Apropierea lui Mark Rutte de Trump tensionează NATO
0Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a reușit recent să detensioneze o criză majoră legată de Groenlanda, după ce l-a convins pe Donald Trump să renunțe la amenințările privind anexarea teritoriului. Însă, în Europa, tot mai multe voci se întreabă care este costul acestei strategii.
De la preluarea mandatului, Rutte pare să aibă o misiune dominantă: să evite cu orice preț o ruptură între Statele Unite și alianța nord-atlantică, într-un moment în care Donald Trump pune din nou sub semnul întrebării angajamentele Washingtonului față de Europa.
Această abordare îl aduce însă într-un conflict tot mai vizibil cu unele capitale europene, inclusiv cu lideri alături de care a colaborat ani la rând ca prim-ministru al Olandei. Deși criza Groenlandei a fost, pe termen scurt, dezamorsată, tensiunile interne din NATO au ieșit la suprafață, scrie politico.eu.
Luni, în Parlamentul European, Mark Rutte a apărat fără echivoc rolul dominant al Statelor Unite în alianță. „Dacă cineva crede că Uniunea Europeană sau Europa, ca întreg, se poate apăra fără SUA, să continue să viseze”, le-a spus el eurodeputaților. „Nu se poate.”
Reacțiile nu au întârziat. Ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a replicat pe rețeaua X că „europenii pot și trebuie să își asume propria securitate”, subliniind importanța așa-numitului pilon european al NATO.
Nathalie Loiseau, fost ministru francez pentru afaceri europene și actual eurodeputat, a calificat momentul drept „rușinos”. „Nu avem nevoie de un admirator al lui Trump. NATO trebuie să găsească un echilibru între eforturile SUA și cele europene”, a spus ea.
Și mai direct a fost eurodeputatul spaniol Nacho Sánchez Amor, care l-a întrebat pe Rutte dacă este „ambasadorul Statelor Unite pe lângă NATO” sau secretarul general al alianței, menit să reprezinte toate statele membre.
Disputa scoate la iveală o falie tot mai adâncă în interiorul NATO: convingerea lui Rutte că menținerea lui Trump de partea alianței este esențială pentru supraviețuirea acesteia și îngrijorarea crescândă a europenilor că această strategie subminează autonomia și coeziunea internă a organizației.
Potrivit mai multor diplomați și oficiali NATO, citați sub protecția anonimatului, Rutte este apreciat ca un bun gestionar al crizelor și este creditat pentru calmarea tensiunilor legate de Groenlanda. În același timp, mulți consideră că abordarea sa a amplificat neliniștea privind viitorul pe termen lung al alianței.
Un diplomat NATO a descris episodul Groenlandei drept „dăunător”, afirmând că strategia secretarului general este una de tip „pansament”, care a „îndepărtat aliați”. „Suntem o alianță a 32 de state, nu un club SUA plus 31”, a spus acesta.
Mai egali decât alții
Deși Rutte insistă că reprezintă toate statele membre, prioritatea sa rămâne clară: prevenirea unei retrageri americane din Europa sub un nou mandat Trump. Această concentrare a atras critici potrivit cărora alte responsabilități ale funcției sale sunt trecute în plan secund.
Chiar și succesul de la forumul de la Davos, din ianuarie, unde Trump a renunțat temporar la retorica privind Groenlanda, a stârnit semne de întrebare. Unii se tem că este vorba doar de o pauză tactică și că ambițiile SUA în Arctica ar putea reveni.
„Ce înțelegere ați făcut cu președintele Trump?”, l-a întrebat eurodeputatul ecologist Villy Søvndal, fost ministru de Externe al Danemarcei. „Ați avut un mandat pentru a negocia în numele Groenlandei și al Danemarcei?”
Rutte a respins acuzația, afirmând că nu a depășit limitele atribuțiilor sale și că nu a negociat în numele niciunui stat.
Totuși, apropierea excesivă de Trump riscă să afecteze credibilitatea NATO. Alianța nu se bazează doar pe Articolul 5, care prevede apărarea colectivă, ci și pe angajamente de cooperare economică și consolidare a capacităților militare. Amenințările lui Trump privind tarife comerciale și Groenlanda sunt văzute de unii diplomați ca o încălcare a acestor principii.
În apărarea sa, un oficial NATO a declarat că Mark Rutte, asemenea predecesorilor săi, este convins că securitatea colectivă este cel mai bine garantată prin cooperarea strânsă dintre Europa și America de Nord în cadrul NATO.
Strategia Trump
În pofida criticilor, Rutte continuă să îl laude public pe Trump, susținând că acesta a fost un factor pozitiv pentru alianță. Anul trecut, NATO a convenit asupra creșterii cheltuielilor militare până la 5% din PIB până în 2035, o decizie pe care Rutte spune că nu ar fi fost posibilă fără presiunea Washingtonului.
Casa Albă împărtășește această evaluare. Un purtător de cuvânt a declarat că Trump „a făcut mai mult pentru NATO decât oricine” și că relația sa cu Mark Rutte este una „foarte bună”.
Abordarea pragmatică a lui Rutte este rezultatul celor 14 ani petrecuți la conducerea unor coaliții politice dificile în Olanda. Potrivit unei biografii publicate în 2020, el a înțeles rapid că, în relația cu Trump, lingușirea publică este adesea un instrument eficient.
În privat, spun apropiații săi, Rutte ar fi mai direct. Însă menținerea consensului între toate cele 32 de state membre rămâne o sarcină aproape imposibilă.
Deși NATO a supraviețuit crizei Groenlandei, riscurile nu au dispărut. Unii analiști avertizează că satisfacerea constantă a ego-ului lui Donald Trump ar putea încuraja revendicări și mai îndrăznețe în viitor.
„Ignorarea orgoliului lui Trump este periculoasă”, spune politologul Stephen Farnsworth. Iar pentru NATO, rămâne o întrebare esențială: până unde poate merge această strategie fără a slăbi alianța din interior?
Se încarcă comentariile...
