Exclusiv De ce nu vrea România să trimită trupe în Ucraina? „Există teama că Rusia ar putea găsi un pretext, un casus belli”| ANALIZA

Coaliția țărilor europene care vor să ajute Ucraina a renunțat la ideea de a trimite trupe de menținere a păcii și a venit cu o nouă formulă: trupe de reasigurare. Profesorul Sergiu Mișcoiu explică diferența dintre cele două concepte și efectele pentru România ale refuzului de a trimite trupe.

Președinții Bolojan și Macron au discutat despre trimiterea de trupe. FOTO: Presidency

Liderii europeni s-au întâlnit joi, 27 martie, la Paris cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru a discuta despre negocierile privind încetarea focului și despre sprijinul militar care va fi oferit Kievului.

Ministrul german al Apărări, Boris Pistorius, și omologul său estonian, Hanno Pevkur, au semnalat disponibilitatea de a contribui la asigurarea păcii în Ucraina cu trupe la sol, cel puțin în teorie, relatează Politico.

Ministrul estonian Pevkur a subliniat importanța clarificării mandatului sub care vor fi desfășurate trupele: „Când trupele noastre vor fi acolo – trupele germane, estoniene, franceze, britanice – atunci aceste trupe vor fi fixate acolo și va exista tentația ca Rusia să ne imobilizeze acolo și apoi să ne testeze în altă parte”, a spus Pevkur.

Totuși, în condițiile unui refuz categoric al Rusiei de a accepta trupe de menținere a păcii, Coaliția statelor care vor să ajute Ucraina a găsit o alterantivă - așa-zisele trupe de reasigurare, despre care președintele Macron a subliniat că nu sunt „trupe de menținere a păcii”.

Unele țări, precum România, exclud însă trimiterea a oricărui fel de trupe. „Un alt subiect care a fost discutat se referă la forțele de garantare a păcii și, din acest punct de vedere, așa cum am mai spus, România nu va trimite, și-a anunțat această chestiune cât se poate de clar, niciun militar român în Ucraina. Dar, într-o situație ipotetică în care se ajunge la un acord de pace, s-a discutat despre posibilitatea unui plan, a unei analize, privind de forțele care ar putea să asigure o astfel de garanție”, a susținut președintele interimar Ilie Bolojan, după discuțiile de la Paris.

Profesor la Universitatea Paris-Est Créteil și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, analistul de politică externă Sergiu Mișcoiu explică diferența între trupele de menținere a păcii și cele de securitate, și consecințele refuzului României de a trimite trupe.

Diferența dintre trupe de menținere a păcii și de reasigurare

„Adevărul”: În coaliția statelor europene care s-au angajat să sprijine Ucraina s-a vorbit inițial despre trupe de menținere a păcii. După summitul care a avut loc la Paris, joi, se pare că trupele de menținere a păcii s-au transformat în trupe de reasigurare. Și vreau să vă întreb care este diferența între acestea?

Sergiu Mișcoiu: Trupele de menținere a păcii se ocupă cu supravegherea după ce pacea este încheiată, adică monitorizează dacă părțile își țin cuvântul, veghează asupra absenței incidențelor, le raportează ulterior și intervin în cazul în care există un mandat în acest sens pentru a opri încălcarea de o parte sau de alta a tratatului. Acestea sunt dispuse la granița între cei doi beligeranți.

Trupele de reasigurare vor fi trimise în Ucraina. Acestea permit unui stat să își întărească apărarea pentru a nu fi atacat de alt stat.

Deci este o diferență destul de importantă, că ele permit, de fapt, altceva decât permit trupele de menținere a păcii. Trupele de menținere a păcii ar lua imediat în colimator orice abatere, inclusiv în cazul în care Ucraina sau elemente din Ucraina ar viola această pace. În acest caz, depinde sigur și de cum va arăta acordul, trupele de reasigurare se ocupă cu supravegherea siguranței Ucrainei pentru a nu fi atacată de Rusia sau de elemente din Rusia.

În economia păstrării unui armistițiu sustenabil în Ucraina, care variantă de trupe credeți că ar fi mai eficientă, trupe de menținere a păcii sau trupe de reasigurare?

