Acord de pace pentru Ucraina, în favoarea cui? Generalul Degeratu: Putin a câştigat. Este o nouă Transnistrie

Generalul Constantin Degeratu, în studioul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

Cine sunt beneficiarii şi cine sunt perdanţii acestui mare joc diplomatic, în acelaşi timp uriasă partidă de poker politic, desfăşurată în ultimele ore la Minsk? La această întrebare şi nu numai a răspuns generalul Constantin Degeratu, fost Şef al Marelui Stat Major, într-o dezbatere Adevărul Live despre „acordul general“ pentru încetarea focului în estul Ucrainei, semnat joi în capitala Belarusului.

Acordul de pace pentru Ucraina înseamnă închiderea ostilităţilor, suspendarea lor sau trecerea într-un nou episod, cel al „razboiului îngheţat din Ucraina”? Cine sunt beneficiarii şi cine sunt perdanţii? Întrebări-cheie pentru a putea înţelege ceea ce poate urma în spatiul estului european şi, mai ales, cântări în mod just ponderea şi semnificaţia câmpurilor de putere şi a zonelor de influenţă care au apărut în ultimele ore în spaţiul proxim României. 

Jurnalistul Cristian Unteanu l-a avut ca invitat pe generalul Constantin Degeratu, fost Şef al Marelui Stat Major şi consilier prezidenţial pe probleme de apărare şi securitate. 

Încetarea focului, ca atare, este în favoarea celor care au suferit. Efortul pentru pace este totuşi de lăudat, începe Degeratu. Dacă s-ar fi ajuns la un acord de pace în Ucraina, ar fi fost, de fapt, victoria Rusiei. Câtă vreme Ucraina nu poate accepta renunţarea la integritatea teritorială, nu este pace. Nu văd, acum, posibilitatea unui conses, de aceea nu pare posibilă pacea.

Se vorbeşte pentru prima dată despre o linie de demarcaţie. Linia asta provizorie marchează separarea, de facto, între est şi restul. Doar faptul că se acceptă această discuţie înseamnă posibilitatea sau imposibilitate continuării unui proces spre pace. Nu cumva trimite la o situaţie de conflict îngheţat în Ucraina?, întreabă Cristian Unteanu.

Din perspectivă euroatlantică este o alegere dintre rău şi foarte rău. Un conflict îngheţat ar putea fi doar după acceptarea anexării Crimeei, şi, doi, acceptarea autonomiei Donbas. O pierdere de principiu, acceptarea ideii. Putin da, a câştigat. Dar nu mai mor oameni. Este o nouă Transnistrie, spune gen. Degeratu.

O nouă realitate în est

Ratând soluţia posibilă, anul trecut, pe care o avea NATO şi Ucraina, de acum nu prea mai există soluţii pozitive, explică gen. Degeratu.

Acord de pace pentru Ucraina în favoarea cui?

Acordul de pace pentru Ucraina este în favoarea celor ce nu vor mai muri. Atât. Ucraina a avut o speranţă că nu va mai depinde de Rusia. Consecinţele sunt mai complicate. În asemenea situaţie, în maxim doi ani în Ucraina se va dezvolta un partid politic pe următoarea idee: am încercat cu Vestul, avem nevoie de securitate, vom încerca cu cine ne ajută. Atunci se va intra în sistemul se securitate impus de Moscova. Atunci se vor schimba drastic problemele.

Suntem astfel obligaţi să discutăm şi despre Moldova. Toate promisiunile făcute de capitalele europene s-au transformat în ceva care pare să joace în favoarea Rusiei. Mişcarea de la Chişinău face ca la graniţa României să existe un fel de ameninţare de securitate, spune Cristian Unteanu.

Pe o astfel de evoluţie, în condiţiile în care Ucraina ar ajunge la singura soluţie de securitate a Moscovei, se vor crea nişte probleme: ar trebui să accepte principiile ruseşti, cum că NATO este o ameninţare, că extinderea NATO este o ameninţare. Atunci se va pune altfel problema vecinilor, inclusiv a României. Nu s-ar mai putea vorbi despre unirea cu Republica Moldova, de nerecunoaşterea frontierei la Marea Neagră. Atunci am deveni duşmanul acestei zone. Toate vin la pachet, pachetul pe care îl propune Rusia. Atunci va trebui să ne regândim securitatea. Dacă armistiţiul acesta, în favoarea Rusiei, ar însemna sfârşitul problemelor, ar fi bine. Atunci ne-am afla doar sub acordul de la Munchen. Însă nu este aşa, explică gen. Degeratu.

Cine contează în această ecuaţie?

