Austria neutră se gândește să intre în NATO, pe fondul amenințărilor Rusiei
0După aproape șapte decenii de neutralitate constituțională, Austria începe să se întrebe dacă acest statut mai este suficient într-o lume în care războiul a revenit pe continent. Declarațiile recente ale ministrului de Externe, Beate Meinl-Reisinger, publicate într-un interviu pentru cotidianul german Die Welt, deschid una dintre cele mai sensibile dezbateri din politica austriacă de după 1955: ar trebui țara să ia în considerare aderarea la NATO?
Neutralitatea Austriei nu este o alegere simbolică sau o simplă tradiție diplomatică – ea este ancorată în Constituție, ca rezultat direct al negocierilor postbelice. În schimbul retragerii trupelor străine și a recunoașterii suveranității statului austriac, Uniunea Sovietică a impus această condiție, acceptată de celelalte trei puteri aliate – SUA, Marea Britanie și Franța. Ecourile acelui compromis istoric, bazat pe promisiuni reciproce de neamestec și respect al integrității teritoriale, rezonează astăzi amar, într-o Europă unde Ucraina – și ea beneficiară a unor „garanții” occidentale – sângerează în fața agresiunii ruse.
„Neutralitatea, de una singură, nu ne va proteja,” a spus ministrul Meinl-Reisinger, răspunzând la o întrebare despre apelul directorului Academiei Diplomatice din Viena, Emil Brix, privind o posibilă candidatură a Austriei la NATO. „Ceea ce ne protejează, în acest context de insecuritate globală și agresivitate crescândă din partea Rusiei, este investiția în propriile capacități de apărare, dar și în parteneriate.”
Neutralitatea austriacă, reinterpretată în ultimii ani
Este o poziție prudentă, dar fermă. Austria nu are, în acest moment, nici sprijin politic în parlament, nici susținere populară suficientă pentru a lansa un demers oficial de aderare la Alianță. Dar faptul că subiectul este pus pe agendă denotă o schimbare de paradigmă – una vizibilă deja în cazul altor state anterior neutre, precum Finlanda și Suedia, care au făcut pasul decisiv spre NATO după invazia Ucrainei.
Ministrul austriac avertizează și asupra unui pericol psihologic: „Să credem că, dacă nu supărăm pe nimeni, nimeni nu ne va răni, este o naivitate. Lumea nu mai funcționează după astfel de iluzii.”
Neutralitatea austriacă a fost deja reinterpretată în ultimii ani, mai ales prin participarea la programul NATO Partnership for Peace (PfP) și prin implicarea în misiuni militare internaționale în Balcani, Afganistan sau în cooperări operaționale. În februarie, Comandamentul Forțelor Aliate din Brunssum (JFCBS) a recunoscut oficial contribuția de 30 de ani a Austriei la aceste misiuni multilaterale, semn că granițele neutralității sunt mai flexibile decât par pe hârtie.
Cu toate acestea, în discursul public din Austria persistă ideea că implicarea directă într-o alianță militară ar aduce mai multe riscuri decât avantaje. Dar și aici, contextul se schimbă: războiul din Ucraina devine din ce în ce mai brutal, iar costurile umane pentru Rusia cresc.
„La un moment dat, sicriile se vor aduna în Rusia și nu va mai exista cale de întoarcere,” a spus Beate Meinl-Reisinger, referindu-se la pierderile armatei ruse și la presiunea internă care se acumulează, în ciuda propagandei de stat.
Ministrul a mai afirmat că Vladimir Putin a ignorat oportunități de compromis oferite „pe tavă”, inclusiv de președintele american Donald Trump, care i-ar fi propus, potrivit unor surse, concesii teritoriale în estul Ucrainei și în Crimeea. Dar Kremlinul, susține ea, pariază totul pe intensificarea brutală a războiului.
Într-un interviu recent, președintele Finlandei, Alexander Stubb, a numit decizia sa de a adera la NATO „o chestiune de supraviețuire”. „A rămâne în afara NATO ar fi însemnat să stăm goi, afară, la minus 20 de grade,” a spus el. Răspunsul Finlandei și al Suediei reflectă poate o întrebare care începe să se contureze și la Viena: mai este neutralitatea un scut credibil într-o lume unde granițele se negociază cu tancul?
Se încarcă comentariile...