Depinde de cum va arăta acordul. Suntem foarte departe în continuare de un acord de pace. Nu știm cum va arăta acesta. Nu știm ce acceptă Rusia. Trupele acestea de reasigurare sunt varianta în care Rusia nu este cea mai deschisă în acceptarea trupelor de menținere a păcii.

Apar ca o formă de garantare a securității Ucrainei. Dar dacă va exista un plan de pace și acest plan de pace va funcționa, e mult mai logic să existe trupe de menținere a păcii decât trupe de reasigurare.

E încă foarte, foarte devreme să discutăm despre plan în sine, pentru că el nu este încă acceptat de Rusia și nici nu cunoaștem contururile acestuia. Deocamdată, europenii își pregătesc scenarii și variante posibile, dar este limpede că nu există unanimitate legată de trimiterea de trupe, de ideea trimiterii de trupe în sine și cum ar trebui să arate acestea și ce mandat ar trebuit să aibă.

De ce s-a renunțat la trupele de menținere a păcii

De ce credeți că s-a trecut de la trupe de menținere a păcii, despre care se discutau inițial, la aceste trupe de reasigurare?

Din cauza opoziției frontale a Rusiei, care a spus de mai multe ori că nu ar dori să aibă trupe occidentale pe teritoriul acesta de demarcație și mai mult, tot Rusia a spus mai multe ori, că prefera o forță de menținere a păcii cu un caracter internațional, adică ar veni trupe din alte părți ale lumii, similar cu „Căștile albastre” ale ONU. Și acestea vor avea un alt mandat și un alt fel de comportament, neavând o atitudine pro-ucraineană, așa cum suspectează rușii, că ar fi avut trupele occidentale, dacă ele s-ar fi aflat pe teritoriul Ucrainei. Deci, ostilitatea Rusiei față de prezența unor trupe ale unor țări membre NATO, chiar dacă ele se vor numi de menținere a păcii, a determinat acest al doilea plan, care este mult mai realist legat de siguranța Ucrainei decât de menținea păcii.

De ce credeți că unele țări, aici includem și România, nu vor să trimită nici trupe de reasigurare și nici trupe de menținere a păcii?

Pentru că România, dar și Polonia, de exemplu, se simt dublu vulnerabile, având frontieră mare cu Ucraina și fiind, astfel, în primul rând al expunerii față de Rusia, se tem că, de exemplu, incidente care ar putea să apară între trupe de menținere a păcii la care eventual ar participa românii sau polonezii și armata regulată sau populația civilă sau rebelii pro-ruși din Ucraina, aceste evenimente ar putea duce la aplicarea unor măsuri drastice din partea Rusiei. Rusia ar putea găsi un pretext pentru a atenta la siguranța națională a României. Ar putea fi un pretext, un casus belli (motiv de război)  cu România și Polonia direct, ceea ce este mult mai greu să se întâmple cu țări aflate la distanță mare, fără frontieră directă cu zona de conflict. De acolo cred că pleacă în primul rând această prudență.

Și în al doilea rând, România cel puțin a spus de mai multe ori că ar dor să fie un spațiu logistic, un mare hub pentru trupe, mai degrabă decât un alimentator direct al apărării Ucrainei, fiindcă rolul României oricum este unul foarte important, din punct de vedere strategic, să spunem.

Credeți că acest refuz, să-i zicem, vine cu costuri diplomatice?

Nu, eu cred că vine să continue modul în care România a avut o relație cu războiul din Ucraina de-a lungul timpului, având o susținere față de Ucraina, însă o prudență destul de mare în ceea ce privește expunerea directă la conflict. Iar consecințe, dacă România ar fi singurul stat care ar fi în această postură, desigur ar exista poate anumite repercusiuni din partea țărilor occidentale. Dar România nu este singură, parlamentul olandez a votat împotriva unor măsuri asemănătoare, de exemplu, și în aceeași situație se mai află și alte state.

Cred că lucrurile vor fi considerate într-o o manieră mai degrabă realistă de francezi și de britanici, care sunt principalii susținători acestei „Coaliții a voinței”, cum este ea numită, și de aceea nu cred că vor exista consecințe majore.