Totul despre sex în filmul românesc

0
0
Imaginea cuplului Anda Onesa - Geo Costiniu din filmul "Septembrie" a devenit iconică pentru generaţia anilor '70
Imaginea cuplului Anda Onesa - Geo Costiniu din filmul "Septembrie" a devenit iconică pentru generaţia anilor '70

„Adevărul“ face radiografia secvenţelor erotice din cinematografia românească. Cum a înmugurit fiorul erotic în sălile de cinema ale anilor ’50-’60 şi cât mai şochează nuditatea în filmele de azi. Decolteuri largi, umeri goi, sâni primăvărateci şi săruturi deloc paterne. Toate au trecut de cenzura comunistă şi au rulat pe ecranele patriei.

La un an după ce fraţii Lumière au inventat imaginile în mişcare (1895), un francez pe nume Eugene Pirou s-a gândit să folosească această nouă tehnică nu pentru a filma trenuri şi oameni ieşind din fabrici, ci pentru a prinde în cutia magică gesturile unei femei care se dezbracă. Aşa a apărut în 1896 prima peliculă, de şapte minute, cu imagini erotice.

De atunci, femeile, cu precădere, dar şi bărbaţii au continuat să se dezbrace în faţa camerei de filmat. Chiar în aceste momente, milioane de ochi din întreaga lume privesc imagini în mişcare cu femei şi bărbaţi goi. Dar românii? Cum au început să se dezbrace românii în filme? Despre asta şi despre unde am ajuns cu erotismul am discutat cu mai mulţi oameni din lumea cinemaului românesc.

110 secunde cu Cristi Puiu

E puţin erotism în cinematografia românească. Unii cred că lipseşte chiar cu desăvârşire şi că nu avem decât nişte apropieri mai mult sau mai puţin brutale între bărbaţi şi femei. Aceste apropieri, aşa cum sunt ele, spun multe despre plămădeala din care e făcut poporul român. E mai clar ca într-o carte de istorie. Totul începe în comunism cu un viol, urmează anii grei de ceauşism cu dragoste pe întuneric şi prin haine căci era frig. Vine democraţia şi lumea leapădă hainele într-o hăhăială miştocărească. Se ajunge la sex cu copii („Patul conjugal", de Mircea Daneliuc), sex în Dacii Break pe Calea Victoriei („Această lehamite", tot de Mircea Daneliuc), sex pentru o butelie şi o repartiţie de casă („Şobolanii roşii", de Florin Codre). Violurile cinematografice, jucate prost, continuă ca un laitmotiv.

Erotism decadent în filmul „Celebrul 702“ – o satiră la adresa imperialismului

image

Şi iată-ne ajunşi în prezent, blazaţi şi trişti. Nu ne mai şochează femeile goale din filme. Aşa că tinerii regizori de azi dezbracă bărbaţi. Imaginea deznădejdii contemporane este un bărbat gol care face duş în cadă şi se uită la o pată de umezeală pe tavan. Bărbatul este Cristi Puiu, actor şi regizor al filmului „Aurora". Timp de 110 secunde, Cristi Puiu stă gol şi absent în faţa camerei de filmat şi constată că l-a inundat vecinul de deasupra.

Chiaburii şi legionarii - obsedaţi sexual

Aşadar, totul începe cu un viol. În filmul „Râpa dracului", din 1957, un chiabur violează o ţărancă. Sexul şi toate derivatele lui erau condamnate în România condusă de Gheorghiu Dej. Aşa se face că legionarii şi chiaburii erau prezentaţi ca nişte bărboşi obsedaţi sexual care se uitau hipnotizaţi în decolteurile femeilor. Cam în acest context apar primele decolteuri din cinematografia românească. Primele femei în costum de baie şi portjartier descind însă pe ecranele patriei abia în 1962. Cristian Tudor Popescu, filmolog la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, îşi aminteşte: „Era în filmul «Celebrul 702». Acolo apar femei în costum de baie în două piese, domnule! Nu era puţin lucru. Cum a fost posibil? Păi filmul era despre decadenţa americanilor".

A făcut sau n-a făcut Mihai Viteazul dragoste?

