Două motive surprinzătoare din spatele epidemiei de obezitate: Prea multă sare, prea puțină apă
0Studiile științifice și mediatizarea abundă în avertismente privind modul în care zahărul, carbohidrații, grăsimile saturate și lipsa de mișcare contribuie la obezitate. Și zeci de milioane de americani sunt încă supraponderali în mare parte din cauza dietei și a stilului de viață clasic occidental.
„În calitate de educator, cercetător și profesor de medicină, am petrecut mai mult de 20 de ani investigând cauzele obezității, precum și afecțiunile conexe, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arterială și bolile cronice de rinichi”, spune Richard Johnson, profesor de medicină la Universitatea din Colorado Anschutz Medical Campus.
De-a lungul anilor săi de studiu al obezității și al afecțiunilor conexe, profesorul a observat că se vorbește relativ puțin despre două piese semnificative din acest puzzle foarte complex: lipsa de hidratare și consumul excesiv de sare. Se știe că ambele contribuie la obezitate.
Lecții învățate de la un șobolan de nisip din deșert
Natura oferă un indiciu despre rolul pe care îl joacă acești factori cu ajutorul șobolanului de nisip din deșert Psammomys obesus, un rozător de jumătate de kilogram care trăiește în mlaștinile sărate și în deșerturile din Africa de Nord. Supraviețuiește, cu greu, mâncând tulpini de Salicornia - salicornia de sticlă - o plantă care seamănă puțin cu sparanghelul.
Deși săracă în nutrienți, seva cărnoasă și suculentă a salicorniei este plină de apă bogată în sare, în concentrații la fel de mari ca și în apa de mare.
Studii recente au oferit noi informații despre motivul pentru care șobolanul de nisip din deșert ar putea râvni la seva sărată a salcâmului. Deși acest lucru nu a fost încă dovedit în mod specific la șobolanul de nisip, este probabil ca o dietă bogată în sare să ajute șobolanul de nisip să transforme cantitatea relativ scăzută de carbohidrați pe care o ingerează în fructoză, un tip de zahăr care apare în mod natural în fructe, miere și unele legume.
Acest lucru ajută animalul să supraviețuiască atunci când hrana și apa proaspătă sunt puține. Acest lucru se datorează faptului că fructoza activează un „comutator de supraviețuire" care stimulează căutarea de hrană, consumul de hrană și stocarea grăsimilor și carbohidraților care protejează animalul de foamete.
Cu toate acestea, atunci când șobolanul este adus în captivitate și i se administrează dieta obișnuită a rozătoarelor, care conține aproximativ 50% carbohidrați, acesta dezvoltă rapid obezitate și diabet. Dar dacă i se dau legume proaspete cu conținut scăzut de carbohidrați din amidon, rozătorul rămâne slab.
Cercetările mele și ale multor alți oameni de știință de-a lungul deceniilor arată că mulți americani se comportă, fără să vrea, la fel ca un șobolan de nisip din deșert aflat în captivitate, deși puțini sunt cei care se află în medii în care hrana și apa sunt limitate. Ei activează în mod constant comutatorul de supraviețuire.
Fructoza și dietele noastre
Fructoza, un zahăr simplu, pare să aibă un rol-cheie în activarea acestui comutator de supraviețuire care duce la producerea de grăsime.
Cantitățile mici de fructoză, cum ar fi cea găsită într-un fruct individual, nu reprezintă o problemă - mai degrabă cantitățile excesive de fructoză sunt cele care sunt problematice pentru sănătatea umană. Cei mai mulți dintre noi ne luăm fructoza din zahărul de masă și din siropul de porumb bogat în fructoză. Consumul acestor două zaharuri totalizează aproximativ 15% din caloriile din dieta americană medie.
Aceste zaharuri îi încurajează pe oameni să mănânce mai mult, ceea ce poate duce la creșterea în greutate, acumularea de grăsime și prediabet.
Organismul nostru produce, de asemenea, fructoză pe cont propriu - iar studiile experimentale sugerează că aceasta ar putea fi suficientă pentru a declanșa dezvoltarea obezității.
Deoarece fructoza este produsă din glucoză, producția de fructoză crește atunci când nivelul glicemiei este ridicat. Acest proces are loc atunci când mâncăm mult orez, cereale, cartofi și pâine albă; aceștia sunt carbohidrați care eliberează rapid glucoza în sânge rapid.
