Confuzia NATO. Scenariile unui posibil război al Rusiei în Europa, un adevărat joc Tetris de planificare pentru strategii alianței

Scenariile și calendarele pentru posibilele obiective de război ale Moscovei în Europa sunt un adevărat joc Tetris de planificare a strategilor militari ai alianței, susține Franz-Stefan Gady , cercetător la Institutul Internațional de Studii Strategice, într-o analiză pentru Foreign Policy.

În Europa, nu trece o săptămână fără un alt avertisment dur cu privire la potențialul în creștere al unui atac rusesc asupra unui membru al Uniunii Europene, mai ales dacă Ucraina pierde războiul.

„Trebuie să ținem cont de faptul că Vladimir Putin ar putea chiar să atace o țară NATO într-o zi”, a declarat ministrul german al apărării Boris Pistorius pentru ziarul Tagesspiegel în ianuarie.

Cu două luni mai devreme, el a avertizat că Germania trebuie să devină „capabilă să ducă un război”. Comandantul șef al armatei suedeze, generalul Micael Bydén, i-a îndemnat în mod similar pe suedezi să „se pregătească pentru război”, în timp ce șeful armatei Regatului Unit le-a spus britanicilor că fac parte dintr-o „generație de dinainte de război” care ar putea fi nevoită să lupte împotriva Rusiei într-un viitor nu atât de îndepărtat. Frica a fost declanșată în Europa de potențialul candidat republican la președinție, Donald Trump, care a declarat într-un miting de campanie că îi va „încuraja” pe ruși „să facă orice dracu își doresc” cu orice membru NATO european care nu cheltuiește suficient pentru apărare.

Aceste declarații au fost de obicei însoțite de o serie de estimări cu privire la cât de repede poate Rusia să regenereze forțele și echipamentele pierdute în Ucraina pentru a ataca o țară NATO. Pistorius crede că acest lucru va dura „cinci până la opt ani”, în timp ce șeful în funcție al serviciilor de informații militare estoniene a estimat că Rusia ar putea fi din nou pregătită pentru război în termen de patru ani. „Nu poate fi exclus ca într-o perioadă de trei până la cinci ani, Rusia să testeze articolul 5 și solidaritatea NATO”, a spus ministrul danez al apărării. Agenția de securitate națională a Poloniei consideră că Rusia ar putea ataca NATO în termen de trei ani.

Aceste declarații publice sunt menite să stimuleze Europa să acționeze când vine vorba de capacitatea bătrânului continent de a se apăra împotriva viitoarelor agresiuni militare și de a sprijini descurajarea. Și au efect. Mai mult de 80 la sută dintre germani, de exemplu, sunt în favoarea înarmării, după decenii în care și-au neglijat armata.

Dar toate aceste îndemnuri de a se pregăti pentru un potențial război cu Rusia ridică întrebarea: pentru ce, mai exact, se pregătește Rusia? Și, la rândul său, ce trebuie să facă Europa pentru a fi pregătită pentru diverse situații?

Balticii, veriga slabă?

Prioritatea principală a NATO în ceea ce privește un viitor război convențional cu Rusia rămâne apărarea țărilor baltice care se învecinează direct cu Rusia: Estonia, Letonia și Lituania. Planificatorii de război ai blocului prevăd diverse scenarii: forțele ruse ar putea depăși Țările Baltice într-o invazie la scară largă sau ar putea ocupa bucăți mai mici de teritoriu pentru a testa și submina dorința NATO de a apăra un mic stat de frontieră împotriva Rusiei cu arme nucleare - în special dacă nu mai este clar dacă Statele Unite mai sunt angajate să apere Europa. Pentru a face planificarea mai dificilă, o campanie rusă ar putea implica orice combinație de atacuri convenționale, amenințări nucleare pentru a descuraja NATO să vină în ajutorul țării atacate și măsuri neconvenționale, cum ar fi atacuri cibernetice, dezinformare și sabotaj la diverși membri NATO pentru a slăbi hotărârea alianței.

