173 de ani de la momentul când oamenii nu au mai simţit durerea

Anestezia este o stare de comă profundă care a revoluţionat medicina, prin facilitarea efectuării intervenţiilor chirugicale. Astăzi, în 1842, a fost făcută prima anestezie.

Anestezia reprezintă procedeul medical care duce la diminuarea sau chiar suprimarea sensibilităţii corpului la durere, temporar, şi permite efectuarea intervenţiilor chirurgicale, fără ca pacientul să simtă durerea.

De la otravă şi vrăjitorie, la substanţă medicamentoasă

De-a lungul timpului, anestezia a evoluat de la curară, la morfină şi diverse substanţe eterice, fiind folosită, pentru prima dată, în operaţiile pe animale. Înainte de descoprirea substanţelor anestezice şi analgezice, se practicau descântece sau farmece pentru amorţirea corpului pacientului care urma să sufere o intervenţie medicală, însă, în mod evident, acestea nu erau eficiente.

Apoi, în perioada Evului Mediu, au apărut alchimiştii, iar în anul 1493 este descoperită „apa albă”, sau vitriolul dulce, o substanţă chimică cu efect narcotică, redenumită eter, în 1792.

Curara, o substanţă folosită de indieni pentru a otrăvi săgeţilor, a stat la baza descoperirii substanţelor anestezice şi analgezice, şi are ca efect relaxarea şi paralizia musculară. În prezent, este folosită pentru relaxarea musculaturii în timpul intervenţiilor musculare.  Aceasta a fost descrisă de Martyr Angherius, în 1516.

Mai târziu, din 1754 până în 1772, sunt descoperite oxigenul, dioxidul de carbon, şi oxidul de azot, cele din urmă având proprietăţi analgezice şi anestezice. Astfel, în anul 1842, sunt efectuate operaţii pe animale sub anestezie cu dioxid de carbon.

Prima moarte cauzată de anestezierea cu eter

Abia în anul 1842 eterul este folosit ca anestezic, însă, cinci ani mai târziu, este înregistrată prima moarte cauzată de eter, şi este descoperit şi faptul că acesta inducea dependenţă.

Oamenii de ştiinţă din acele timpuri au încercat să descopere substanţa ideală pentru efectuarea anesteziei, experimentând chiar şi cu substanţe precum cocaina sau cloroformul, pe care le testau, mai întâi, pe ei înşişi.

Prima anestezie cu eter din România

Prima anestezie cu eter din România a fost efectuată la Timişoara, în anul 1857,  de medicii Dr. Giess şi Dr. Muzil, în Spitalul Militar, asupra unui soldat.

În prezent, există mai multe tipuri de anestezie, generală, locală şi regională, şi o varietate de substanţe medicamentoase care pot induce această stare, o dovadă clară a evoluţiei medicinei şi un factor important în tratarea anumitor afecţiuni grave, şi chiar letale.