VIDEO Povestea adevăratei Mary Poppins: bona care a îngrijit peste 100 de copii
0
Se consideră mamă chiar dacă nu are un copil al ei. Timp de 62 de ani şi-a dedicat viaţa îngrijirii copiilor altora, motiv pentru care nici nu s-a căsătorit. Considerată varianta în carne şi oase a personajului Mary Poppins, Brenda Ashford are 92 de ani şi trăieşte în Marea Britanie.
Este imposibil să găseşti dădaca perfectă, lucru pe care orice părinte încearcă să-l facă atunci când se vede nevoit să-şi lase copilul cu un străin. Există, totuşi, persoane atât de dedicate încât pot suplini admirabil absenţa părinţilor.
Brenda Ashford a ştiut dintotdeauna că este făcută pentru a avea grijă de copii, iar cariera de dădacă o consideră o chemare, nicidecum o meserie. În cei 62 de ani, cât a lucrat ca bonă, a îngrijit peste 100 de copii. Paradoxal, femeia a declarat că tocmai pasiunea cu care şi-a făcut munca de dădacă a împiedicat-o să se căsătorească şi să aibă un copil al ei.
Dragostea ei pentru copii s-a născut pe când avea numai nouă ani, din clipa în care a venit pe lume fratele ei.
Apoi, la vârsta de 18 ani, englezoaica s-a înscris la Colegiul Norland pentru dădace, din Marea Britanie. „I-am adorat dintotdeauna pe cei mici. Chiar mi-am ajutat mama să-l crească pe fratele meu, cât am putut. De altfel, mama a fost cea care m-a inspirat să aleg această carieră. Mama a născut şase copii în decurs de zece ani de zile. Poate şi pentru că şi-a dorit foarte mult să fie bonă, dar tata nu a fost de acord. În acele vremuri nu era potrivit ca o femeie să aibă un astfel de loc de muncă“, a povestit bătrâna doamnă.
Inspirată de mama ei
Supranumită de presa britanică Mary Poppins, după celebrul personaj de ficţiune interpretat de actriţa Julie Andrews în filmul cu acelaşi nume (foto), Brenda a povestit că la colegiul dedicate bonelor a trebuit să treacă un test practic foarte solicitant, care s-a desfăşurat pe parcursul a trei luni de zile: „Am învăţat totul în acele luni, de la curăţatul pantofilor până la spălatul toaletelor.“
Bona a mai declarat în cadrul emisiunii matinale „This Morning“, difuzată la postul britanic ITV, că se consideră mamă pentru mulţi dintre copiii pe care i-a îngrijit de-a lungul carierei sale.
Brenda Ashford şi-a prezentat în emisiune şi cea de-a doua carte pe care a scris-o despre experienţa sa ca dădacă, intitulată „Mărunţiş pentru copii/Tuppence for Paper & String“.
Brenda a fost însoţită la emisiune de o tânără mămică, Suzanna Morris, ai cărei copii i-a crescut, asta după ce a îngrijit-o şi pe ea de când avea zece zile şi până la vârsta de 15 ani.
„Simţeai că te iubeşte necondiţionat“
Suzanna a mărturisit că bona ei a influenţat foarte mult modul în care s-a dezvoltat ca adult şi i-a mulţumit pentru că a ajutat-o să devină femeia din prezent. „Ştia mereu totul, a fost întotdeauna alături de mine şi mi-o amintesc mereu extrem de calmă. Simţeai că te iubeşte necondiţionat“, şi-a descris Suzanna fosta dădacă.
În ceea ce priveşte stilul de parenting din societatea modernă, dădaca Brenda consideră că părinţii din ziua de azi au devenit mult prea indulgenţi cu copiii lor. Pe de altă parte, experimentata bonă e de părere că mamele de azi sunt mult mai informate în ceea ce priveşte felul în care trebuie să-şi crească copii decât erau pe vremea tinereţii ei.
„Când am început să lucrez ca bonă, cele mai multe mame nu aveau habar despre cum trebuie să-şi îngrijească bebeluşii. Ajutorul pe care li-l dădeam imediat după naştere era esenţial, cel puţin aşa se întâmpla în primele şase săptămâni după naşterea copilului“, şi-a amintit englezoaica.
Pedepsirea copilului prin trimiterea lui la colţ sau aşezarea lui pe un „scăunel al ruşinii“, este o tehnică de disciplinare a copilului pe care Brenda o dezaprobă: „Consider că părinţii care apelează la această metodă, nu fac decât să acordă prea multă atenţie copiilor în momentul în care greşesc. Mai degrabă cred că funcţionează să-i trimiţi direct în camera lor, până când se simt pregătiţi să vină la tine şi să-şi ceară scuze pentru ce au făcut. Apoi, după ce şi-au cerut iertare, este foarte important ca părintele să discute pe înţelesul copilului ceea ce s-a întâmplat. Dar, la urma urmei, cel mai important în relaţia cu copiii este să-i iubeşti şi să găseşti mereu puterea să le zâmbeşti.“
Se încarcă comentariile...
