Avioanele sovietice ale Bulgariei, o potenţială breşă în forţele NATO
0
Dependenţa Sofiei de Moscova în materie de piese pentru aparatele sale de zbor şi implicarea relativ firavă a partenerilor săi occidentali în ameliorarea situaţiei poate crea probleme pe flancul de est al Alianţei Nord-Atlantice.
Ministerul bulgar al Apărării a anunţat recent o licitaţie pentru companiile ruse şi belaruse de stat în vederea revizuirii aeronavelor sale de zbor Su-25, aceasta fiind cea mai recentă acţiune a Sofiei din ultimii zece ani de a-şi înlocui echipamentul care datează încă din perioada comunistă.
Iniţiativa Bulgariei arată însă că liderii SUA şi NATO nu iau măsuri suficiente pentru a sprijini tranziţia acestei ţări spre alianţa occidentală, consideră cercetătorul specializat în evoluţiile instituţionale din Europa de Est şi Africa Theodoros Papadopoulos.
Într-un articol publicat de portalul eurasiareview.com, acesta subliniază că deşi Bulgaria a luptat din răsputeri pentru a-şi alinia capacităţile defensive la standardele Alianţei Nord-Atlantice încă din 2004, când a aderat la NATO, flota sa aeriană constă în special din avioane sovietice Su-25 şi MiG-29.
Cu toate că NATO cere Bulgariei să aibă cel puţin o escadrilă de 12 avioane capabile de luptă, dintre cele 16 aeronave ale Forţei Aeriene Bulgare, numai şapte se ridică la standardele cerute.
În aceste condiţii, în februarie 2016, Parlamentul bulgar a autorizat Alianţa să contribuie la protejarea spaţiului său aerian.
Situaţia s-a înrăutăţit în octombrie 2017, când piloţii au refuzat să zboare cu avioane MiG-29 din cauza temerilor legate de siguranţa acestora.
Între Vest şi Est
Guvernele bulgare care s-au succedat de-a lungul timpului au avut aceeaşi dilemă - este mai bine să investească în repararea echipamentelor din epoca sovietică sau să cumpere altele costisitoare de la partenerii NATO?
Cert este că, în condiţiile în care Bulgaria depinde de Rusia în privinţa pieselor şi a mentenanţei, se creează un lanţ vulnerabil. Fiecare motor ce trebuie înlocuit de bulgari trebuie să fie certificat de corporaţia rusească MiG, iar furnizarea de echipament depinde şi de relaţiile dintre Sofia şi Moscova.
Dar şi achiziţionarea de aeronave occidentale s-a dovedit problematică. În ciuda unor eforturi de a încheia acorduri în acest sens cu producători occidentali, Sofia s-a văzut adesea nevoită să dea înapoi.
Pe de o parte, a fost vorba despre bani, care sunt departe de a-i prisosi Sofiei. De altfel, Bulgaria, la fel ca alte ţări NATO din Balcani, nu-şi îndeplineşte angajamentul de a aloca 2% din produsul său intern brut (PIB) pentru cheltuielile de apărare.
Pe de altă parte, au apărut întârzieri în reforma militară ca urmare a luptelor interne. Preşedintele bulgar cu vederi pro-ruse Rumen Radev, din cadrul partidului socialist de opoziţie şi fost şef al forţelor aeriene, a fost acuzat indirect în octombrie de partidul conservator GERB, aflat la guvernare, că încearcă să împiedice achiziţia unor avioane F-16 second-hand din SUA şi Portugalia. Cu Radev în fruntea comitetului care supervizează achiziţia, forul a subminat demersul, aparent fără nicio bază legală, impunând cerinţe suplimentare şi încălcând astfel planul iniţial de investiţii.
Încleştaţi în lupte politice
Aceste tensiuni au reapărut anul acesta. În iunie, Parlamentul bulgar a autorizat cheltuirea a două miliarde de dolari pentru achiziţionarea a 16 avioane şi a 150 de vehicule de luptă. Ministerul Apărării de la Sofia a cerut oferte din şapte ţări - SUA, Portugalia, Italia, Franţa, Suedia, Germania şi Israel. Însă, în iulie, Radev i-a acuzat pe oficialii GERB că au trimis o delegaţie la Washington condusă de ministrul adjunct al Apărării, un gest incorect, în opinia lui, faţă de celelalte state care pregăteau oferte.
Totuşi, aceste lupte privind flota aeriană de apărare nu sunt deloc o surpriză, punctează Papadopoulos, adăugând că relaţia complicată dintre Sofia şi Moscova datează din timpul Războiului Rece.
O dovadă în acest sens este şi situaţia problematică a sectorului energetic din Bulgaria, Sofia oscilând la acest capitol între Est şi Vest.
Pentru ca lucrurile să devină clare măcar în domeniul apărării, consideră Theodoros Papadopoulos, Washingtonul ar trebui să reanalizeze cât de mare ar trebui să fie sprijinul financiar pe care îl oferă ţărilor care doresc să cumpere echipament american.
Programul american de finanţare militară externă a prevăzut în ultimii ani doar aproximativ 40 de milioane de dolari pentru pentru toate cele nouă state NATO din blocul estic, iar în contextul în care Moscova se arată generoasă, Washingtonul, afirmă specialistul, ar trebui să fie mai puţin rigid.
Se încarcă comentariile...