Ascensiunea tânărului Nicolae Ceauşescu a adus unele schimbări în cinematografia românească. Regizorii au început să aibă curajul să se gândească la cum ar fi dacă primul tovarăş al ţării le-ar da voie să prezinte scene „sexy" în filme. La 25 mai 1968 a avut loc o consfătuire între conducerea Partidului Comunist Român şi oamenii de film din România. Arhivele Naţionale păstrează un dialog fabulos între Sergiu Nicolaescu şi Nicolae Ceauşescu.

Scena sărutului din filmul „Puterea şi adevărul“

image

Sergiu Nicolaescu ar fi vrut ca în filmul „Mihai Viteazul" să lipească o scenă în care Mihai iubea, omeneşte, o femeie. Şi argumenta tânărul, pe atunci, Nicolaescu: „Cinematografia cehoslovacă şi cea poloneză prezintă filme... termenul exact al acestor filme, îmi pare rău că-l pronunţ aici, este «sexy», adică filme în care sexualitatea este prezentată într-un mod foarte deschis. Nu spun că vreau neapărat să fac ca în următorul meu film unul dintre eroi să apară că face pipi, dar în orice caz, am nevoie ca acest om să iubească.

Poate Mihai Viteazul să iubească, sau nu?". Iar Nicolae Ceauşescu îi răspundea: „Şi eu sunt sensibil, ca şi dumneavoastră, şi vreau să vă spun cum simt eu. Eu sunt de acord că şi Mihai Viteazul a făcut dragoste, dar trebuie să ştim ce să redăm, tovarăşi! Să redăm şi dragostea lui, dar dacă aceasta a avut rolul dominant în activitatea lui. Dacă aceasta este numai ceva lăturalnic, atunci s-o tratăm lăturalnic". Şi lăturalnic spre deloc s-a tratat problema.

Nudul

Totuşi, în 1969 este proiectată pe marile ecrane imaginea celei dintâi femei goale din cinematografia autohtonă. E drept, numai de la spate şi preţ de câteva clipe, dar suficient pentru ca puştimea din marile oraşe să ia cu asalt cinematografele pentru filmul „Răutăciosul adolescent". Românii au văzut acolo nudul Irinei Petrescu poate, cea mai frumoasă actriţă din cinematografia noastră, o femeie din pricina căreia, spune legenda, mulţi bărbaţi cu stare au vrut să-şi pună capăt zilelor.  

Doi ani mai târziu, Lucian Pintilie avea cutezanţa de a lansa „Reconstituirea", un film ca un pumn în figura comunismului românesc. În acest lungmetraj, retras din cinematografe la câteva zile după lansare, apărea şi o tânără (Ileana Popovici) care tot filmul fugea de colo-colo într-un sumar costum de baie şi care mai era şi înghesuită de un tânăr delincvent (Vladimir Găitan). 

"Eu sunt de acord că şi Mihai Viteazul a făcut dragoste, dar trebuie să ştim ce să redăm, tovarăşi!''
Nicolae Ceauşescu fost şef de partid şi de stat

Un prim-secretar sărutând mireasa unui cadru

Despre o scenă erotică pe nedrept uitată vorbeşte Cristian Tudor Popescu. Într-un cinematograf din Bucureştiul anilor '70, el a văzut o secvenţă de un erotism ciudat şi atroce în filmul „Puterea şi adevărul". „În opinia mea, secvenţa erotică cea mai puternică din filmul românesc este dansul tovarăşului prim Stoian (Mircea Albulescu) cu Ana (Irina Gărdescu), mireasa unui subaltern pe linie de partid. Dansează pe melodia «Zaraza» - la patefon, dans încheiat cu un sărut pe gură, intens, deloc părintesc, din iniţiativa tovarăşului prim. Am văzut filmul la un cinematograf, cu sala plină. La momentul acela am tresărit ca înţepat în creierul mic. A fost ceva cu totul ieşit din comun pentru că tovarăşul prim îl simboliza pe Gheorghiu Dej. Era ca şi cum Dej săruta cu patos mireasa unui subaltern. A fost un şoc pentru toată sala. S-a auzit un freamăt prelung de surprindere şi teamă."