Păi, ar mai putea conta doar trezirea opiniei publice europene care ar trebui să vadă ce o aşteaptă, răspunde gen. Degeratu. Ne bazăm pe o strategie Churchill: lacrimi, sânge şi durere. Aş fi vrut din martie să mă înşel. Nu m-am înşelat. Nu e vorba de predicţii aici, este vorba despre ce se vede.

Ne aflăm în situaţia în care trei nebuni cu kalaşnikoave pot paraliza o ţară de teama că vor muri doi oameni. Dar nu vedem miile de morţi. Nu vedem un război crunt, ca cel de-Al Doilea Război Mondial. Şi vrem să dăm arme ucrainenilor. Ce fel de arme? Uite ce pot face trei kalaşnikoave, explică Degeratu. La război se moare şi noi, societatea, nu vrem să murim. Cei dispuşi să moară câştigă. 

Putin va fi mulţumit acum? Sau va considera că ce s-a întâmplat la Minsk este confirmarea analizei ruşilor, că Occidentul nu are capacitate de reacţie?

Putin se va mulţumi cu asta, şi va fi bine. Un alt răspuns este că se va mulţumi şi va continua. Principalul inamic este NATO şi un pericol mortal trebuie anihilat. 

Victorie pentru Rusia la Minsk

Ce putere are Poroşenko?

El este gata să accepte orice soluţie pe care o negociează Vestul cu Estul, pentru că asta înseamnă să nu mai moară oameni. Însă ucrainenii nu ştiu dacă vor accepta asta. Societatea ucraineană este încă în fierbere, încă angrenată în direcţia europeană, NATO. Încă crede că are dreptul să aleagă. Atunci e posibilă chiar şi căderea guvernului. Soluţia lor este, ca mai mereu, să accepte blestemul rus.

Am putea vede o reînviere a unui naţionalism sever şi a unor forme de miliţii populare care să nege acordul de pace pentru Ucraina?

S-a depăşit faza asta. Dacă era, apăreau până acum. Pe acest lucru s-a şi bazat strategia rusească. Nu s-a produs naţionalismul ucrainean, nici măcar cel separatist n-a fost atât de pregnant, răspunde gen. Degeratu.

Cum credeţi că Voronin va descifra acordul de pace pentru Ucraina?

I se confirmă înclinarea politică. Transnistria este în rezerva de acţiune pentru faza a doua, a treia. Un fel de divizie în stare de luptă. Este o ocazie excelentă pentru o recunoaştere din partea Rusiei, spune gen. Degeratu. 

Suntem (UE şi NATO) în război cu Rusia, dar îi transmitem că suntem paşnici. Sigur, suntem în război ca răspuns la agresiunea rusească. Însă legal, nu recunoaştem că Rusia este agresor şi ne-a atacat pe toţi. Însă răspundem asimetric, dar mai departe nu ne asumăm consecinţele răspunsului nostru, că rănim. Sancţiunile ar fi trebui să înrăutăţească situaţia populaţiei, populaţia să se revolte şi să dea jos regimul. Însă, sancţiunile n-au reuşit. Nu văd pe nimeni să forţeze căderea guvernului. O astfel de variantă nu pare valabilă în Rusia.

Care va fi starea publicului din Rusia?

Este o victorie, dar după această victorie va exista presiune pentru rezolvarea altor probleme: „Ai reuşit, acum dă-ne pâine“. Putin trebuie să mulţumească populaţia, pentru că dacă nu, înseamnă că acordul de pace pentru Ucraina n-a fost bun, şi inamicul n-a dispărut.

Cum caracterizaţi mişcările de pe piaţa politică din regiune după acest acord de pace în Ucraina? 

Este greu de estimat. Cred că Polonia va presa pe intensificarea eforturilor interne de consolidare militară. Polonia a pierdut mult timp în legătură cu balanţa de forţe. Are deocamdată resurse pentru această direcţie. Ţările baltice probabil că vor intensifica eforturile diplomatice pentru SUA pentru a obţine sprijin. România are trabă acum, nu se poate face nimic. Noi românii nu putem face nimic. Prezenţa americană nu poate fi decât complementară propriilor capacităţi. Nimeni nu moare pentru altcineva. Bulgaria nici atât. Celelalte ţări nu au griji: Ungaria are o altă abordare, Slovacia stă cuminte pentru că nu pare ameninţată de ceva anume. În ecuaţia asta însă nu intră Turcia. Acolo e mai complicat, Turcia având treaba ei: îşi va îndeplini obligaţiile faţă de NATO şi Rusia, şi nu va interveni în niciun fel. Ea are probleme cu islamismul extremist, cu Siria alături, explică gen. Degeratu.

Cea mai mare speranţă a mea ar fi să mă înşel, conchide gen. Degeratu.