O cană cu lapte asigură jumătate din necesarul zilnic de calciu. Cât trebuie fiert laptele şi de ce trebuie răcit brusc

Laptele este unul dintre cele mai complexe alimente din punct de vedere nutriţional, motiv pentru care este considerat un adevărat izvor de sănătate

Laptele şi produsele lactate se regăsesc în piramida alimentaţiei sănătoase la cel de-al treilea etaj, alături de carne şi produse bogate în proteine. Nutriţioniştii recomandă să mâncăm 2-3 porţii de lapte şi produse lactate pe zi.

Nu este un secret că laptele şi produsele lactate conţin mult calciu, benefic pentru sănătatea oaselor şi a dinţilor. Consumul de iaurt, sana, kefir sau lapte bătut este implicat în menţinerea sau refacerea sănătăţii tubului intestinal, dar şi în creşterea imunităţii organismului, potrivit Abecedarului de nutriţie.

Iaurtul poate fi consumat de către persoanele cu intoleranţă la lactoză – boală în care lipseşte enzima care asigură metabolizarea lactozei - şi care, din acest motiv nu pot bea lapte proaspăt.

Proteinele din lapte sunt de bună calitate, cu valoare biologică mare, deoarece conţin aminoacizi esenţiali care nu pot fi produşi de către organism şi trebuie aduşi din alimentaţie. Principala proteină din lapte este caseina.

Totodată, laptele conţine practic toate vitaminele cunoscute, fiind o sursă importantă de vitamina B1, B2, B12 şi C. De asemenea, conţine vitaminele A, D şi E, în cantităţi cu atât mai reduse cu cât laptele este mai sărac în grăsimi.

Laptele este şi o bogată sursă de calciu, o cană de lapte asigurând jumătate din necesarul zilnic al organismului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru 200 ml de iaurt. Laptele mai conţine glucide sub formă de lactoză şi grăsimi, în proporţii variabile.

Laptele crud ne îmbolnăveşte

Laptele crud conţine însă un număr foarte are de microorganisme care se pot înmulţi rapid în timpul păstrării, modificând proprietăţile şi valoare nutritivă a alimentului. Dacă optăm pentru consumul laptelui neprocesat industrial, acesta trebuie neapărat fiert, avertizează nutriţioniştii.

În caz contrar riscăm să avem mari probleme de sănătate, una dintre ele fiind chisturile la ficat.

Pentru ca laptele să scape de microorganisme, el trebuie fiert minimum 10 minute, iar după fierbere trebuie răcit brusc la 12-14 grade Celsius.

Procedeul termic este similar cu acela al pasteurizării industriale. Pasteurizarea industrială presupune tratamentul termic al laptelui la 60-70 de grade Celsius, urmat de răcirea lui bruscă la 5 grade Celsius, pentru ca mocroorganismele să fie distruse, iar termenul de valabilitate mărit.

O altă metodă este pasteurizarea înaltă – UHT – Ultra High Temperature – care se face la 80-90 de grade pentru laptele de cnsum, timp de 30 de minute.

Deşi are avantajul distrugerii unui număr mare de microbi – 99,9% - conţinuţi în microflora laptelui crud, pasteurizarea reduce conţinutul de vitamine, cele mai sensibile fiind vitaminele B12 şi C. Pentru a contrabalansa dezavantajele pasteurizării, se procedează la produsele lactate îmbogăţite cu calciu şi vitamine.

Medicii nutriţionişti recomandă consumul a 2-3 porţii de lapte şi produse lactate pe zi şi atenţionează asupra faptului că excesul – în special de brânzeturi grase sau smântână – transformă aceste alimente în unele neprietenoase din pricina aportului crescut de grăsimi şi, implicit, de calorii.