Dragostea şi cariera. Cine pe cine sabotează
0
20 de ani este vârsta la care se iau decizii, dar şi momentul când pare că timpul stă în loc şi este suficientă vreme şi de o dragoste ca în poveşti, dar şi de o carieră fulminantă. Aşa este?
Primii paşi pe coridoarele facultăţii sunt prea emoţionanţi ca să te mai gândeşti în acele momente la alegerile care urmează, la faptul că sunt primii paşi independenţi în viaţă. Timpul trece însă repede şi, înainte să-ţi dai seama, este momentul primei slujbe, al începutului de carieră. Încep nopţile nedormite, şi nu din cauza examenelor sau a petrecerilor studenţeşti, ci a proiectelor prin care vrei să dovedeşti că meriţi o poziţie şi mai bună în ierarhia firmei. Orele peste program devin tot mai multe, nu mai ai timp de seara de joi în club, iar sâmbăta extenuarea îşi spune cuvântul şi nu ai niciun chef de cafelele cu care ţi-ai obişnuit amicii.
Dar ai 20 de ani şi nu contează. Dacă nu acum, atunci când? Şi mergi mai departe, până te-ai trezit că ai 30 de ani, un salariu bunicel şi o groază de prieteni căsătoriţi şi cu copii. În timp ce tu îţi cauţi pe cineva cu care să te simţi bine vacanţa asta, ei deja ştiu de câteva luni bune că trebuie să-şi împartă timpul între vacanţa de familie şi vizitele la socrii şi părinţi. Şi, oricât de obositor suna la 20 de ani, la 30 de ani agitaţia aceasta începe să-ţi lipsească. Potenţialii parteneri sunt din ce în ce mai puţini, dar încă nu disperi. În plus, la serviciu tocmai ţi s-a oferit suficient credit încât salariul tău să devină suficient pentru a te răsfăţa.
Dar, fără să simţi, ai trecut de 35 de ani şi te îndrepţi cu paşi neobişnuit de repezi spre pragul de 40 de ani, iar în jurul tău e tot mai gol. Mai puţin poate contul din bancă, care este tot mai gras, iar numărul angajaţilor din subordine creşte cu fiecare rid în plus. Părinţii tăi devin tot mai bătrâni, au nevoie de tine, iar tu îţi dai seama că şansele de a găsi pe cineva acasă când te întorci de la birou sunt aproape nule. Exceptând poate distracţia online pe care ai găsit-o pe vreun site obscur. Şi atunci ce faci?
Povestea aceasta este tot mai comună în cabinetele de psihoterapie unde depresia sau anxietatea nu fac discriminare în funcţie de sex, spun psihologii. „Avem mulţi pacienţi care se plâng că au ales cariera în defavoarea unei relaţii crezând că au suficient timp pentru dragoste. Din păcate, au neglijat total acest aspect al vieţii lor, iar unii au renunţat chiar la familie, dacă o aveau, pentru a profita de şansa de a avansa în carieră“, spune Leslie Bell, cunoscut terapeut american, citat de „Psychology Today“. Acest scenariu nu are graniţă.
La 30 de ani ai mofturi, la 40 merge orice
La fel se întâmplă şi în România, poate chiar mai acut, deoarece femeile acum par a cunoaşte cu adevărat sensul cuvântului emancipare. „La 20 de ani, libertatea îşi spune cuvântul, chiar şi în privinţa sexualităţii. Experimentele, partenerii multipli, fără a se ajunge însă la promiscuitate, se împletesc cu dorinţa de a avansa în carieră. Nu ai timp de o relaţie adevărată, clădită cu răbdare, ci te pierzi în legături pasagere, nu neapărat orientate către sex. La 30 de ani, potenţialii parteneri devin tot mai puţini pentru ambele sexe, mai ales că şi pretenţiile cresc proporţional. Deja începutul unei relaţii seamănă cu un interviu pentru un job: background, familie, venituri, perspective. La 40 de ani, reversul medaliei: te mulţumeşti cu aproape orice“, explică Alina Chifu, psiholog.
Terapeuţii spun că mulţi dintre cei în cauză ajung în conflict cu ei înşişi pur şi simplu nu ştiu să-şi prioritizeze viaţa pentru că nu-şi dau seama ce vor cu adevărat. Astfel, ei sunt prinşi între dorinţa de a avea o relaţie şi de a face carieră, fără să-şi dea seama că, de fapt, una nu o exclude pe cealaltă. „Dragostea nu trebuie să fie sabotorul carierei şi nici invers. De fapt, ceea ce nu realizează cei în cauză este că cele două pot constitui un suport important una pentru cealaltă. O persoană care beneficiază acasă de un sprijin moral real este mai productivă la locul de muncă, iar o persoană satisfăcută de job va fi relaxată şi în familie“, explică Alina Chifu.
Cum să împaci cariera cu dragostea
Experţii în relaţii au identificat cinci greşeli pe care le fac femeile de carieră când vine vorba de relaţiile sentimentale, dar şi soluţiile la aceste probleme.
1. Prea multă muncă. Femeile de succes sunt concentrate pe munca lor crezând că viaţa lor personală o va lua de la sine pe făgaşul potrivit. Şi cum nu există un manual sau o reţetă perfectă, verificată, de urmat, acestea pot cădea în extrema singurătăţii. Cu cât cariera este mai sus pe scara priorităţilor, cu atât vor investi mai puţin efort şi energie pentru dragoste.
Soluţia: În loc să trateze dragostea ca o problemă de care să se îngrijească după orele de program, ar trebui să încerce să realizeze motivul pentru care a lăsat amorul pe loc secund. Poate fi teama de eşec, de abandon sau o dezamăgire mai veche nevindecată.