Primele femei fără haine şi fără complexe

Pe vremea când siliconul exista doar în tratatele de chimie semnate de Elena Ceauşescu, o tânără domnişoară de numai 17 ani, pe nume Anda Onesa, a acceptat să-şi arate sânii naturali în faţa tovarăşilor de la oraşe şi sate. Erau timpuri în care se mergea mai mult obligat la cinema, aşa că un film era văzut în decurs de câteva luni de două-trei milioane de oameni.

image

Criticul de film Tudor Caranfil şi-a amintit cu plăcere de filmul „Septembrie": „În 1977, regizorul Timotei Ursu a dezbrăcat-o complet de haine şi de complexe pe actriţa Anda Onesa în filmul «Septembrie». A trecut de cenzură pentru că a fost poezie multă acolo şi nu s-a mai ţinut cont de erotism. Filmul «Septembrie» este despre un tip care se implică în nişte experienţe dubioase şi care pleacă la mare cu o chelneriţă. Mai fusese o scenă de un erotism aparte în filmul «Răutăciosul adolescent». Gheorghe Vitanidis o dezbracă acolo de haine - nu şi de complexe - pe actriţa Irina Petrescu. Acţiunea nu are însă la fel de multă poezie. E un film mai comercial. Se dezbracă o fată pe la o mănăstire... ceva de genul ăsta".

Tudor Caranfil crede că regizorii români din Epoca de Aur duceau lipsă de talent nu de curaj pentru a impune scene erotice: „Trebuia să ai forţă expresivă pentru ca o scenă de nuditate să devină o scenă poetico-erotică şi să treacă astfel de cenzură. Cert e că se putea. Exemplu că se putea este acest Timotei Ursu, care era o mare speranţă a filmului nostru, dar care a fugit în America în 1990 şi acolo numai film n-a făcut".

Anda Onesa avea 17 ani când a apărut goală în „Septembrie". Azi are 51 de ani, iar viaţa ei pare un perpetuu scenariu. După „Septembrie" a absolvit Filosofia în Capitală, apoi a fost repartizată ca profesoară la o şcoală generală din Ţigăneşti (Teleorman). La Revoluţie a fost pe străzi în Bucureşti. După Revoluţie a lucrat ca reporter la emisiunea „Veniţi cu noi pe Programul 2", de la Televiziunea Naţională. A renunţat după o dispută cu Tatulici, a emigrat în America, s-a căsătorit cu un expert în budism şi hinduism, a predat istorie americană la un liceu din New York, a renunţat din nou la cariera didactică şi a devenit expert imobiliar şi totodată expert în arta feng-shui. Locuieşte şi azi într-o margine de New York şi e fericită.

Tora Vasilescu, primul striptease

Criticul de film Cristina Corciovescu îşi aminteşte prima scenă de striptease din filmul românesc: „Se întâmpla în filmul «Cine mă strigă?» (1979). Acolo, Tora Vasilescu interpreta o tânără condamnată pentru imoralitate care îşi ispăşea pedeapsa pe un şantier. La un moment dat ea vine acasă şi se dezbracă de pufoaică, de flanelă şi rămâne într-un furou. Critica de film a vremii a interpretat asta ca pe un număr de striptease".

Anda Onesa avea 17 ani când a devenit prima femeie care a apărut topless într-un film românesc

image

Cristina Corciovescu ne face atenţi la simboluri: „Cea mai erotică secvenţă din tot ce s-a făcut în România mi se pare că este cea din filmul «Iacob» (1988), al lui Mircea Daneliuc. Filmul ăsta începe cu o femeie în fustă care îşi dă chiloţii jos, apoi urmează un cadru pe intrarea într-o mină de aur, care seamănă izbitor cu un imens vagin roşu".  Tot lui Daneliuc îi aparţin regia şi scenariul filmului „Glissando" (1984). Un film controversat: pentru unii este un strălucit exemplu de cinematografie fantastică, pentru alţii este doar filmul în care Ştefan Iordache o violează bătrânicios pe Tora Vasilescu.

