios în Ucraina. Asta înseamnă că suntem la o treime din durata contraofensivei.

Cred că este prea devreme ca după o lună să putem să tragem orice fel de concluzii și în ceea ce privește ofensiva: În plus, știm că strategia s-a schimbat deja o dată, dar avem foarte multe necunoscute din punct de vedere tactic, strategic și din punct de vedere politic, pentru a putea trage concluzii.

Un iad de mine rusești

- Există relatări ale generalilor ucraineni care susțin că este un adevărat iad acolo, cu câmpuri de mine și nenumărate tranșee. Care crezi că sunt cele mai mari probleme în calea avansării rapide a ucrainenilor?

Pe parcursul ultimelor 9 luni, din vara trecută să spunem așa, rușii au construit sisteme de apărare pe teritoriul ucrainean care arată în felul următor: pe un câmp, utilizat înainte pentru agricultură, de sute de metri uneori kilometri, au fost instalate mine la o distanță între 30 de centimetri și 1 metru, dacă puteți să vă imaginați acest lucru.

Între aceste câmpuri agricole minate extrem de des pe o suprafață extrem de mare sunt copaci. Câmpurile agricole sunt separate cu copacii cu drum între ele. Între aceste rânduri de copaci sunt tranșeele, singurele zone în care se poate avansa cu să spunem un tanc sau un vehicul blindat fără a da mine.

Singurul element care poate să avanseze sunt acele echipamente anti-mine de care ucrainenii dispună într-o foarte mică măsură. Asta așteptăm acum, mai multe livrări de astfel de echipamente din Occident, pentru că sunt clar insuficiente dacă ne gândim la suprafața enormă a frontului.

În aceste tranșee dintre copaci se află soldații. Prin aceste tranșee pline de soldați și de echipamente trebuie să avanseze ucrainenii pentru a pe a recupera orice metru de teritoriu. De aceea, au recuperat de abia aproximativ 9 kilometri din 100 de kilometri metri pătrați, o zecime, pentru că trebuie să treacă practic prin aceste tranșee.

Ucrainenii nu au niciun bombardier

- Cum ar proceda generalii din NATO într-o asemenea situație?

Noi le cerem ucrainenilor să facă niște progrese substanțiale, cu instrumente într-un tip de luptă tactică în care NATO nu s-ar angaja niciodată. Dacă sunt întrebați militari americani, cum ar proceda în asemenea situații, dacă ar fi locul ucrainenilor, cu echipamentul necesar, cu resursele pe care le au ucrainenii la dispoziție, cum ar progresa ei pe câmpul de luptă? Răspunsul este „nu am progresa, nu ne-am angaja în luptă. Am distruge mai întâi zonele minate cu bombardiere.” Ucrainenii nu au niciun bombardier. Ne așteptăm ca ei să facă niște lucruri pe care noi nu le-am face niciodată.

- Există șanse să primească bombardiere?

Nu au și nici nu s-a pus problema să aibă acces. Acestea pot fi echipate pentru a ajunge pe o rază foarte lungă, deci ar ajunge ușor la teritoriul rus și noi știm că aici Occidentul are rețineri foarte mari. Dacă vor primi, va mai dura foarte mult și șansele sunt foarte mici pentru că un asemenea bombardament costă o avere dacă ne gândim la suprafața frontului. Și pentru Occident, asemenea costuri ar fi extrem de mari.

Situația aceasta explică de ce s-a avansat atât de greu și de ce avem o rată crescută de pierderi umane, cât și în ceea ce privește pierderile de echipament.

Nici tancurile nu mai pot fi folosite, prin aer nu au echipamentele. Singura modalitate este să avanseze printre acei copaci, unde sunt tranșeele. Sunt lupte pentru fiecare metru, se avansează la picior ca să zic așa, ca în primul război mondial, poate și mai rău.

- În acest context în care șansele să primească bombardiere sunt minime, cum pot să compenseze ucrainenii?

Este o combinație de multe echipamente, de multe tipuri de echipament și de muniție, care să vină în mod constant: cât mai multe avioane de luptă care pot îmbunătăți semnificativ situația la nivel strategic, cât mai multă muniție, și știm că Occidentul are o mare problemă în ceea ce privește producția de suficientă muniție, atât în Europa cât și în Statele Unite, de aici și decizia Statelor Unite de a trimite arme de dispersie.

Muniția nu este niciodată suficientă. Ne amintim că anul trecut, rușii au avut de câteva ori mai multă muniție comparativ cu ucrainenii. De la arme mici la capacități de luptă pe rază medie și lungă, toate sunt folosite într-o anumită măsură și e întotdeauna nevoie de mai mult pe câmpul de luptă. Pe de o parte, avem lupta pentru fiecare metru de teren, iar pe de altă parte știm că o parte e foarte importantă a contraofensivei sunt loviturile strategice în centrele de logistice, liniile de transport ale rușilor, cum am văzut mai ales la începutul contraofensivei.

„Dacă primeau în toamnă ajutor, nu eram aici”

- Care este schimbarea majoră în ajutorul necesar pentru ucraineni?

Singura schimbare în ceea ce privește nevoia de capabilități și de muniție față de toamna sau iarna trecute, ar fi echipamentele anti-mine, care să poată facilita un risc foarte scăzut în ceea ce privește posibile victime și progresul ucrainenilor pe câmpul de luptă. Deci ăsta ar fi singura modificare semnificativă, dar rămâne nevoia disperată de armament și minuție din partea partenerilor Europa și Statele Unite.

Problema per ansamblu de care se vorbește deja foarte mult este faptul că noi în Occident nu ne declarăm, nu ne considerăm într-un război direct cu Rusia pentru că nu suntem, dar asta ne-a oprit sau ne-a încetinit în a crește rata de producție de echipament și muniție. Nu este suficient cât producem, pentru că noi producem ca și cum ar fi -pe timp de pace.

Ceea ce producem trebuie să se ducă în Ucraina, pentru că ei nu sunt de tip de pace și frontul este foarte lung. Noi în continuare nu am crescut suficient rata de producție de muniție.

Cu cât se întârzie mai mult ajutorul decisiv cu muniție și armament al Occidentului, cu atât va fi mai greu să fie eliberată Ucraina. Dacă primeau în toamnă ajutor puternic, nu eram în situația asta. Fiecare zi care trece schimbă datele problemei și face mai grea eliberarea.