2. Comunicarea şi gândirea raţională. Femeile de succes rezolvă rapid problemele de la locul de muncă bazându-se pe logică şi resurse cognitive. Acest lucru poate funcţiona perfect pentru avansarea în carieră, însă în privinţa relaţiilor sentimentale nu are niciun efect. Mai mult, despicarea firului în patru îndepărtează perspectiva unei relaţii serioase, de durată, lăsând loc confuziilor şi stărilor anxioase.
Soluţia: Dragostea se naşte şi se trăieşte cu inima, nu cu mintea. Trebuie să existe o deconectare de la raţiune şi o conectare la pasiune pentru a face loc iubirii. Cu cât partenera este mai conectată la sentimentele sale, cu atât relaţia va fi mai satisfăcătoare.
3. Mereu în control. Femeile de succes au tendinţa de a controla totul, pentru a obţine un rezultat pe măsura aşteptărilor. Pentru ele 1 plus 1 fac întotdeauna 2 şi acest lucru le dă iluzia controlului absolut. Însă, dacă acest lucru funcţionează de minune când vine vorba de carieră, în problemele de suflet nu are nicio putere. Mai mult, o astfel de atitudine se traduce în relaţie în frustrări, neîmpliniri şi, într-un final, la nesiceritate.
Soluţia. Trebuie să exerseze detaşarea. Când face ceva într-o relaţie, nu trebuie să încerce să prevadă rezultatul, mai degrabă e indicat să acţioneze şi liber, fără să ştie totul. E bine ca o femeie, oricât de succes ar fi, să încerce în cuplu să se obişnuiască şi cu necunoscutul. Nu e posibil să ştie totul despre o relaţie, altfel unde mai este farmecul ei? Este permis să fie vulnerabilă din când în când, iar acest lucru îi va aduce multe beneficii: dacă e singură, va atrage bărbaţi „de calitate“, dacă e într-o relaţie, va experimenta un lucru extraordinar: fiorii dragostei. Mai puţin stres înseamnă mai multe zâmbete.
4. Masculinitatea. Asertivitatea, orientarea către un scop precis, luarea de decizii sunt trăsături apreciate la locul de muncă. Energia masculină care le implică face ca un task să fie făcut repede şi bine şi aduce recunoaşterea eforturilor tale. Totuşi, când o femeie aduce cu sine în relaţia amoroasă energia masculină nu va reuşi decât să declanşeze un război al orgoliilor. Nu trebuie să îşi dorească să intre în competiţie cu partenerul, ci să facă o echipă.
„În urmă cu câţiva ani, am primit o poziţie de manager la o multinaţională. Eram cel mai tânăr om din conducere, ştiam că trebuie să conduc totul cu o mână de fier pentru a face faţă situaţiei. Nu am reuşit însă să separ jobul de relaţia de acasă şi am devenit din ce în ce mai dominantă cu iubitul meu. De la deciziile simple, luăm lapte pasteurizat sau nu, până la destinaţia de concediu sau vizitele la părinţi, eu eram cea care hotăra. El nu mai avea niciun cuvânt de spus. Mai mult, începusem să-i flutur pe la nas succesele mele, în timp ce compania la care lucra el se apropia de faliment. Relaţia noastră a fost greu încercată anii aceia, iar eu nu mi-am dat seama de ce se întâmpla decât în momentul în care o colegă mi-a zis că mi-a văzut iubitul cu o altă femeie. S-a prăbuşit cerul pe mine şi, deşi prima reacţie a fost una de a-l confrunta, până a ajuns acasă, pur şi simplu am plâns încontinuu. Mi-am dat seama că îl iubeam foarte mult şi că am greşit tratându-l ca pe un subaltern. A fost şocat să mă găsească plângând, mi-a spus că nu credea că mai sunt capabilă de astfel de emoţii, mă credea o stană de piatră. Din fericire, nu se întâmplase nimic cu femeia aceea şi, după discuţii lungi, am trecut peste acel moment, iar acum suntem căsătoriţi, avem şi o fetiţă, iar eu sunt şeful doar la birou“, povesteşte Mariana Movilă (36 de ani), din Bucureşti.
Soluţia: Dacă preferă să fie iubită, în loc să aibă dreptate sau să câştige, atunci partenera va renunţa la energia masculină pe care o emană imediat ce iese din birou. Acasă trebuie să fie feminină, uşor vulnerabilă. Să se poarte în feluri care emană feminitate, chiar dacă pare dificil să se transforme într-o altă persoană după orele de program. Să înveţe, dacă este cazul, să se apropie de partener de la prietenele sale care sunt conectate, nu în competiţie cu iubiţii lor.
5. Orgoliul. O femeie de succes nu cere niciodată ajutorul. Ea ştie ce are de făcut în orice situaţie şi este apreciată pentru acest lucru. Dar când vine vorba de iubire, lucrurile nu mai stau la fel. Când greşeşte, trebuie să întrebe prietenii, poate un terapeut, pe oricine îi poate oferi ajutorul. O relaţie este uneori mai dificilă decât construirea unei rachete, aşa că, dacă lasă orgoliul să o însingureze, atunci nu va reuşi niciodată să spargă cercul vicios al relaţiilor eşuate. Lipsa perpectivei asupra propriilor greşeli va determina implicarea în relaţii nesănătoase.
Soluţia: Fie că apelează la ajutorul unui psiholog sau al unui alt fel de terapeut, femeia trebuie să-şi facă un plan care o va ajuta să scape de cercul vicios în care se află. Să citească, să se inspire din poveştile de succes din jurul său, să conştientizeze greşelile din relaţiile trecute. Astfel va reuşi să găsească acea persoană care o va sprijini necondiţionat.
Se încarcă comentariile...