Și, în special, producția de fructoză poate fi stimulată și de deshidratare, care determină producția de grăsimi.
Grăsimea produce apă
Grăsimea are două funcții majore. Prima, care este bine cunoscută, este aceea de a stoca calorii pentru un moment ulterior, atunci când alimentele nu sunt disponibile.
Cealaltă funcție majoră, dar mai puțin cunoscută, a grăsimilor este aceea de a produce apă.
Pentru a fi clar, grăsimea nu conține apă. Dar atunci când grăsimea se descompune, aceasta generează apă în organism. Cantitatea produsă este substanțială și aproximativ echivalentă cu cantitatea de grăsime arsă. Este atât de semnificativă încât unele animale se bazează pe grăsime pentru a produce apă în perioadele în care aceasta nu este disponibilă.
Balenele sunt doar un exemplu. Deși beau o parte din apa de mare, ele își obțin cea mai mare parte a apei din alimentele pe care le consumă. Iar atunci când rămân perioade lungi fără hrană, își procură apa în principal prin metabolizarea grăsimilor.
Cartofii prăjiți sărați îngrașă
Rolul deshidratării ca factor care contribuie la obezitate nu trebuie subestimat. Aceasta apare de obicei după consumul de alimente sărate. Atât deshidratarea, cât și consumul de sare duc la producerea de fructoză și grăsimi.
Acesta este motivul pentru care cartofii prăjiți sărați în sare îngrașă în mod special. Sarea provoacă o stare asemănătoare deshidratării care încurajează transformarea amidonului din cartofii prăjiți în fructoză.
Mai mult, studiile arată că majoritatea persoanelor supraponderale sau obeze nu beau suficientă apă. Aceștia sunt mult mai predispuși să fie deshidratați decât cei care sunt slabi. Consumul lor de sare este, de asemenea, foarte mare în comparație cu cel al persoanelor slabe.
Cercetările arată că persoanele cu obezitate au frecvent niveluri ridicate de vasopresină, un hormon care ajută rinichii să rețină apa pentru a regla volumul de urină.
Dar studii recente sugerează că vasopresina are un alt scop, și anume acela de a stimula producția de grăsime.
Pentru cineva care riscă să se deshidrateze sau să moară de foame, vasopresina poate avea un beneficiu real pentru supraviețuire. Dar pentru cei care nu sunt în pericol, vasopresina ar putea conduce majoritatea efectelor metabolice ale fructozei în exces, cum ar fi creșterea în greutate, acumularea de grăsime, ficatul gras și prediabetul.
Beți mai multă apă
Așadar, înseamnă că a bea mai multă apă ne poate ajuta să slăbim? Comunitatea medicală și-a bătut joc de multe ori de această afirmație. Cu toate acestea, echipa de cercetare a profesorului Richard Johnson a descoperit că dându-le mai multă apă șoarecilor a încetinit creșterea în greutate și dezvoltarea prediabetului, chiar și atunci când șoarecii aveau diete bogate în zahăr și grăsimi.
Există, de asemenea, tot mai multe dovezi că majoritatea oamenilor beau prea puțină apă în general, iar creșterea aportului de apă poate ajuta persoanele obeze să slăbească.
De aceea, profesorul încurajează consumul a opt pahare mari de apă pe zi. Și opt este probabil suficient; nu presupuneți că mai mult este mai bine. Au existat cazuri de oameni care au băut atât de mult încât a apărut „intoxicația cu apă".
Aceasta este în special o problemă în cazul persoanelor care au afecțiuni cardiace, renale sau hepatice, precum și a celor care au suferit recent o intervenție chirurgicală sau sunt alergători de cursă lungă. Întotdeauna este bine să vă consultați mai întâi medicul cu privire la consumul de apă.
Pentru șobolanul de nisip din deșert, precum și pentru strămoșii noștri care căutau hrană, o dietă bogată în sare și limitată în apă avea sens. Dar ființele umane nu mai trăiesc în acest mod. Aceste măsuri simple - bea mai multă apă și redu consumul de sare - oferă strategii ieftine, ușoare și sănătoase care pot preveni sau trata obezitatea.
Se încarcă comentariile...
