VIDEO Forbes Life: Misterul Palatului de Justiţie din Paris

Cine ar fi crezut că vitraliile cele mai frumoase din lume se ascund... în curtea Ministerului de Justiție din Paris? 

La mijlocul anilor '90, spectrul terorismului internaţional era doar sursă de inspiraţie pentru scenariştii de la Hollywood, iar turiștii puteau să-şi desfacă un pachețel de gumă de mestecat într-un muzeu fără teama că vor fi atacaţi de un comando antitero. Nicio companie aeriană n-ar fi îndrăznit să descalțe un pasager sau să-i numere dropsurile din geantă. Imaginea turiștilor care intrau în Capela Sixtină cu sticla de Coca-Cola în buzunare nu scandaliza pe nimeni.

Totuşi, în acei ani de tihnă, Franța se putea lăuda cu primul „bastion" de securitate cultural, pentru că orice vizită la Sainte Chapelle din Paris implica obligatoriu un control amănunțit, până la ultima brichetă cu aer „suspect" din rucsac. Motivul? Capela gotică din inima Parisului se afla ascunsă în curtea Ministerului de Justiție al Franței, frumosul Palais de Justice, suficient de lipită de kilometrul zero al justiției franceze pentru a necesita protecție suplimentară, dar mult prea ascunsă pentru a fi descoperită de marea masă a turiștilor.

„Este un fel de secret bine păstrat al parizienilor. Trebuie să-l descoperi singur, ca un mic explorator", crede franțuzoaica Monique Vulfovich, din Grenoble, care a locuit trei ani în Paris înainte să descopere minunăția din secolul al XIII-lea de dincolo de porțile aurite ale Palais de Justice. Nu este singura.

Din cei aproximativ 80 de milioane de vizitatori în fiecare an (cu ședere de peste o zi), care au transformat Franța în cea mai frecventată destinaţie turistică din lume, aproape șapte milioane se înghesuie la Turnul Eiffel și Luvru, în timp ce Sainte Chapelle abia adună jumătate de milion de vizitatori. Înaltă de 36 de metri, Sainte Chapelle este formată din două încăperi situate una deasupra celeilalte și a fost construită de Ludovic al IX-lea pentru a găzdui două relicve creștine importante: coroana de spini a lui Iisus Hristos și un fragment din cruce, ambele cumpărate de la împărații bizantini.

În prezent, în Sainte Chapelle nu se mai ţin slujbe religioase, scopul său fiind unul pur cultural. Din capela de la nivelul inferior, cu pereții acoperiți de „crinii Franței" din foiță de aur și cu un tavan care recreează un cer înstelat, o scară îngustă din piatră, de castel medieval, urcă până la încăperea principală, care‑ți taie respirația. Acoperită cu 600 de metri pătrați de vitralii care recreează întreaga istorie biblică a lumii - de la Geneză la Judecata de Apoi - capela superioară te face să te simți, la propriu, asemeni „elefantului în magazinul de porțelanuri": ai impresia că trebuie să calci cu grijă, ca nu cumva vreun pas greșit să tulbure fragilitatea încăperii.

Fiecare chip sau peisaj de pe geamurile înalte și ascuțite este format din câteva sute de bucăți minuscule de sticlă, pictate în nuanțe de roșu și de albastru. Toate contrastează cu o superbă fereastră rotundă din fragmente de sticlă roz pal, adăugată în urmă cu aproape 500 de ani de un meșteșugar francez. Cu siguranţă, meşterul nu și-a imaginat că oameni din toate colţurile lumii vor ajunge cândva să plătească aproape zece euro de persoană pentru a-i admira capodopera.

Capela a cunoscut incendii, catastrofe naturale şi răz­boaie, iar în prezent se luptă cu poluarea Parisului, care-i afectează tot mai mult vitraliile. Pentru francezi, însă, Sainte Chapelle a rămas de sute de ani o „bijuterie de familie", pe care o păstrezi cu sfințenie, încerci să o conservi cât mai bine, fără să te uiţi la costuri, și, la nevoie, o şi ascunzi. Anticipând distrugerile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vitraliile au fost scoase bucată cu bucată și ascunse într-un loc secret, iar în clădire au fost aduse arhivele naționale. Deși nici 1% din turiștii care vizitează Franţa nu se opresc la Sainte Chapelle, a fost suficient un singur american profund impresionat de cele văzute. Astfel, dacă Las Vegasul a „furat" Turnul Eiffel, Arcul de Triumf și alte simboluri franceze, o replică mai recentă (de „doar" o sută de ani) a capelei se regăsește în curtea unui seminar teologic din Chicago.          

Citiţi mai multe despre comorile ascunse ale Parisului în numărul 34 al revistei Forbes România.