Religia, mai periculoasă decât nuditatea

Regizorul Mircea Mureşan a fost un pionier al amorului pe marile ecrane. În filmul „Răscoala" (1965) un viol se transformă în dragoste călduţă. „Petre o urmăreşte pe Nadina pe câmp. Violul devine în final o manifestare erotică". Mircea Mureşan a remarcat că erotismul cădea pe planul doi în biroul de cenzură atunci când filmul conţinea simboluri religioase. „În filmul «Ion», personajul principal o iubeşte în lanul de porumb, pe ploaie, pe Florica. Cenzura nu s-a legat de această scenă. A urmărit să scoată troiţele, preotul, biserica... Nu a reuşit."

Erotismul la români: între lehamite  şi marketing

După Revoluţie, regizorii de film au exploatat la maximum curiozitatea românilor în materie de sexualitate. S-au umplut de bani, dar au lăsat în urmă un munte de greaţă. Un banc al regretatului umorist Nicuţă Tănase: „Un ins iese de la un film de producţie internă. Cineva îl interpelează: «Ieşiţi de la film?Cum e?». Insul răspunde: Românesc»“.

Pe la începutul acestui an, pe când nu era ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu a scris în revista „Q Magazine" un articol în care punea Revoluţia din 1989 pe seama frustrărilor sexuale ale tinerilor români. Da, şi pentru libertatea sexuală au ieşit românii în stradă acum 21 de ani. La 22 decembrie 1989, la balconul Judeţenei de Partid din Galaţi, Mariana Cur de Fier, curva de frunte a oraşului de la Dunăre, striga către mulţimea euforică: „F...ţi-vă fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate, e bine! F...ţi-vă liniştite!".

Sub acest îndemn şi-a făcut relansarea cinematografia românească. Primele filme turnate după Revoluţie excelează la capitolul sexualitate. În filmul „Şobolanii roşii", în toate cadrele în care apar un bărbat şi o femeie se lasă cu o partidă de sex. De parcă România ar fi un mare palat Playboy, actriţe celebre cad de pe soclul lor de sobrietate ca piesele de domino.

Oana Sîrbu şi Ştefan Bănică jr., pe vremea când liceenii obişnuiau să ia BAC-ul şi abia apoi să facă dragoste

image

Îşi exhibă feminitatea în producţii mai mult sau mai puţin reuşite. Rodica Popescu Bitănescu în „Harababura" (1990), Cezara Dafinescu în „Şobolanii roşii" (1991), Magda Catone în „Dragoste şi apă caldă" (1992), Oana Sîrbu în „Liceenii rock'n'roll" (1992), Tora Vasilescu în „Cel mai iubit dintre pământeni" (1993), Oana Pellea în „Vulpe-Vânător" (1993 - după un scenariu de Herta Müller), Maia Morgenstern în „Patul lui Procust" (2001). Şi lista e mult mai lungă.

Teribil de pudica Anca Ţurcaşiu

Prima femeie care şi-a dat bluza jos într-o manieră lascivă şi foarte sexuală a fost Anca Ţurcaşiu. Era 1990 pe când filma „Miss Litoral", în regia lui Mircea Mureşan. O comedie foarte românească. Alexandru Arşinel şi Jean Constantin erau responsabili cu umorul, Anca Ţurcaşiu - cu hormonii sexuali. La un moment dat, Anca dansează feeric, goală, în mare. „Am acceptat foarte greu să joc în acest film pentru că sunt teribil de pudică.

M-a convins regizorul Mircea Mureşan cu multe promisiuni că se filmează numai dimineaţa, când nu e lume pe plajă, că n-o să mă vadă nimeni. Bine, la câtă lume a văzut filmul după aia... că a fost dat de nu ştiu câte ori la TV. Şi acum îmi mai aduc oamenii aminte de el." Anca Ţurcaşiu, nu, nu regretă nimic, deşi n-a mai făcut niciodată topless de atunci. „Am mai avut o ofertă după «Miss Litoral» să joc într-un film cu sex, dar era prea mult
şi am refuzat".

Mircea Mureşan a recidivat în 1994 cu „A doua cădere a Constantinopolului". Pentru a vedea sânii Loredanei Groza printr-un tricou ud, 550.000 de români i-au îmbogăţit pe producători şi pe bişniţarii de bilete de cinema. În doar două săptămâni filmul a înregistrat încasări oficiale uriaşe (250 de milioane de lei - echivalentul a 1.800 de salarii medii).

