„Nu le mai oferiţi copiilor scuze ca să chiulească de la orele de sport!“ Adevărurile pe care profesorii nu îndrăznesc să le spună părinţilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Un cadru didactic din Marea Britanie a încercat, sub rezerva anonimatului, să le explice părinţilor lucruri pe care profesorii şi-ar dori să le poată spune cu sinceritate. FOTO susdfoundation.org
Un cadru didactic din Marea Britanie a încercat, sub rezerva anonimatului, să le explice părinţilor lucruri pe care profesorii şi-ar dori să le poată spune cu sinceritate. FOTO susdfoundation.org

Educatorii, învăţătorii, profesorii au o responsabilitate importantă în educarea generaţiilor viitoare, dar eforturile lor trebuie să fie susţinute în mod real de părinţi.

Un cadru didactic din Marea Britanie a încercat, sub rezerva anonimatului, să le explice părinţilor lucruri pe care profesorii şi-ar dori să le poată spune cu sinceritate, nu ca să  jignească sau să supere pe cineva, ci pentru ca toate părţile implicate să aibă de câştigat. 

Scrisoarea publicată în „The Guardian“ însumează probleme care ţin de educaţia primită de copii acasă, dar şi de modul în care părintele înţelege să se implice în educaţia şcolară a copilului.

Părinţii nu trebui să fie doar prietenii copiilor

Părinţii greşesc atunci când încearcă să fie prietenii copiilor, nu adulţii care trebuie să le ofere modele, să traseze reguli şi limite. Mulţi părinţi înţeleg greşit apropierea de copiii lor şi ajung să-şi verse frustrările şi supărările în faţa unor minţi mult prea fragede, care nu au capacitatea de a manageria astfel de situaţii. Libertatea prost înţeleasă în relaţia cu copiii duce la probleme care se vor reflecta inclusiv în comportamentul şcolar.

Notele sau calificativele nu sunt totul

Părinţii sunt întotdeauna nerăbdători să vadă progresele pe care le face copilul, cum s-a adaptat într-un nou colectiv sau care sunt materiile pentru care are aptitudini. În dorinţa de a avea un copil care obţine rezultate bune, cu şansa unui viitor academic strălucit, părinţii uită că profesorii, dar şi elevii, trebuie să se obişnuiască unii cu alţii, să se cunoască mai bine. Nerăbdarea părintelui induce, adesea, un anumit nivel de stres între profesor şi elev, prelungind perioada de acomodare.

Independenţă controlată

Cei mai mulţi părinţi au tendinţa să facă totul în locul copiilor. Din dorinţa de a-i proteja, părinţii se implică excesiv până şi la rezolvarea temelor pe care cei mici le au de făcut la şcoală. Totuşi, copiii învaţă să fie independenţi atunci când sunt lăsaţi să ducă şi singuri la capăt diverse activităţi. S-ar putea ca adulţii să fie surprinşi cât de bine se pot descurca micuţii să-şi pregătească hainele pentru a doua zi, pacheţelul cu mâncare, dar şi cu alte activităţi care nu le sunt peste puteri. Acordarea unor responsabilităţi zilnice îi va ajuta să se descurce mai bine în viaţa de adult. 

Capcana lumii virtuale

Jocurile pe calculator poate că îi ţin ocupaţi pe puştii din ziua de azi, dar violenţa pe care o conţin nu face decât să încurajeze un comportament agresiv. Adesea, copiii încearcă să transpună în lumea reală ceea ce văd în lumea virtuală, iar şcoala este terenul unde se concretizează astfel de „experimente“.

Iubiţii mai pot aştepta o vreme

Copiii din ziua de azi se maturizează mult prea repede, ajung să sufere din dragoste de la 7 sau 8 ani, au frământări sentimentale sau devin deprimaţi pentru că nu au un iubit cu care să se afişeze în faţa amicilor. Părinţii nu mai au timpul şi răbdarea să se ocupe de ceea se întâmplă în sufletul şi în mintea copiilor, aşa că puştanii aleg să se comporte aşa cum înţeleg ei ceea ce se petrece în jur.

Lenea este problema

Este dificil să obligi pe cineva să înveţe. Profesorii îşi doresc ca elevii lor să fie cei mai buni, progresele copiilor le aduc satisfacţia muncii bine făcute. Dar atunci când toate încercările se lovesc de un zid, rădăcina problemei trebuie căutată şi în familie. Poate că este vorba despre lene, pur şi simplu, iar dezinteresul vine dintr-o educaţie permisivă, în care şeful a fost întotdeauna copilul, nu părintele.

Sportul este o materie importantă

Nu le mai oferiţi copiilor scuze ca să chiulească de la orele de sport. Mulţi părinţi devin complicii copiilor atunci când le frunizează motive medicale închipuite pentru a sări peste orele de sport, deşi ar trebui să realizeze că este o materie la fel de importantă ca matematica sau gramatica. Sportul este benefic inclusiv pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor, nu numai pentru cea fizică, aşa că părintele îi face propriului copil un mare deserviciu.

Citiţi şi: 

„Nu există copii obraznici, ci părinţi care nu ştiu să reacţioneze“: cum îi educi pe cei mici fără să-i pedepseşti

FOTO Jocurile copilăriei. Nu călcaţi iarba, micuţilor! Jucaţi-vă pe ea!

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite