Patru lecţii de viaţă testate de înţelepţii antici, mai actuale ca niciodată

Stoicismul, şcoala filosofică fondată de Zenon din Citium, în Atena, în jurul anului 300 î.Hr., se concentra pe morala derivată din legile naturii, iar acceptarea acesteia compensa durerea şi nefericirea, împăca binele cu răul şi viaţa cu moartea.

Pornind de la acest curent filosofic, puternic influenţat de Aristotel, profesorul de filosofie William B. Irvine a încercat să arate în cartea „Ghid pentru o viaţă mai bună: Arta antică a bucuriei stoice“ că multe dintre ideile din antichitate se pot aplica foarte bine şi vremurilor moderne pe care le trăim.

Stoicii ar putea fi descrişi, astăzi, drept primii life coaches (consilieri personali sau antrenori pentru viaţă-n.r.), oameni care se străduiau să descopere modalităţi prin care să depăşească şi să ţină sub control emoţii negative, sondând psihologia umană, pentru a aduce echilibru şi fericire în viaţa de zi cu zi. Pe ideea, „toate-s vechi şi nouă toate“, cum grăia marele Mihai Eminescu în a sa „Glossă“,  stoicii antici, care la vremea lor puseseră bazele unuia dintre cele mai populare şi apreciate curente în Imperiul Roman, încercau să dea un răspuns întrebărilor aparent simple ale vieţii.

1. Ce ar putea să se întâmple în cel mai rău caz?

Cu toţii ar trebui să ne punem această întrebare atunci când nu ştim încotro să ne îndreptăm sau ne este teamă să luăm o decizie. Iar dacă ne întrebăm aşa ceva, ar trebui să trecem la următoarea etapă, şi anume „vizualizarea negativă“, una dintre cele mai importante unelte ale curentului stoic. Doar încercând să ne imaginăm care ar putea fi cele mai grave urmări ale unei acţiuni, surprinzător, putem ajunge la concluzia că acestea s-ar putea să nu fie chiar atât de înspăimântătoare. 
Oliver Burkeman, autorul volumului „The Antidote: Happiness for People Who Can’t Stand Positive Thinking/Antidotul: Fericirea pe înţelesul oamenilor care nu pot suporta gândirea pozitivă“, vizualizarea negativă se bazează pe ceea ce se numeşte „premeditare“ în filosofie, ceea ce presupune ca prin concentrarea asupra celor mai rele lucruri care pot surveni într-o situaţie dată, persoana în cauză să descopere că cele mai multe temeri sunt legate de propriile anxietăţi, nu de realitate, deci exagerate. 

Stocii duceau acest test un pas mai departe şi îşi imaginau chiar că pierd personele pe care pun cel mai mare preţ: familia şi prietenii. Nu este plăcut, dar considerau că abia atunci ajungi să-i apreciezi cu adevărat. Prin urmare, din când în când, încercaţi să contemplaţi posibila dispariţie a acelor lucruri pe care le apreciaţi în viaţă. Poate părea banal, dar veţi ajunge să priviţi altfel, mai ales în momentele dificile, ceea ce aveţi şi motivele pentru care ar trebui să fiţi recunoscător şi mai împăcat cu dumneavoastră. Iar ştiinţa a confirmat, peste ani, această realitate: practicarea recunoştinţei este o tehnică dovedită prin care se poate atinge o anumită stare de fericire. Aceasta, este, de fapt, modalitatea prin care încetăm să mai luăm totul ca şi cum ni s-ar cuveni.

2. Comportă-te ca şi cum…

Stocii preţuiau liniştea şi considerau că persoanele agitate şi furioase nu fac decât să irosească timp preţios. De exemplu, Seneca era de părere că dacă îţi impui să acţionezi cu mult calm, mai ales atunci când te afli într-o împrejurare tensionată, chiar vei deveni calm. „Ar trebui să ne impunem să ne relaxăm muşchii feţei, să coborâm tonul vocii şi să domolim pasul. Astfel, starea noastră exterioară va influenţa starea interioară, va disipa furia“, spunea Seneca. Din nou, studii realizate în ultimii ani exact pe acest subiect au arătat că vechii înţelepţi nu s-au înşelat. Zâmbeşte, chiar dacă nu simţi că vrei asta şi surâsul va fi unul forţat, iar dispoziţia va înregistra o schimbare pozitivă.

3. Transformă lucrurile mărunte într-o sărbătoare

Gratificarea imediată conduce societatea actuală. Ne dorim totul şi am vrea să primim totul imediat, chiar ieri, dacă ar fi posibil. Stocii, pe de altă parte, aveau obiceiul să renunţe la haina groasă în zilele reci. Sau să nu mănânce atunci când erau foarte înfometaţi. De ce? Refuzul acelor lucruri de care avem parte fără un efort deosebit, ne va face să le apreciem la adevărata valoare atunci când vom avea din nou acces la ele. Un fapt care a fost demonstrat ştiinţific, în zilele noastre, de profesorul Michael Norton, de la Universitatea Harvard. Să transformi lucrurile mărunte într-un motiv de bucurie, iată un sfat care funcţionează în mod real. Prin acest exerciţiu al renunţării, stoicii îşi antrenau inclusiv voinţa, la fel cum ai antrena o grupă de muşchi, dobândind astfel o capacitate extraordinară de autocontrol, un atribut care, alături de inteligenţă, ajută în mod necesar la obţinerea succesului în viaţă.

4. Nu este o nenorocire să dai greş

„Fiţi mai iertători faţă de voi.“ Acesta era sfatul pe care stocii îl ofereau învăţăceilor, mai ales că aceştia realizau că mai tinerii discipoli aveau de înfruntat momente grele în respectarea învăţăturilor stoice. Bineînţeles, iertarea nu echivala cu renunţarea, ci cu gândirea unui nou „atac“, a unei noi strategii. Din nou, oamenii de ştiinţă le-au dat dreptate stoicilor. Numeroase studii au evidenţiat faptul că oamenii au tendinţa să fie mult prea aspri faţă de ei şi că suntem cei mai aspri critici când vine vorba să ne autoevaluăm. iar de aici pot rezulta tot felul de probleme, cum ar fi demotivarea, scăderea stimei de sine şi predispunerea către depresie. Eşecul ne oferă ocazia să învăţăm şi să fim mai bine pregătiţi în faţa următoarei provocări a vieţii. De aceea, este indicat să fim mai blânzi cu noi atunci când suntem stresaţi şi descurajaţi că nu ne-am ridicat la nivelul aşteptărilor.