Pregătire specială pentru întoarcerea la şcoală

Nu trebuie să ne alarmăm dacă, în primele zile de şcoală, copilul este apatic şi şi lipsit de energie FOTO Shutterstock

După trei săptămâni de vacanţă, majoritatea copiilor se acomodează greu cu trezitul de dimineaţă, cu temele şi cu orele mult mai puţine de joacă. Întoarcerea la şcoală poate fi mai lină dacă părinţii ştiu cum să le vină în ajutor.

 Vacanţa de iarnă a fost suficient de lungă pentru ca cei mici să uite cu totul rutina de şcoală, iar acum trebuie să o deprindă din nou. Un lucru deloc uşor pentru copii, indiferent că sunt în primele clase ori la vârsta adolescenţei.

Părinţii cunosc foarte bine „simptomele“ post-vacanţă, pe unele dintre ele având prilejul să le constate astăzi: trezire greoaie dimineaţa, refuzul de a merge la şcoală (întâlnit îndeosebi lal copiii din clasele primare), amânarea temelor, somnolenţă în timpul zilei şi dorinţa de a sta treaz la ore târzii, cum obişnuia în vacanţă. Pentru ca schimbarea de ritm să se facă într-un timp scurt – aşa încât să nu afecteze performanţele şcolare ale copilului,  dar în acelaşi timp să nu fie bruscă, ea ar trebui gestionată de părinţi în aceste zile.

Fă-i o pregătire. Copiilor de şcoală primară trebuie să li se explice diferenţa dintre viaţa cotidiană, care implică şi activităţi şcolare şi perioadele de de distracţie, cum sunt weekendurile şi vacanţele. Mai ales la vârste mici, copiii au nevoie de reguli clare, care să-l ajute să-şi structureze gândirea. Cunoscând aceste reguli, copilul conştientizează că astăzi s-a încheiat o perioadă şi începe o alta, care include responsabilităţi şcolare. Părinţii, la rândul lor, nu se vor mai confrunta cu refuzul lui de a merge la şcoală, pentru că este pregătit.

În prima zi, staţi la poveşti. În prima zi de şcoală, copiii schimbă impresii de vacanţă şi vin acasă cu multe poveşti, pe care vor simţi nevoia să le împărtăşească părinţilor. Apoi, ei pot veni şi cu informaţii noi legate de programul şcolar, de schimbarea unor reguli etc. Este bine ca părinţii să le asculte poveştile şi să-i încurajeze să vorbească despre noutăţile de la şcoală, pentru a le stârni sau creşte entuziasmul în legătură cu începerea şcolii.

Stabileşte-i un program fix de somn. Pentru ca trezirea să nu devină un calvar în fiecare dimineaţă, copilul trebuie obişnuit să se culce devreme şi neapărat la aceeaşi oră în fiecare seară, pentru a deprinde rutina de şcoală. Dacă ora de culcare era foarte târzie în vacanţă, este bine ca trecerea să se facă treptat. Altfel, copilul nu va reuşi să adoarmă dintr-o dată devreme. De exemplu, în fiecare seară, el ar trebuie trimis la culcare cu o jumătate de oră mai devreme decât în seara anterioară, până se ajunge la ora dorită.

Fii înţelegător în primele zile. Chiar dacă o recapitulare nu-l prinde în cea mai bună formă în zilele următoare şi chiar dacă nu şi-a pregătit prea riguros temele de vacanţă, este bine să fii îngăduitor cu copilul o perioadă. Este posibil ca el să facă parte din categoria copiilor care-şi intră mai greu în ritm şi nu este cazul să disperi, pentru că va recupera pe parcurs.

Nu-i scoate din program relaxarea. Chiar dacă este foarte probabil să primească teme multe chiar din primele zile (deşi recomandat este ca profesorii să fie mai îngăduitori în primele zile de după vacanţă), ajută-ţi copilul să-şi facă timp pentru activităţile relaxante, care-i aduc plăcere. Păstrarea unora dintre obiceiurile de vacanţă va face mai lină trecerea la viaţa de şcolar.

Cât ar trebui să dureze reacomodarea cu şcoala

Aşa cum şi adulţilor li se întâmplă după concediu, este firesc ca, la începerea şcolii, copiii să se simtă apatici, să fie mai somnolenţi, lipsiţi de entiziasm şi nostalgici după vacanţă. Este normal şi ca ei să aibă o stare uşoară de anxietate la gândul responsabilităţilor care-i aşteaptă. În funcţie de temperamentul copilului, readaptarea la programul de şcoală durează de la doar câteva zile la două săptămâni.

Dacă anxietatea persistă o perioadă mai lungă de atât, ea ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru părinţi, căci poate ascunde o problemă: o anxietate socială (se tem de interacţiunile cu alte persoane), o anxietate de separare (întâlnită la copiii mici, care se desprind greu de părinţi) sau o problemă de învăţare (tulburare de scris, de citit sau legată de calcule matematice). Nici în aceste cazuri, cearta nu este o soluţie. Intervenţia unui psiholog va ajuta copilul să depăşească asemenea probleme.