Anca Ţurcaşiu cu pieptul dezgolit, imediat după Revoluţie

Mircea Mureşan e protocolar când vorbeşte despre aceste filme. „Am avut încasări foarte bune, dar nu neapărat pentru sânii frumoşi ai vedetelor, ci pentru că sunt comedii bune, cu actori străluciţi." În mileniul al treilea Mircea Mureşan a încercat aceeaşi reţetă: filme uşor erotice cu femei la modă. Rona Hartner în „Sexy Harem Ada-Kaleh" (2001), Nicoleta Luciu şi Diana Munteanu în „Azucena" (2005). România intrase însă în altă epocă, iar filmele sale nu au mai avut acelaşi succes.

"Nu-mi plac filmele româneşti care se fac acum. Sunt atât de mizere şi se vorbeşte atât de urât în ele, atât de murdar! Îmi plac filmele despre lucruri frumoase, că viaţa e scurtă şi trebuie să vedem lucruri frumoase, lucruri care dau naştere la sentimente!''
Anca Ţurcaşiu cântăreaţă şi actriţă

Regizorul Sergiu Nicolaescu:  „Săruturile şi amorul în filme sunt stupide!"

Sergiu Nicolaescu spune în stânga şi în dreapta că a avut în toată cariera lui regizorală 130 de milioane de spectatori (cam cât populaţia Rusiei). Cu bune şi cu rele, Sergiu Nicolaescu a fost un fenomen, şi înainte, şi după Revoluţie. Până la filmele „Supravieţuitorul" (2008) şi „Poker" (2010), despre el se putea spune orice, însă numai că e înclinat spre lascivitate nu. Dar în aceste ultime două filme, tinerele Ileana Lazariuc şi Cătălina Grama (Jojo) defilează mândre şi goale, cu sânii fermi, ajustaţi chirurgical, cum e acum, prin faţa camerei de filmat.

image

Tabloidele au popularizat intens cele două filme doar pentru apariţiile acestor vedete. Simpla idee de marketing a funcţionat. Dacă în anii '60 milita pentru „scene sexy" în filme, acum, Sergiu Nicolaescu - ajuns la vârsta de 81 de ani - e dur cu tot ce înseamnă erotism: „Îmi displac săruturile şi scenele amoroase. Nu-mi place ca oamenii să facă sex în filme. Sexul în filme e stupid. A, dacă arăţi o femeie goală care defilează relaxată... asta este altceva".

CTP: „Dacă le spun că sunt vulgari, îmi răspund «eşti comunist!»"

Florentina Ciuverca
, jurnalistă şi coordonatoare a siteului filmreporter.ro, ne pune în temă cu privire la aşa-zisul „nou val cinematografic". E vorba de generaţia regizorilor care au cucerit Occidentul cu filmele lor: Cristi Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu şi regretatul Cristian Nemescu. Cât sunt ei de curajoşi şi când trag cearşaful peste actori?

În „Filantropica“, un profesor de limba română (Mircea Diaconu) şi un fotomodel (Viorica Vodă) fac prostii

„Regizorii din noul val nu sunt nici mai îndrăzneţi, nici mai preocupaţi de sex decât predecesorii lor. Scenele de dragoste sunt rare şi, de multe ori, timide. Regizorii şi actorii simt nevoia să se oprească undeva şi să tragă cearşaful. De pildă, într-un film ca «Legături bolnăvicioase» (regia - Tudor Giurgiu), unde avem şi lesbianism, şi incest dintr-o lovitură - deci şi prilejuri pentru tensiune sexuală - erotismul e cvasi-inexistent. Singurele scene din cinematografia recentă în care sar scântei sunt cea cu Maria Dinulescu şi Jamie Elman din «California Dreamin'» (regia - Cristian Nemescu), şi cea din «Loverboy» (regia - Cătălin Mitulescu), cu Ada Condeescu şi George Piştereanu."

