Istoria sexului: ce pedepse au fost aplicate adulterilor de-a lungul istoriei
0
Un istoric al Universităţii Oxford descrie într-o carte publicată recent pedepsele cumplite pe care homosexualii, prostituatele şi cei care comiteau adulter le primeau în trecut. Tăierea nasului şi a urechilor era cel mai blând „tratament” dintre toate.
Faramerz Dabhoiwala, istoric în cadrul Universităţii Oxford, a publicat de curând cartea „Originile sexului: istoria primei Revoluţii Sexuale”, o cercetare amplă şi elocventă a dezvoltării comportamentelor sexuale, din secolul al XVII-lea şi până astăzi. Rezultatul făurit de mâinile lui Dabhoiwala uşurează, potrivit „Brain Pickings”, înţelegerea Iluminismului ca fenomen cultural şi percepţia acelor vremuri asupra sexualităţii.
„Nu încerc să intru în dormitoarele şi printre cearşafurile trecutului, ci să redescopăr istoria sexului ca preocupare a publicului, pentru a demonstra cum tratau acest subiect oamenii din trecut şi cum era el modelat de curentele intelectuale şi sociale. Revoluţia sexuală demonstrează cât de departe şi cât de repede se schimbă şi se răspândesc mentalităţile şi ce efecte importante au avut asupra atitudinilor şi comportamentelor”, a consemnat Dobhoiwala în cartea sa.
Principiul potrivit căruia sexul ilicit era considerat o crimă de stat a fost pus în vigoare din timpuriul Evului Mediu. Încă de la începuturile istoriei, fiecare civilizaţie a dat legi severe împotriva unor practici sexuale considerate imorale.
Cele mai vechi coduri juridice (2100-1700 î.Hr.), elaborate de regii Babilonului, atestă că adulterul era pedepsit cu moartea, fiind tratat în culturi precum cea a asirienilor, egiptenilor anticii, evreilor, grecilor şi, într-o anumită măsură, a romanilor, drept o infracţiune gravă.
Principala preocupare a acestor legi a fost respectarea drepturilor de proprietate ale părinţilor asupra copiilor, respectiv ale soţilor asupra soţiilor. De exemplu, legile regelui anglo-saxon Ethelbert stipulau amenzi pentru bărbaţii care „luau văduve care nu le aparţineau, cei care se culcau cu servitoarele, sclavele sau femeile din clasele sociale inferioase sau pentru cei care săvărşeau acte de adulter cu soţia altui bărbat”.
Pe de altă parte, codul lui Alfred cel Mare permitea oricărui bărbat să ucidă un altul în caz că l-a găsit în acelaşi pat cu soţia, fiica, sora sau mama sa, iar codul regelui Cnut interzicea bărbaţilor căsătoriţi să „facă desfrânare” cu propriii sclavi, cei care comiteau adulter fiind făcuţi de ruşine în public şi lăsaţi fără proprietăţi. Dar cea mai mare pedeapsă era tăierea urechilor şi a nasului.
Măsurile contra adulterului luate de creştini erau, însă, mult mai barbare. „Să nu înşeli”, spunea ce-a de-a şaptea poruncă din „Cele zece porunci”. Creştinii pedepseau cu moartea adulterul, incestul, zoofilia şi homosexualitea. De asemenea, dacă fiica unui preot păcătuia trupeşte, ea şi partenerul ar fi fost arşi de vii. Nici bărbaţii şi femeile care făceau sex când femeia era în perioada menstruaţiei nu scăpau uşor: „amândoi erau nimiciţi în mijlocul poporului lor”.
Biserica a luat aceste chestiuni morale în propriile mâini prin înfiinţarea de instanţe permanente în jurul anului 1.100, când au apărut noi pedepse împotriva adulterului, desfrânării şi prostituţiei.
„În Londra, Bristol şi Gloucester au construit cuşti publice speciale, poziţionate în pieţele centrale ale oraşelor, în care erau puse prostituatele, cei care comiteau adulter şi preoţii desfrânaţi. Cei care comiteau abateri grave erau plimbaţi prin tot oraşul îmbracaţi în haine ruşionase. Uneori erau biciuiţi, raşi în cap sau chiar exilaţi”, a mai consemnat istoricul.
În timp, pe măsură ce au început să apară amenzile, politica bisericilor s-a „îmblânzit”, iar moralitatea cetăţenilor a devenit mai puţin importantă decât sumele de bani percepute de prelaţii corupţi.
Orgiile din trupa Led Zeppelin: minore, adulter şi pedepse sexuale cu un rechin mic