Gândirea pozitivă toxică: „Mie sigur nu mi se va întâmpla aşa ceva”
0
Ai aflat că unul dintre colegii cu care te-ai văzut ieri la muncă a fost testat pozitiv cu COVID. Într-un astfel de scenariu, unii dintre noi sunt mai predispuşi să gândească pozitiv – „Eu nu am cum să iau aşa ceva. Nicio boală nu se atinge de mine.”, în timp ce alţii au o predispoziţie către a-şi imagina cel mai sumbru scenariu – „Sigur m-am îmbolnăvit. I-am îmbolnăvit şi pe ai mei.”
Tu cum crezi că ai gândi într-o astfel de situaţie? Şi care dintre cele două moduri de gândire crezi că ar fi mai util, gândirea pozitivă sau gândirea negativă? Ştiai că există şi gândirea pozitivă toxică?
“Viaţa e complexă şi-are multe aspecte.” … iar noi tindem să o simplificăm
Citatul este o replică dintr-un cunoscut film românesc, ce transmite simplu realitatea complexă a vieţilor noastre. Suntem fiinţe biologice (toţi ne degradăm, suferim şi murim), construite pe eşafodajul genelor moştenite de la părinţi, condiţionate social şi cultural să gândim şi să ne comportăm în moduri acceptate în nişa noastră şi modelate de experienţele anterioare ale vieţii.
Modul personal în care funcţionăm, fie că suntem predispuşi către o gândire pozitivă sau către o gândire negativă, nu a fost consecinţa unei alegeri conştiente pe care am făcut-o la un moment dat.
Aşa cum explică psihologul britanic, Chris Irons, prin interacţiunea dinamică dintre biologia şi mediul nostru de viaţă, dintre provocările la care am fost expuşi şi resursele biologice, sociale, materiale pe care le-am avut la dispoziţie, am ajuns în acest moment să avem un sentiment particular al sinelui, o anumită hartă mentală a lumii în care trăim şi să gândim sau să rezolvăm probleme într-un fel anume.
Poate pentru o persoană cu o predispoziţie genetică către optimism sau o persoană care a crescut într-un mediu stabil şi plin de resurse, gândirea pozitivă i-a facilitat accesul la mai multe resurse.
La polul opus, pentru o persoană cu o predispoziţie genetică către pesimism sau o persoană care a trăit într-un mediu incert, poate chiar periculos, gândirea negativă a fost adaptativă, pentru că i-a permis să anticipeze pericolele, să se pregătească mai bine şi astfel să supravieţuiască.
Între cele două există gândirea pozitivă toxică, acel optimism magic, care ne face să ne simţim „speciali” şi mai ales imuni la anumite probleme.
Aşadar, primul pas către maturizarea noastră psihologică ar fi să conştientizăm predispoziţiile noastre actuale de gândire şi să ne oferim înţelegere şi compasiune pentru cum am ajuns ceea ce suntem în acest moment.
Soluţii adaptate problemelor complexe
Al doilea pas ar fi să evaluăm dacă există şi consecinţe nedorite ale modului particular şi predominant în care funcţionăm pentru a putea schimba ceva în bine.
Un citat atribuit lui Mark Twain spune că „Dacă ai un ciocan în mână, toate lucrurile din jur ţi se par cuie.” Asemenea ciocanului care poate fi un instrument util în unele situaţii, gândirea pozitivă sau gândirea negativă pot fi utile în anumite circumstanţe. Aici putem acorda mai multă atenţie momentelor în care practicăm gândirea pozitivă toxică, la fel de nocivă precum cea negativă.
Alegerile pe care le avem de făcut zi de zi pot avea impact în mai multe domenii ale vieţii noastre, pentru multe persoane, pe termen scurt, dar şi pe termen lung. Ca urmare, orice încercare de a înclina balanţa gândirii către partea pozitivă sau către partea negativă şi de a face din acel mod de gândire o filosofie de viaţă bună la toate ar însemna să ignorăm o parte din realitate.
De fapt, cheia funcţionării psihologice sănătoase este flexibilitatea: capacitatea de a recunoaşte şi a ne adapta la situaţii diferite, deschiderea către perspective noi şi un reportoriu larg de unelte sau strategii de reglare emoţională pe care le avem la dispoziţie şi din care putem alege în funcţie de circumstanţele situaţiei în care ne aflăm. Putem de aici să începem să monitorizăm când ajungem la gândirea pozitivă toxică.
În ce situaţii ne-ar putea ajuta gândirea pozitivă
Studiile indică faptul că gândirea pozitivă poate fi benefică în cazul supravieţuitorilor dezastrelor naturale pentru că le poate reduce riscul de a dezvolta simptome depresive, în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer, cărora le creşte probabilitatea de supravieţuire la un an după diagnosticare sau în cazul pacienţilor infectaţi cu HIV, cărora le poate ameliora simptomatologia.
Se încarcă comentariile...
