Cum trebuie să-i lăudaţi pe copii
0
O nouă carte despre creşterea şi educarea copiilor, numită „NurtureShock”, contestă toate strategiile aplicate până acum de părinţi. Laudele în exces le pot crea probleme micuţilor.
Jurnaliştii americani Ashley Merryman şi Po Bronson au tradus studiile ştiinţifice în limbaj comun pentru a explica de ce multe dintre principiile de educare a copiilor au efect de bumerang, scrie cotidianul britanic „The Times".
Lauda este unul dintre ele. Merryman a lucrat timp îndelungat cu copii din categorii defavorizate pe care obişnuia să-i încurajeze prin laude. „Le spuneam ce minunaţi şi deştepţi sunt, dar am fost uluită să aflu efectul pe care astfel de laude îl au de fapt", povesteşte Merryman, citată de „The Times".
Sondajele arată că aproape toţi părinţii consideră important să le spună copiilor că sunt inteligenţi şi talentaţi, pentru a le creşte încrederea în sine şi, prin urmare, performanţele. Însă, când Merryman şi Bronson au descoperit studiile lui Carol Dweck, profesoară la Stanford, au realizat că lauda face mai mult rău decât bine. Munca lui Dweck se bazează pe 15 ani de cercetări care demonstrează că, dacă spui unui copil cât de isteţ este, rezultatul va fi contrar celui aşteptat. Lauda nu combate contraperformanţele, ci, dimpotrivă, le cauzează.
Echilibrul între vorbe bune şi critică
Principiul e simplu: a spune unui copil că e deştept îi ia motivaţia intrinsecă de a depune efort (la ce bun să mai înveţe acasă dacă e suficient de inteligent să se descurce cu ce „prinde" din clasă?) şi îl face să eşueze atunci când dă peste ceva care chiar îl pune în dificultate. De aceea, e mult mai bine, sugerează autorii, să lăudaţi efortul depus şi lucrurile specifice, nu generale. În felul acesta puteţi dezvolta încrederea unui copil să încerce să facă lucruri tot mai dificile şi să dobândească abilităţi.
În practică însă, părinţii încearcă să găsească un echilibru între laudă şi critică. „În primul rând, când îl laud, sunt sincer", povesteşte Daniel (37 de ani), tatăl unui băieţel de 10 ani. „Adică nu mă entuziasmez la tot ce face. Dar dacă din cinci lucruri face unul bine şi patru prost, îl voi lăuda pentru lucrul ăla făcut bine şi-i voi arăta unde a greşit în rest. Ştii, dacă îl lauzi prea mult, nu e bine, că i se urcă la cap, iar dacă nu-l lauzi deloc, o să creadă că a făcut totul prost, şi iarăşi nu e bine."
Cei doi jurnalişti nu au scris „NurtureShock" cu gândul de a demola înţelepciunea de secole în domeniul educaţiei, dar, într-un fel, chiar asta s-a întâmplat. Cartea, care desfiinţează şi alte mituri în privinţa bunei creşteri, a devenit aproape imediat best-seller în America. Pentru a o scrie, Merryman şi Bronson au citit în total 200.000 de pagini constând în jurnale de cercetare. Părinţii îşi iubesc şi îşi protejează instinctual copiii însă, spun cei doi, restul acţiunilor lor sunt „poluate" de o amestecătură de sfaturi pseudoştiinţifice care sunt la modă.
Efectul de bumerang
Capitolul despre laudă demolează moda actuală de a cădea în extaz la orice dovadă de talent sau isteţime a copiilor. O analiză a 150 de studii despre laudă realizate de cercetătorii de la Universitatea Stanford arată că elevii lăudaţi capătă aversiune faţă de risc, sunt mai puţin dispuşi să încerce acţiuni noi şi sunt mai puţin motivaţi. Chiar şi preşcolarii sunt vulnerabili la efectul de bumerang al laudei, în special fetele inteligente. Cercetarea lui Dweck arată că fetele cu cel mai înalt IQ dintr-o clasă de elevi obţin la o lucrare de control punctaje mai mici decât cele cu cel mai scăzut IQ din acea clasă dacă, înainte de lucrare, li se spune că sunt inteligente.
„Eu am păţit asta", confirmă Elena (24 de ani). „În clasa a IV-a am avut cerc la desen, adică o lecţie deschisă la care asistau învăţători de la mai multe şcoli. Şi pentru lecţia asta am făcut multe ore pregătitoare. Învăţătoarea dăduse colegilor mei planşe cu desene pe care să le reproducă până le făceau perfect. Mie nu mi-a dat nicio planşă pentru că eram cea mai bună la desen şi îmi spunea mereu: tu nu ai nevoie pentru că ai talent şi poţi să faci din imaginaţie. Ce crezi că s-a întâmplat la lecţie? Multă vreme m-am uitat la foaia de desen mare şi goală, complet blocată. În cele din urmă am desenat o casă pe vârful unei coline şi am umplut totul cu alb. Trebuia să facem un peisaj de iarnă."
Teste pe propriul copil
După ce a citit studiile lui Dweck, Bronson a vrut să testeze acasă pe propriul copil dacă teoria despre laudă are vreun efect în practică. Aşa că încetat să-l mai laude pentru orice fleac. Interesant este că puştiul nu a simţit lipsa laudelor, tatăl însă, da. „Mi-am dat seama că formula universală cu care îl lăudam - eşti grozav, sunt mândru de tine! - era de fapt modul meu de a-mi exprima dragostea necondiţionată", povesteşte Bronson, citat de „The Times".
Această observaţie a devenit o temă în sine a cărţii: anume că adulţii adoptă anumite practici în creşterea şi educarea copiilor pentru că ei înşişi obţin un beneficiu din ele sau pentru că pur şi simplu sunt prea ataşaţi de ele ca să se desprindă, chiar dacă nu sunt neapărat benefice. Concluzia este că ar fi bine să-i lăudaţi mai puţin pe copii, iar atunci când o faceţi trebuie să apreciaţi efortul, şi nu realizarea. În niciun caz nu le lăudaţi calităţile înnăscute!
Se încarcă comentariile...