În contextul unei ocupații a țărilor baltice, planificatorii militari NATO au luat în considerare și modul în care Rusia ar putea ataca sau ocupa defileu Suwalki, un coridor geografic de-a lungul graniței lituano-polone care se întinde pe aproximativ 100 de kilometri între Belarus și exclava rusă Kaliningrad pe Marea Baltica. În caz de război, forțele ruse ar putea ocupa această porțiune de pământ, despărțind Estonia, Letonia și Lituania de restul NATO. O astfel de mișcare militară convențională ar putea fi susținută de „măsuri active” care stârnesc probleme în rândul etnicilor ruși din țările baltice, slăbind și mai mult poziția NATO în regiune.

Presupunerea implicită în aceste scenarii este că Moscova intenționează să testeze coeziunea NATO și să rezolve printr-o variantă a strategiei „de escaladare pentru deescaladare”. Ideea este că Rusia va ocupa rapid teritoriul NATO într-unul sau mai multe dintre statele baltice, va prezenta asta alianței cu un fapt împlinit și apoi va forța blocul să dea înapoi în fața amenințărilor nucleare. Dacă NATO acceptă, credibilitatea sa va fi distrusă definitiv. Acest scenariu ar putea include utilizarea timpurie de către Rusia pe câmpul de luptă a armelor nucleare tactice cu randament redus pentru a constrânge NATO să pună capăt ostilităților.

Incertitudinea rezultatului războiului Rusia-Ucraina

La această varietate de scenarii convenționale, nucleare și hibride, se adaugă incertitudinea cu privire la rezultatul războiului Rusia-Ucraina, întrebări despre amploarea dezvoltării apărării Moscovei și capacitatea de rearmare și confuzia continuă în Occident cu privire la bugetele apărării, dimensiunea forțelor, și viitorul angajament al SUA față de alianță, iar rezultatul este un adevărat joc Tetris de planificare a alianței.

Fiecare dintre aceste scenarii ar necesita capacități militare (și non-militare) și dimensiuni diferite ale forțelor atât pe partea rusă, cât și pe cea a NATO. O complicație suplimentară a planificării NATO este aceea că țările membre individuale evaluează amenințarea Rusiei în mod diferit, în funcție de factori precum proximitatea geografică și propriile capacități militare. Pentru Rusia, ar fi mult mai ușor să reconstruiască o putere militară suficientă pentru a copleși țările baltice cu capacitățile lor militare minuscule decât pentru o campanie terestră prelungită împotriva forțelor poloneze din Polonia - poate ajutată de Germania - pentru a cuceri și apăra culoarul Suwalki.

Cerințe de apărare diferite

Cerințele de apărare împotriva războiului hibrid sunt foarte diferite de cele pentru a contracara atacurile armate pe scară largă în teritoriul NATO. Ambele sunt o preocupare de top pentru statele baltice și pentru Polonia, deși țările care nu se învecinează imediat cu Rusia sunt mai îngrijorate de prima decât de o invazie reală. Concentrarea Berlinului asupra amenințărilor hibride, la rândul său, poate ajuta la explicarea ritmului lent în care reconstituie forțele militare convenționale ale Germaniei. La doi ani de război al Rusiei, îi este încă dificil să desfășoare o singură brigadă pregătită pentru luptă în Lituania până în 2027.

Având în vedere scenariile și percepțiile amenințărilor atât de diferite în cadrul NATO, este dificil pentru bloc să vină cu un calendar comun realist pentru momentul în care forțele ruse ar putea fi pregătite să reprezinte o amenințare dincolo de Ucraina. Cel mai important pentru planificarea apărării occidentale, rămâne neclar când vor înceta operațiunile de luptă majore ale Rusiei în Ucraina și ce pierderi de trupe și echipamente va fi suferit Rusia până atunci. Alte întrebări includ ce poate reconstrui Rusia, ce poate finanța având în vedere dimensiunea economiei sale, ce tehnologii poate accesa și dacă poate genera resursele umane necesare atât în ​​industria de apărare, cât și în armată. Cu privire la toate aceste puncte, există dezbateri aprinse în comunitățile occidentale de analiști și informații, susține Franz-Stefan Gady , în Foreign Policy.