Inventar

Cristian Tudor Popescu, filmolog şi profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică: „Secvenţele erotice din cinematografia noastră sunt slabe, actorii nu sunt bine conduşi. Nu avem niciun moment tensionat erotic. Iar scenele de nuditate sunt nişte forţări lipsite de orice Dumnezeu. Am ajuns să facem inventarul penisurilor din noul val cinematografic. Au fost Dragoş Bucur în «Boogie», Mimi Brănescu în «Marţi, după Crăciun», Cristi Puiu în «Aurora»... să vedem cine urmează. Menirea unor astfel de secvenţe e să atragă şi să şocheze. Dacă spun că aceste scene sunt vulgare şi inutile mi se răspunde «eşti comunist!»."

Cristina Corciovescu merge pe aceeaşi linie. „Regizorii români nu prea au treabă cu erotismul. Îmi vine în minte filmul «Boogie», dar acolo este o scenă în care mai mulţi indivizi regulează o prostituată, fiecare aşteaptă să-i vină rândul şi nimic mai mult. În «Marţi, după Crăciun» este un post-coitum cu actori goi. În «Filantropica» lui Nae Caranfil... e Mircea Diaconu în pat cu nişte femei... dar nu prea îl văd în scene de erotism." Despre momentele cu femei goale din filmele fiului său, Nae, venerabilul  Tudor Caranfil e ca un tată care nu vrea să-şi prindă copilul făcând rele pe întuneric. „Nu! Nae e un inocent. Nu face el aşa. Ce a făcut în «Filantropica» este comedie, nu e erotism."

image

Moment istoric în cinemaul românesc: puberii din filmul „Marilena de la P 7“ se dedau la onanism cu naivitatea vârstei mici

image

C-aşa e-n viaţă...

Radu Muntean, regizorul filmelor „Boogie" şi „Marţi, după Crăciun", în care trei dintre cei mai talentaţi tineri actori români interpretează scene de nuditate totală (Dragoş Bucur, Mimi Brănescu şi Maria Popistaşu), ne-a transmis că filmele realiste pe care le face impun scene care se petrec în viaţa de zi cu zi. Adică oamenii se mai şi dezbracă. Şi dacă se dezbracă în viaţă, e normal să se dezbrace şi în filme.

Va urma

Tânăra jurnalistă de film Florentina Ciuverca s-a încumetat să facă o predicţie despre ce va urma în relaţia dintre filmul românesc şi dragoste: „Cineaştii care au acum puţin peste 20 de ani nu au crescut nici cu filmele de dinainte de '89, epurate de sex de către (auto)cenzură, nici cu cele apărute în primii ani de după Revoluţie, în care scenele erotice erau atât de murdare şi de agresive încât te făceau să-ţi doreşti să nu le fi văzut. Mai important, nu şi-au petrecut adolescenţa în atmosfera celor două lumi, în care sexul era «ruşinos» sau «vulgar». Îmi place să cred că vor fi naturali şi relaxaţi când va veni vorba de dragoste".

Pierderea inocenţei noastre

- 1993 - Mircea Daneliuc filmează „Patul conjugal". Lungmetrajul se termină cu o scenă în care o prostituată se lasă în mâinile unui copil oligofren de 14 ani, care o posedă îndelung.
- 1993 - Şerban Marinescu adaptează cinematografic romanul lui Marin Preda „Cel mai iubit dintre pământeni". Mircea Albulescu şi Ştefan Iordache joacă în cea dintâi scenă de homosexualitate din cinemaul românesc.
- 1994 - În filmul „Această lehamite" (regia - Mircea Daneliuc), Horaţiu Mălăele introduce un element nou în viaţa sexuală a românilor: sexul la telefon. „I fax you... vreau să te penetrez", îi spune Mălăele, la telefon, Ceciliei Bârbora. Şi discuţia continuă în această notă până când Mălăele
rămâne fără fise.
- 2003 - Lucian Pintilie regizează „Niki Ardelean, colonel în rezervă". Dorina Chiriac şi Şerban Pavlu (soţ şi soţie în film) discută, cu organele sexuale la vedere, despre pilozitatea inghinală şi iritaţiile pe care aceasta le provoacă în timpul actului sexual.
- 2006 - Regretatul Cristian Nemescu regizează un film realist despre pubertate, „Marilena de la P 7". Copii de 10-12 ani se masturbează violent şi ajung să fure un troleibuz pentru a impresiona o prostituată care i-a ademenit arătându-le sânii ei de domnişoară.

Mai multe - Stil de viață

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite