Ticurile, un semn rău

Ticurile sunt amplificate de anxietate, emoţii

Medicii atrag atenţia că ticurile, dincolo de a deveni deranjante, pot semnala probleme neurologice sau nevrotice.

„Deci", „ca să zic aşa", ticurile „gen" sunt deprinderi pe care le căpătăm  în mod inconştient. Studiile de specialitate arată că persoanele predispuse să aibă ticuri sunt cele anxioase sau nevrotice. De altfel, 20% din copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani şi 10% din adulţi au ticuri, potrivit statisticilor.

Clasificarea ticurilor le cuprinde atât pe cele corporale - grimase, ridicarea sprâncenelor, clipitul, muşcarea buzelor, mişcări ale capului în diverse direcţii -, cât şi pe cele verbale. „Sunt mişcări involuntare, bruşte şi repetitive, fără o necesitate obiectivă. În mare parte, au o cauză psihogenă, elementul central fiind insatisfacţia afectivă. Ca simptom, ticul ar putea ascunde o agresivitate reţinută, nevoia de manifestare a revoltei, sentimentul de culpabilitate şi anxietatea", explică psihologul Manuela Păduraru din Bucureşti.

Motiv de relaxare şi de jenă

Specialiştii sunt de părere că apariţia unui tic reduce tensiunea, dar pune persoana respectivă într-o situaţie jenantă. Ane-Mari Tache, asistent manager la o firmă din Bucureşti, recunoaşte că, atunci când trebuie să facă ceva ce nu-i place la serviciu, începe să bată din picioare. „Am conştientizat acest lucru atunci când colegii au început să facă glume pe seama mea, probabil exasperaţi de sunetul pe care îl scot pantofii mei cu toc pe parchet. Mi-au spus: «Dacă ţi-am pune un dinam, am rezolva problema energetică a firmei!». De atunci am încercat să fiu mai atentă la manifestările mele. Am realizat de curând cât poate fi de enervant un astfel de tic, după ce două zile am stat lângă un coleg care avea obiceiul să închidă şi să deschidă pixurile", spune tânăra.

Îngreunează conversaţia

Mult mai vizibile pentru ceilalţi sunt însă ticurile verbale. „Bâlbâiala sau întreruperea vorbirii cu plescăituri sau cu gesturi, strâmbături, acestea sunt ticuri verbale.  «Deci», «gen», «ca să zic aşa» sunt abordări greşite ale folosirii limbii române. Le întâlnim în ultimul timp la «generaţia internetului» sau la persoane cu o educaţie precară. Mai pot fi întrebuinţate de persoane educate, dar care le folosesc ca stereotipii", explică psihologul Manuela Păduraru.
Pentru cel care le foloseşte, ticurile nu par să reprezinte o problemă.

Pentru ceilalţi însă pot fi deranjante. „În urmă cu ceva timp, fratele meu îmi povestea despre noua sa achiziţie: «Am reuşit aseară să ajung la magazin şi mi-am cumpărat o nouă imprimantă, gen, de care sunt foarte încântat», mi-a spus mândru Bogdan. Iniţial, am crezut că nu am auzit bine, dar eram mai mult preocupată de achiziţie decât de corectitudinea frazei. Dar am observat în conversaţia cu el că «gen» era din ce în ce mai folosit şi a început să-mi fie greu să-l urmăresc. Pur şi simplu îmi pierdeam interesul pentru ceea ce zicea. Am păţit la fel cu prietenii care începeau fiecare propoziţie cu «deci»", spune Maria (30 de ani), secretară în Bucureşti.

Psihoterapia, de ajutor

Specialiştii spun că ticurile apar îndeosebi în jurul vârstei de 5 ani şi reprezintă modalitatea prin care copilul intră în defensivă în situaţiile tensionate. De regulă, ticurile dispar până la pubertate. Persoanele care au ticuri şi la maturitate pot apela la psihoterapie. „Când originea organică a ticurilor este exclusă cu certitudine, ticurile pot fi combătute prin psihoterapie. Abordarea terapeutică este de durată medie sau lungă", explică psihologul Manuela Păduraru. 

"Ticurile sunt amplificate de anxietate, emoţii, stări conflictuale şi sunt diminuate atunci când individul este relaxat.''
Manuela Păduraru psiholog

60% din persoane îşi rod unghiile când sunt nervoase, arată studiile.

Pot semnala simptome de autism

Medicii atrag atenţia că mişcările repetitive pot fi un simptom al unor tulburări neuropsihiatrice care apar în copilărie. O astfel de tulburare este sindromul Tourette, care se manifestă printr-o multitudine de ticuri care apar de nenumărate ori în timpul zilei. În cazul acestei afecţiuni, care este de origine genetică, ticurile nu pot fi vindecate, ci doar atenuate prin intermediul terapiei comportamentale.

Ticuri cum ar fi fluturatul mâinilor, învârtirea în jurul propriului ax sau în legănatul trunchiului înainte şi înapoi şi rostirea aceloraşi sunete în mod repetitiv sunt semne de alarmă pentru părinţi.

Acestea pot fi simptome ale autismului, afecţiune la care este recomandată analiza comportamentală aplicată („ABA"), în cadrul căreia copiilor le sunt monitorizate şi corectate ticurile atunci când apar.

Limbajul trupului

- Specialiştii spun că limbajul corpului poate ascunde anumite emoţii sau stări.
- Muşcarea buzelor -  lipsă de control
- Răsucirea unei şuviţe  de păr - neîncredere în forţele proprii
- Aranjarea părului pe spate - încercarea unei persoane de a se impune
- Rosul unghiilor - anxietate